sidebar left sidebar right

Recent Tâmpenii

  • Enigma din rărunchi

    Ieri am fost de gardă, şi de gardă fiind şi încă nepresimţind io lunga noapte ce mă aştepta, m-am dus la chioşc să-mi cumpăr nişte chefir. Acuma, la spitalul unde lucrez io momentan, există foarte multe chioşcuri, e probabil spitalul cu cele mai multe chioşcuri din lume. Am ales unul, am intrat în el, şi [...]

  • Soluţii la neajunsurile nemuririi

    Într-un comentariu la însemnarea precedentă (la care aştept în continuare răspunsurile domniilor voastre) s-a ridicat, inevitabil, problema neajunsurilor care vin odată cu nemurirea. Mă refer la banala nemurire seculară, funcţie de timp, nu la eternitatea extratemporală, pleromatică, nici la alte ezoterisme. Cum şi Borges şi Heidegger au observat, nemurirea comportă un enorm dezavantaj: într-un timp [...]

  • Reţete de nemurire

    Acum mai multă vreme, împreună cu câţiva acoliţi, într-o mansardă astăzi abandonată, am întreprins repertorierea reţetelor de nemurire. Am găsit câteva, o să le recapitulez foarte pe scurt:
    - metode naturale: faci copii, dacă nu, sigur genele tale se regăsesc printre rude colaterale, aşa că nu te pierzi cu adevărat.
    - metode artificiale (alchimii de tot felul, [...]

  • Primul gând

    Mă gândesc acum la şatra de ţigani cu care am petrecut o gardă extraordinară, la toate poveştile şi minunăţiile pe care mi le-au zis (că ne-am împăcat bine după ce le-am dat voie să-i toarne cositor băiatului pe care îl aduseseră la internat), şi mai ales la cea mai bătrână dintre ţigănci, care se dădea [...]

  • Despre un drum şi, că tot veni vorba, un bloc

    Acest post îşi are originea într-un comentariu din excelentul blog al împricinatului de Corn, doar că atuncea eram cam obosit şi cam agramat şi am zis chiar multe prostii, ia să vedem dacă am mai mers la şcoală între timp.
    De mult timp se perpetuează ideea că armenii sunt monofiziţi. Mă rog, cel puţin biserica armeană [...]

  • Spleen

    Există o legendă al cărei sâmbure de adevăr e îndoielnic, despre cum o matahală bărboasă şi cu ochii albaştrii, venită poate din Persia, poate din India, şi pe care o chema Bodhidharma, întreprindea o plimbare, acum 1500 de ani. Plimbându-se el, ajunse la o mânăstire budistă, unde călugării erau tare mizerabili, malnutriţi şi bolnavi. Bodhidharma [...]

  • Alte trei stadii ale omenirii

    În primul stadiu, eram nomazi în spaţiu. Conform datelor genetice, am apărut în Africa de Est, şi cândva, acum vreo 70 000 de ani, am plecat în Orientul Mijlociu şi de acolo în toată lumea, inclusiv în Americi şi în Australia. Faza asta încă nu s-a încheiat cu totul, şi zi de zi prieteni buni [...]

  • Cele trei stadii ale omenirii

    Omenirea a avut până acum trei stadii:
    1. În primul stadiu, existam, eram inteligenţi, filozofi, etc, dar nu eram conştienţi. Cel puţin aşa susţine Julian Jaynes. Pe scurt, organul conştiinţei exista, dar nu îl simţeam ca pe o conştiinţă, ci ca pe nişte voci în cap care îşi dădeau cu părerea asupra acţiunilor noastre, şi pe [...]

  • Leçon de français

    O vreme, student fiind, îmi creşteam veniturile dând meditaţii la franceză. Am avut şi destul de mult succes, şi am brevetat o metodă originală. Anume, încercam să mă folosesc de logică şi etimologie. Clientele mele adesea au fost fete din cartierele sărace, care dădeau bacul la francă şi nu ştiau nici pronunţia. Însă vorbeau destul [...]

  • Bombe cu găinaţ şi un anotimp secret

    Finalul primăverii este marcat de înflorirea teilor (care a început în Bucureşti, deşi Nusitatu zice că nu e tei, ci teiţă, care io nu ştiu ce e, o bag tot la categoria tei). Începutul verii este semnalizat de ţigăncile care apar cu levănţică. Aceste lucruri au mai fost spuse pe acest blog. Faptul că au [...]

  • Cine eşti eu?

    Într-o pauză a uneia dintre şedinţele săptămânale, l-am auzit profesorul B., neurolog printre altele, adresându-i-se profesorului I., anatomist: “Suntem amândoi morfologi, dar nu putem spune ce ne menţine identitatea. Probabil că în mine nu mai e nici o moleculă din cele pe care le conţineam acum 30 de ani, şi totuşi sunt tot eu, profesorul [...]

  • Pe crăci subţiri

    Primii paleoantropologi, dinainte ca Raymond Dart să descopere australopitecii, considerau că mersul pe două picioare era un semn de mare inteligenţă. Asta pentru că majoritatea animalelor, care e proaste, merge pe patru picioare. (Desigur, Juan Vicente, papagalul meu, merge pe două, dar să nu intrăm în detalii tehnice complicate.) Carevasăzică, primii paleantropologi credeau că la [...]

  • Perfecţioniştii

    Printre nenumăratele erezii indexate şi execrate, sau poate printre cele care au scăpat, ascunzându-se în munţi şi în analfabetism, dacă nu cumva printre cele care există doar în lumea ideilor, şi au pierdut ocazia istorică de a avea adepţi, se numără şi cea a perfecţionismului, sau a râvnitorilor. Istoricii îi caută originile în [...]

  • Un vis

    Cică Zoe Dumitrescu-Buşulenga era o profesoară foarte severă, la Filologie. Le zicea studentelor că sunt atât de proaste încât stau şi-şi povestesc ce-au visat.
    Ei bine, cum nu am avut niciodată pretenţii de mare inteligenţă, asta o să fac şi eu acuma.  A fost unul dintre visele alea care , la pipăit, par mult mai reale [...]

  • Băşicacucultură

    Probabil că nu ştiaţi, dar a fost Roblogfest-ul şi Mahalaua a participat. Nu m-am propus şi nici nu m-am votat, pentru că sunt modest şi pentru că n-am avut timp, zic eu, pentru că sunt oligofren şi n-am nimerit botonul de vot, în realitate; dar cineva m-a propus şi m-a şi votat, pentru că, la [...]

  • Despre sistemele absolute de referinţă

    Odinioară, Mafalda m-a privit în ochi şi mi-a zis că nu m-aş putea juca cu relativiatea dacă n-aş avea un sistem absolut de referinţă.
    Această ghicire m-a pus de atunci pe gânduri, iar în cele ce urmează voi prezenta rezultatele acestor gânduri.
    Există oare mai multe sisteme absolute de referinţă, sau, fiind absolute, de fapt nu e [...]

  • Tramvaiul sufletelor

    Am realizat astăzi prin ce se deosebeşte fundamental tramvaiul treizeci şi doi de alte mijloace de transport în comun. De exemplu, de autobuzul 232, cu care merg adesea. Mergeam astăzi cu autobuzul 232, cu nasul într-o carte, dormitând. La un moment dat am fost trezit de un miros brutal şi otrăvitor de zambile. O [...]

  • Constanta cosmologică

    Aparenta pauză în activitatea mea de cercetare a amorului nu a fost pură lene, cum mulţi dintre cei ce mă cunosc mai bine tranşează cu lama lui Ockham. Mai curând m-am împiedicat de o dificultate de ordin ştiinţific, pe care am să v-o prezint în cele ce urmează, laolaltă cu o posibilă soluţie.
    De multă vreme, [...]

  • În care aflăm o dimensiune universală a limbii române

    Am văzut la televizor nişte emisiuni foarte comice în care nişte intelectuali de prestigiu făceau urticarie fiindcă videoclipul unei manele a fost filmat la Opera română. Că acei intelectuali, muzicieni, miniştrii, academicieni, vorbesc despre manea şi despre “orientalismul” românesc cu o incultură crasă (de ex., domnul ministru al culturii habar nu avea că Anton Pann [...]

  • Unravelling

    Îmi imaginez timpul ca pe o mare găină, înaintând în sacade. Poate că aţi observat cum înaintează o găină, mai intâi corpul, apoi capul. Tot aşa şi timpul; iar noi ne aflăm în capul găinii, şi, privind corpul, ne minunăm de discontinuităţile din trecerea lui.
    Dacă aş trage cu arcul, de la balcon, o săgeată de [...]

Dulce Mahala is powered by WordPress

Bad Behavior has blocked 837 access attempts in the last 7 days.

No Complaints Shifter Series Theme by Buzzdroid.com