Recent Pelicano solitudinis

• Soluţii la neajunsurile nemuririi

  Într-un comentariu la însemnarea precedentă (la care aştept în continuare răspunsurile domniilor voastre) s-a ridicat, inevitabil, problema neajunsurilor care vin odată cu nemurirea. Mă refer la banala nemurire seculară, funcţie de timp, nu la eternitatea extratemporală, pleromatică, nici la alte ezoterisme. Cum şi Borges şi Heidegger au observat, nemurirea comportă un enorm dezavantaj: într-un timp [...]

  August 3rd, 2008

• Reţete de nemurire

  Acum mai multă vreme, împreună cu câţiva acoliţi, într-o mansardă astăzi abandonată, am întreprins repertorierea reţetelor de nemurire. Am găsit câteva, o să le recapitulez foarte pe scurt:
  - metode naturale: faci copii, dacă nu, sigur genele tale se regăsesc printre rude colaterale, aşa că nu te pierzi cu adevărat.
  - metode artificiale (alchimii de tot felul, [...]

  August 1st, 2008

• Însemnare cu balauri

  Adevărul e că tare mult aş fi vrut să scriu o însemnare cu balauri adevăraţi. În ultima vreme aţi fost victimele inocente şi martorii dezgustaţi ai lamentaţiilor mele demne de un râs dispreţuitor, cum că mă mănâncă să scriu ceva şi nu poci. Chestia asta cu “mă mănâncă să scriu ceva şi nu poci”, Borges [...]

  July 17th, 2008

• Efectul de fluture

  Ieri după amiază, când reveneam de la spital după gardă, în metrou, la Constantin Brâncoveanu se urcă un fluture. Nu fac nici o metaforă, era chiar un fluture alb în metrou. Uşile s-au închis, iar fluturele porni să îi amuşine pe călători.
  O parte din mine zâmbi surprinsă şi emoţionată, laolaltă cu ceilalţi pasageri, care ridicau [...]

  June 21st, 2008

• Parpalacul

  Îmbătat de mirosul de praf ud şi de tamarinzi, mi-am pus parpalacul şi am ieşit pe stradă. Am coborât alene Calea Rahovei, şi de la Chirigii m-am fofilat, ca întotdeauna pe străzile care se capilarizează către pieţe ce nu mai există
  La un moment dat, ploaia torenţială a devenit greu de suportat chiar şi pitindu-mă sub [...]

  June 12th, 2008

• Despre o sabie, nişte monştri şi alte câteva lucruri

  Tocmai am terminat efortul meu susţinut de a citi Beowulf în anglosaxonă, având alături, bineînţeles, traducerea englezească (cea a lui Seamus Heaney).
  Dintre chestiile care mi-au plăcut, sau mi-au atras atenţia:
  - Genealogia monştrilor: Grendel şi mama lui sunt de fapt tot oameni, descendenţi din Cain. Am mai întâlnit la gnostici ideea unei seminţii a lui Cain, [...]

  May 19th, 2008

• Titi

  Ceea ce urmează să scriu nu este ficţiune.
  Locuia sub bancomatul de la spitalul Obregia, împreună cu o fată. Probabil că fata îl botezase Titi, pentru că el era surdo-mut. Surdo-mut, întârziat mintal şi fără casă. Nimeni nu ştie ce vârstă avea, nici cum îl chema de fapt. Din când în când, din motive care vor [...]

  May 15th, 2008

• Pe crăci subţiri

  Primii paleoantropologi, dinainte ca Raymond Dart să descopere australopitecii, considerau că mersul pe două picioare era un semn de mare inteligenţă. Asta pentru că majoritatea animalelor, care e proaste, merge pe patru picioare. (Desigur, Juan Vicente, papagalul meu, merge pe două, dar să nu intrăm în detalii tehnice complicate.) Carevasăzică, primii paleantropologi credeau că la [...]

  May 3rd, 2008

• Perfecţioniştii

  Printre nenumăratele erezii indexate şi execrate, sau poate printre cele care au scăpat, ascunzându-se în munţi şi în analfabetism, dacă nu cumva printre cele care există doar în lumea ideilor, şi au pierdut ocazia istorică de a avea adepţi, se numără şi cea a perfecţionismului, sau a râvnitorilor. Istoricii îi caută originile în [...]

  April 21st, 2008

• Omul din umbră

  Între paginile unei cărţi, cineva îmi spunea că, dacă el e scriitorul, iar eu cititorul, e doar o întâmplare nesemnificativă. Între versurile unui poem, cu totul altcineva îmi zicea că îi sunt frate, şi, dacă o neg, sunt doar un ipocrit. Citind câteva dintre textele mai vechi de pe acest blog mi-am dat [...]

  April 14th, 2008

• O dimensiune gnostică a organodinamismului

  Organodinamismul reprezintă concepţia lui Henri Ey despre structura psihică şi despre boala psihică. Orice încercare de a reda sau vulgariza o teorie atât de complexă cum e organodinamismul e o pretenţie exagerată. Mai mult, pentru a fi înţeles, organodinamismul necesită cunoştinţe solide de filozofie, psihanaliză şi psihiatrie din partea cetitoriului, or eu nu am [...]

  April 1st, 2008

• O lungă şosea dinaintea mea

  De curând vă povesteam de Nea Căruntu. Ţin să spun că el există, nu e un rod al fanteziei mele, şi e aşa cum l-am descris acolo. Sau exista, fiindcă am aflat astăzi că a murit. Mi-am dat seama că l-am văzut chiar cu zi înainte să moară, dinaintea amfiteatrului, în exact acelaşi loc în [...]

  March 20th, 2008

• Încă o definiţie a morţii

  Aceasta este încă una dintre numeroasele menţionări în literatură ale întâlnirilor dintre câte un copil şi o statuie a vreunui om mare. Pe copil îl cheamă, să zicem, Mihăiţă, iar statuia s-a dat jos de pe soclul de la Sf. Gheorghe şi se odihneşte pe ghizdul fântânii cu zodiac.
  “Mihăiţă: Tu eşti mort?
  Vodă: Da.
  M: Păi şi [...]

  March 11th, 2008

• Mache

  Mache are vreo 45 de ani şi e un bărbat destul de solid, dar mintea lui a rămas cam pe la 3. Şi-a găsit un loc pe pământ acolo unde lucrez şi io, unde duce gunoiul şi dă cu mătura, primind în schimb o masă caldă. Îi place să-l saluţi, de fapt, dacă nu-l [...]

  February 27th, 2008

• Cei Care Plângea

  Când eram mic, am mai apucat să cunosc un singur om care plângea.
  Opinia generală a cercetătorilor pare a fi că oamenii care plânge a dispărut de mult. Desigur, nu există mult interes în astfel de cercetări, şi de obicei ele stârnesc revolta comunităţii ştiinţifice şi a restului lumii: “Cum adică? Ce io nu plâng?”
  Nu, io [...]

  February 5th, 2008

• Nu poci să dansez

  Cei care mă cunosc de prin alte părţi ştiu asta, că m-am lamentat peste tot. E ca şi cum mi-ar lipsi centrii nervoşi ai dansului, dar asta ar fi o explicaţie facilă. Dacă încerc să dansez, nu contează unde, de unul singur, de unii singuri, sau într-o sală plină de oameni, nu poci, e ca [...]

  February 3rd, 2008

• În dimineaţa aceea pipa avea gust de alge

  După aproape un an de locuit într-un ţinut străin şi ciudat şi totuşi atât de familiar, an în care am adunat minuţios date în aceste jurnale, ieri am avut revelaţia cartierului Rahova. Până acum, nu făcusem decât să mă minunez de tramvaiul atât de dramatic, de piaţa plină de catarge, de fluvii şi de astronomia [...]

  January 30th, 2008

• Despre nobleţea şi onoarea hoţească

  Pe Vasile Hătmăneanu (din motive evidente, ăsta nu e chiar numele lui adevărat), l-am cunoscut din întâmplare, aşa cum mi se întâmplă adesea să întâlnesc persoane din cele mai ascunse şi mai nefrecventabile cotloane sociale, cotloane în care, mă grăbesc să subliniez,  nici o parte din viaţa mea nu se desfăşoară, dar pe care am [...]

  January 9th, 2008

• Cum să găsim oameni interesanţi

  După unele teorii, oamenii interesanţi s-au dus odată cu zăpezile de altădată. Nu sunt de acord. Dintre toţi oamenii pe care i-am întâlnit la spital, nu a fost unul să nu fie interesant. Ciudat, oamenii pe care îi întâlnesc în afara câmpului meu profesional mi se par mai puţin interesanţi, şi nu e din cauză [...]

  December 21st, 2007

• Paradisuri

  A fost argumentat că o dovadă a existenţei paradisului pierdut este nostalgia pe care omul o simte în fiecare clipă a vieţii lui, permanenta jelire a unui loc din trecut. Unii îl numesc (satul copilăriei, vremea lui Ceauşescu, etc.), alţii nu mai încearcă să-şi explice acest sentiment difuz, iar alţii elaborează teorii precum cea pe [...]

  December 9th, 2007