Că google nu mă ajută, mă trimite la articole stupide cu fotbaliști.
Mă refer la varianta asta:
Adică, am aflat deja practic că e la origine o cântare bizantină. Dar care?
Cum am aflat: ascultam un CD aș sorei Marie Keyrouz. E o libaneză, călugăriță catolică melkită, muzicoloagă și etnoloagă, care cântă muzică sacră răsăriteană. Am descoperit-o la Marseille, într-un fost adăpost pentru sărmani din evul mediu, transformat în muzeu (Charité). Adică, acolo i-am găsit un CD cu muzică melkită. Ulterior, am fost curios să-i ascult discul de debut, cel cu cântări bizantine. Nu seamănă absolut deloc cu muzica psaltică cu care suntem obișnuiți, Troparul Învierii e cu totul altceva, în fine, ascultam ceva ce se numea “Canon de Samedi Saint, Troisième stance”, când jap! mi-am dat seama: piesa asta era exact melodia de care vă întreb în titlu.
Acuma, aș putea să cred că e într-adevăr un extras din slujba de Sâmbata Mare, dar nu sunt deloc sigur. Voi știți ceva?
About The Author
deja s-au atins niste subtilitati, Vlad, care ma lasa bouche bee… mda. muzica melkita, mda.
qawwali degustati?
http://www.youtube.com/watch?v=NWbRHZiqNLE
bag asta ca sa ma dau si eu mare…
Pentru varianta cultă, Ioan D. Chirescu. La cât mă pricep eu la cititul notelor, asta pare a fi.
pot sa-ti spun ca toate muziciel astea, au dupa spsele compozitoarei Myriam marbe la un Craciun, origine ebraica, asa spunea dansa.
Acuma, muzica psalitca de acuma adevnit foarte inflorita fata de cum era inainte.
cantarile au fost comune la inceputurile crestinismului, iar ulterior s-au diversificat in diverse procedee in Bizant si alte procedee in Apus.
Daca din cantarile gregoriene a evoluat foarte lent polifonia, cele rasaritene au sporit in „inflorituri” , calugarii de azi spăunand catodata ca e prea indrazneata, de virtuozitate ce mai auzim acuma uneori.
Toate colindele normal ca au lbaza cantari de biserica, asta e muzica ce-o auzeau oamenii, suprapusa pe folclor.
faptul ca ai gasit o partitura cu neume nu garanteaza ca e bizantina.
Ar trebui sa o intreb pe doamna Speranta Padulescu. Cursul meu de folclor a fost in anul 2 iar doamna profesoara a fost exceptionala, dar din pacate a murit imediat dupa….:(
Multumesc, Mugur! Așa pare să fie, într-adevăr.
Sabina, știu că neumele nu garantează originea. Dar am auzit melodia pe un CD cu muzică bizantină(?) cântată prin Orientul mijlociu. Și era un fragment dintr-o slujbă funerară, cea din Sâmbăta Mare. Fragmentul era jumătate în grecește și jumătate în arabă și se chema “Tagaridh” (nu vă obosiți, google, cu ortografia asta, trimite doar la CD-ul împrcinat).
Evident că piesa e prea obscură ca să o găsesc pe youtube, dar un fragment mic e la Allmusic, în caz că nu mă credeți 🙂 Bucata în chestiune e “Troisieme stance”.
Acum, dacă Chirescu e compozitorul oficial, presupun că Marie Keyrouz habar nu avea de el, deci presupun mai departe că Chirescu a împrumutat-o dintr-o cântare psaltică, una f asemănătoare cu Tagaridh în chestiune. Dar care?
Cam tot asa, Vasile Oltean, preot la Sf. Nicolae Schei, are o teorie conform căreia melodia de la Desteapta-te Romane ar fi de fapt imprumutata dintr-o romanță a lui Gheorghe Ucenescu, care, dascăl de biserică fiind, ar fi scris-o inițial în glasul 2 bizantin, mai curând decât în sistem occidental.
Din păcate, mă pricep prea puțin la lucrurile astea. “Steaua sus răsare” are oricum un aer de muzică psaltică, și o ureche obișnuită cu lucrurile astea ar putea să ne spună mai multe, probabil.
Împricinate, foarte frumos qawwali ăsta, are și ritm, ar putea fi șlagăr! 🙂 Sărumâna!
bai cum am scris mesajul ala. frateeeee…:D
asadar, este foarte obisnuit sa se ia o melodie bizantina si sa o transcrii pentru cor.
da, inceputurile alea sunt identice, ar fi interesant de auzit tot.
Am intrebat. E glasul trei din Prohod, si e ca la noi. Probabil de acolo s-a inspirat si Chirescu.
Varianta asta apare intr-o culegere didactica a lui George Breazul (1938) ca fiind din Moldova. Probabil — ma bazez pe prefata — ca Breazul a luat-o dintr-o culegere anterioara si a pus-o pe notatie psaltica.
Nu cauta un compozitor: probabil melodia a suferit transformari de-a lungul timpului in care a fost transmisa pe cale orala, pana cand a ajuns sa fie notata, asa ca nu poti indica un compozitor anume.
Titlul piesei e mentionat pentru prima data in sec. XVIII, in vreme ce prima notare muzicala nu poate fi mai veche de sec. XIX.
Cantecele de stea (asta, Trei crai, O, ce veste, Trei pastori s.a.) sunt de provenienta occidentala (da!), iar melodica lor e diferita atat de cea a colindelor traditionale romanesti, cat si de cea a muzicii bizantine (in paranteza fie spus, originea iudaica a muzicii bizantine e privita azi cu multe rezerve — departe de mine sa-i imput ceva lui Marbe).
Exista un oarecare aer comun intre Steaua… si Starea a treia a Prohodului, dar sunt totusi piese sensibil diferite. Nu cred ca e vreo legatura de filiatie intre ele.
@ Costin:
Cam acelasi lucru se întâmpla si cu La Marche des Rois (Mages). Melodia, în sapaturi, merge pâna la marche de Turenne. Apoi, printre altii Lully, Bizet… Iar cuvintele au fost de fiecare data adaptate circumstantelor.
@ Vlad:
Imi place si mie muzica împricinatului – mi-aduce aminte de asta http://www.youtube.com/watch?v=8BrWwloqGis 🙂