Despre

Bine ai venit!

Eu sunt Vlad, și aceasta este Dulcea Mahala. Eu sunt acesta:
Photobucket

Aceasta este partea cealaltă. Pentru cititorii mai vechi, e prima parte.

Spune-ne câte ceva despre dumneata.

93 thoughts on “Despre”

  1. Mofturi, monşer! Mofturi! Toate personagiile citesc şi trec mai departe, nimeni nu povesteşte despre el însuşi. În schimb toţi citesc şi se bucură de mahalaua dumitale. Felicitări!

  3. SCOATE poza sexy, te implor, Vlade :))

    nici n-am mai citit mai departe de primele doo randuri, da-o drrracului, si io macar is sincera si zic.

  4. ba sa lase poza! si-asa crede ~toata lumea ca nu mai exista barbati destepti, isteti si cu simtul umorului [plus alte simturi, da’ de ce sa le zic eu pe toate pe care le suspectez].
    poftim aici, asadar 🙂 ca poftesc, poftesc.. 😛

  5. Adevarul este ca poza face toti banii: pantaloni inflorati, camasa in dungi, amuleta la gat (apropos, e un colt de elefant?!), mirose a sare si mare…pacat ca nu ti se vad mai bine ochii:)

  7. Eva, imi cer scuze daca am parut precum o pisica in calduri, nu-i cazul. Chiar il apreciez pe omul asta pentru cum/ce scrie, ca sa fim bine intelesi.
    Dar nu vad de ce nu m-ar bucura “rezonanta frumusetii interioare cu eleganta aia exterioara”.

    Me off 🙂 Mai mi-au si bagat astia anti-spam “miau”, deci poate chiar n-am dreptate.

  9. Pai nici nu e el. Nu v-a povestit prin tot blogul lui cum e cu povestile adevarate si cu alea neadevarate? Deci e tare in camuflaje, dreptu-i!

    PS
    Acuma, ca e el, ca nu e el, nu se stie, suspence!
    Insa una se stie, e un traducator tare bun, p’asta nu i-o poate lua nimenea!

    PPS
    Despre mine, despre mine. Io sunt Zana Matraguna, na!

    PPPS
    Na si antispam
    http://www.cataclop.info/accueil.html

  10. aici nu mai arati deprimat.
    desi ma intreb si acum de ce asa, de ce deprimat cand esti…ce mai? realizat! de ce ai fi si altfel, stau si ma intreb daca nu esti camuflat personificat in zeppelinul ala din a doua poza.

  14. Din câte ştiu io, până acum era nevoie de notă mare. Dar lucrurile se schimbă, nivelul scade, emigraţia e mare…

  15. mda, las ca vad eu ce-o sa fie la anu.
    pt ca , pana amu oricum nu se stie nimic despre rezi din 2010. nici tematica, nici cum se va da…

    ma-ntreb: cand au de gand sa spuna ceva ? cumva in oct 2010? 😐

  16. “M-aş fi aruncat cu siguranţă dacă n-aş fi fost un asemenea meloman” – aici, Terentius s-a dat de gol ca nu era decat o cobra.

  17. ochii cat 2 farfuriute sceptice; eu credeam ca esti genul tocilar cu capul mare si umeri ingusti, par lung sau macar in ochi si ocazional ochelari; ce fac stereotipurile din imaginatia omului 🙂

  18. c: I get that all the time. :))
    Aveam părul în ochi, dar de acu 3 ani, când m-am mutat în Rahova, mi-l tund foarte scurt.

  19. p.s.: cobra de care ziceam, o regasesti in “Viata pe un peron”, de O. Paler. Terentius mi se pare doar un romantic si cam nepasator, pentru indrazneala (si un pic, nebunia) de care da dovada 🙂 Dar pana la urma, cobra si vipera tot necuvantatoare raman.

  21. Hello, rainy. Nu ştiu dacă Terentius era o cobră, cred că toţi suntem pe undeva. Eheei, ce tânăr eream 🙂

  23. haaaaaaaaaaaaaa! ce schimbări, domle, p-aici, ai dat cu var, ai mai pus niște camere, hi hi.
    în despre-ul ăsta ba vorbești cu voi ba cu dumneata ba vlad face ba eu fac.
    gu gu gu

  27. Treceam intamplator pe net. O plimbare ca alea de dupa amiaza. Si gasesc intamplator locsorul asta simpatic foc. Ma bucur, rasfoiesc si ma-ntorc acasa. 🙂
    Sa traiesti, ca mai vin! 🙂

  28. Vlad, tocmai am văzut că eşti şi pe Facebook. 🙁
    Şi că ai un “friend”, Ahileas C.
    Vroiam să-ţi spun că nu este eu.

  29. Vlad, după ce am parcurs jumate din lista de prieteni se impune o întrebare tout naturellement: da’ tu “friends requests” de la bărbaţi nu primeşti? Sau nu le aprobi? Sau aşa i se întâmplă, din oficiu, oricărui bărbat care-şi face cont pe FB? Că în cazul ăsta iute tre’ să-mi fac şi eu!

  30. drstoica: păi bine ai venit pe la noi, şi te mai aşteptăm.
    A.hile, fă-ţi şi tu, e plin de gagici! Glumesc. Cred că pur şi simplu gagicile sunt mai interesate de descoperirea vechilor prieteni. Nu ştiu, o fi vreo statistică pe undeva.
    Sorry pt cenzură, dar nu avui încotro.

  31. Draga Vlad, n-am stiut unde sa las comentariul asta, asa ca il las aci. Meden Agan, de care cred ca am mai zis pe-aici mai demult (cu blogul Soirs), tocmai a facut o descriere dura a mahalalei. Eu si o prietena de-a mea credem ca voi vorbiti de lucruri diferite; sintem de acord si cu modul in care vede el mahalaua (ca pe ceva abject) si cu perspectiva ta romantata :). Dar ma opresc aici; vroiam doar sa-ti zic de text.

    http://soirs.wordpress.com/2010/08/10/984943/

  34. Nicolae Steinhardt, “Jurnalul fericirii”. Ca să ştim unde suntem:

    “[…] mahalageasca propensiune către bârfă, vorbărie fără rost şi curiozitate. Singura adevărată mare plăcere a mahalalei: nu băutura, nu sexualitatea, nu banii, ci relaţia cu celălalt – de teama singurătăţii – sub întreitul ei aspect de văicăreală, clevetire şi ceartă.”

    (Şi omul a copilărit în Pantelimon, deci ştie ce zice!)

  36. Vlad (şi ceilalţi medici), o chestiune serioasă: cineva (n-o cunosc) suferă de o boală hematologică gravă, potenţial fatală. Transplantul de celule stem e singura ei şansă şi este în căutarea unui donator compatibil. În Bucureşti există un centru de asemenea analize, întrebarea mea e următoarea: în eventualitatea unui asemenea transplant, ce riscă donatorul? Nu mă refer la procedura propriu-zisă care, in cel mai rău caz, e doar plicticoasă. Mă refer la pierderea unui număr de celule stem din propriul organism. Ce efecte negative poate avea asta? Sunt ele necesare unui organism adult? (Ele pot deveni necesare în eventualitatea unui transplant autolog.) Se regenerează sau sunt, ca neuronii şi ovulele, în număr fixat?

  37. Măduva osoasă se regenerează, cam într-o lună eşti ca nou. Între timp, ai suficientă ca să nu-i simţi lipsa.

  40. da, A., cf. N. Steinhardt mahalaua e 1 loc neserios, în care oamenii pierd timpu’. nici măcar nu ştiu dc respiră cu adevărat printr-o mahala, asta aşa, ca funcţie… adică pt c o mai frecventezi. dacă ar fi o escapadă real trăită, ar trebui să fie locul unde respiri… da’ tare cred eu că oamenii tot prin locurile serioase îşi găsesc seva… câteodată chiar ele sunt/ devin fugi

  43. we, mulţumesc 🙂 Dar sursa e mult mai veche, eu le-am văzut prima dată mai demult. Din păcate, chiar nu-mi mai amintesc pe unde, dar parcă-parcă era un fotograf străin. Dar poate mă înşel.

  45. Hahaha, ia uite domnule, six degrees of separation nu e doar o legenda! A trebuit sa trec prin vreo 3 bloguri, dand si peste o oarecare vietate cu trompa (la fel de obtuz din pacate) ca sa dau iarasi de blogul matale. O sa ti-o spun pe aia buna, desi poate o sa doara: esti… la fel de profund dar parca mai rotund (literar) si e o placere sa te citesc, draga baiete de secol XIX nascut din fericire in vremea internetului! Si are dreptate o comentatoare (sper) de mai sus, zapacesti fetele cu pozele de genul celei din profil! 🙂

    ps. nu ar strica un comentariu la pozele atasate blogului, sunt unele lucruri interesante acolo care ar merita explorate/detaliate.

  46. Cât de tare! Lui Vlad Stroescu îi place Bruzli! Deci: Bruzli îl bate pe Vandam? Dar pe Cichi Cean?

  47. X, mulţumesc frumos! Ne-am mai întâlnit, deci?
    A., cui nu-i place Bruzli?? E de o mie de ori mai bun ca Cichicean, şi de o infinitate triplă mai bun ca vandam.

  49. “A., cui nu-i place Bruzli??”

    Mie. Îmi plăcea David Carradine în “Kung Fu” (serialul din anii’70, nu cel nou din anii ’90). Mai filozofic, aşa, nu doar pumni. Şi mă şucăreau sunetele exagerate care se auzeau în momentul lovitorilor.

  50. Şi mie mi-a plăcut serialul Kung Fu. Cine crezi că avut ideea serialului, şi ar fi trebuit să joace în el? Te dai bătut? BRUZLI!

    Tapire, poate o fi altă trompă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.