Am făcut pagina asta în era de dinainte de Facebook. Acum o actualizez rar, dar mai urc poze în rețelele sociale, uneori.
20 thoughts on “Multe poze”
Hey;)Incantata de cunostinta:D!
Ce frumoase sunt pozele,superbe:D….si bine ai spus multe…..
D-nei „mamauta” de ce i-ai vandut sufletul?Nu-i corect!Nu-i corect sa le vinzi sufletul doar pt ca nu au o poveste pe blog.
Io cred ca ar trebui sa scoti sufletul lui vlad stroescu la licitatie.Pan’ la urma toate-s de vanzare.
Lia, aici m-ai prins. Cum adică i-am vândut sufletul??? Mama Uta, o celebritate în Corbii de Piatră, nu a avut nimic împotrivă să apară în Dulcea Mahala.
Sincer,nici eu nu stiu prea bine cum e cu superstitia aia pe care o are Vlad Stroescu.Stii,eu mai citesc din cand in cand ce scrie pe blog si zicea odata,undeva ca cica daca ar pune poze umane,sau nu asa,cica dar ar pune poze in care apar si oameni,are superstitia ca le vinde parti din suflet.
Sa mai zic ceva.Eu,cand citeam ce scrie Vlad Stroescu,niciodata nu ma intrebam cum arata,daca arata,daca-i baiat sau barbat,daca-i fata sau femeie…Citeam exact ca si cum as citit o carte care imi place,dar fara sa ma intereseze cine a scris-o.Prima oara cand mi-am pus intrebarea „cine scrie?”a fost in momentul in care am vazut niste poze si mai ales atunci cand am citit despre superstitie.
Halal superstitie domn’le!Doar ea mi-a trezit curiozitatea.Ce-as putea sa mai zic acum…?
Nu mai zic nimic fiindca aici e loc de complimentat pozele,si cum eu am scris mult fara sa pomenesc de asta,o sa zica lumea ca nu stiu ce-i frumos.
Păi, nu, că pozele mele sunt urâte, really.
Nu trebuie să crezi tot ce scriu 🙂
Mamei Uţa nu poţi să-i furi sufletul aşa uşor. De asta am şi pozat-o. Ea e ca muntele din spatele ei.
Minunata colectie de poze aveti aici!
Update cu câteva poze din Maramureş
iar le revad si iar ma transpun
ai facut ceva magie cu multe dn pozele astea tu stii cum
nu sunt ele neaparat reusite si nici musai frumoase unele nu sunt
dar au ceva un glimpse
parca ar fi portaluri spre alte lumi
dimensiuni paralele
poate timpul e spatial
ieri e langa azi, chiar langa mine
ptiu! ele nici macar nu sunt frumoase da
ce frumos tulbura
hmmm
iaca au efect de joint
sau de zoridezi
daca le scoti vreodata zi sa le salvez inainte
pe alea magice
Mama Uta? Me know her from the stories….poate chiar avem aceeasi prieteni 🙂
Poate rude…
Poate ne-am si luat la munte 🙂
Eva: secretul e următorul: pozele sunt foarte urâte, locurile foarte frumoase.
Laly: suntem toţi o mare famelie.
draga Vlad, capra este minunata, asa ca o am pe desktop pentru a o vedea de cat mai multe ori in fiecare zi.
merci frumos pentru culoarea adusa pcului meu 🙂
Update cu ce poze au mai fost pe blog, în ultima vreme.
ah, papadiile! si apusurile citadine si ploaia …
placut e sa recunosti locurile si unghiurile. unele poze am senzatia ca le-ai facut din spatele meu, in timp ce trageam acelasi cadru, sau ca mi-ai citit ganduri si-ai dat fuga sa le nemuresti pe film…
unele poze sunt naive, altele greu de inteles („ce-a vrut sa zica artistul?!), unele te transpun, altele te nimeresc drept in inima. unele par a avea si fond muzical.
derutant amestec. si impresionant. bravo!
catherine,uaaa, ce lucruri frumoase mi-ai zis! sărumâna şi bună trecere prin umila noastră mahala. Nu prea mă pricep la poze, dar mă ameliorez, şi întotdeauna îmi prinde bine când sunt încurajat 🙂
haha, ce te mai alinti! ca un motan mare…
meriti incurajari pentru ca vrem sa mai vedem (deci, de fapt nu-s incurajari, ci manipulare :)). cat despre mahala, oi mai trece, ca-i fain aci si lume buna si atmosfera tihnita. mai rar gaseste omu’…
superbe poze:-)
Pozele sunt frumoasa atunci cand transmit ceva!
Tu transmiti multe prin pozele tale.
Cat despre suflet, ai inceput sa-ti vinzi din el cand ti-ai lasat chipul intr-o poza.
Cat despre blogul tau, abia astept urmatoarea postare.
P.S.
Am regasit in poze si Pucioasa, ceea ce m-a bucurat mult!
frumoase. esti talentat. ar trebui sa faci cateva poze in parcul din craiova. tie ti-ar iesi destul de bine
superbe fotografii!!
apusul din fotografiile tale mi-a ajuns la inimioară 🙂
Hey;)Incantata de cunostinta:D!
Ce frumoase sunt pozele,superbe:D….si bine ai spus multe…..
D-nei „mamauta” de ce i-ai vandut sufletul?Nu-i corect!Nu-i corect sa le vinzi sufletul doar pt ca nu au o poveste pe blog.
Io cred ca ar trebui sa scoti sufletul lui vlad stroescu la licitatie.Pan’ la urma toate-s de vanzare.
Lia, aici m-ai prins. Cum adică i-am vândut sufletul??? Mama Uta, o celebritate în Corbii de Piatră, nu a avut nimic împotrivă să apară în Dulcea Mahala.
Sincer,nici eu nu stiu prea bine cum e cu superstitia aia pe care o are Vlad Stroescu.Stii,eu mai citesc din cand in cand ce scrie pe blog si zicea odata,undeva ca cica daca ar pune poze umane,sau nu asa,cica dar ar pune poze in care apar si oameni,are superstitia ca le vinde parti din suflet.
Sa mai zic ceva.Eu,cand citeam ce scrie Vlad Stroescu,niciodata nu ma intrebam cum arata,daca arata,daca-i baiat sau barbat,daca-i fata sau femeie…Citeam exact ca si cum as citit o carte care imi place,dar fara sa ma intereseze cine a scris-o.Prima oara cand mi-am pus intrebarea „cine scrie?”a fost in momentul in care am vazut niste poze si mai ales atunci cand am citit despre superstitie.
Halal superstitie domn’le!Doar ea mi-a trezit curiozitatea.Ce-as putea sa mai zic acum…?
Nu mai zic nimic fiindca aici e loc de complimentat pozele,si cum eu am scris mult fara sa pomenesc de asta,o sa zica lumea ca nu stiu ce-i frumos.
Păi, nu, că pozele mele sunt urâte, really.
Nu trebuie să crezi tot ce scriu 🙂
Mamei Uţa nu poţi să-i furi sufletul aşa uşor. De asta am şi pozat-o. Ea e ca muntele din spatele ei.
Minunata colectie de poze aveti aici!
Update cu câteva poze din Maramureş
iar le revad si iar ma transpun
ai facut ceva magie cu multe dn pozele astea tu stii cum
nu sunt ele neaparat reusite si nici musai frumoase unele nu sunt
dar au ceva un glimpse
parca ar fi portaluri spre alte lumi
dimensiuni paralele
poate timpul e spatial
ieri e langa azi, chiar langa mine
ptiu! ele nici macar nu sunt frumoase da
ce frumos tulbura
hmmm
iaca au efect de joint
sau de zoridezi
daca le scoti vreodata zi sa le salvez inainte
pe alea magice
Mama Uta? Me know her from the stories….poate chiar avem aceeasi prieteni 🙂
Poate rude…
Poate ne-am si luat la munte 🙂
Eva: secretul e următorul: pozele sunt foarte urâte, locurile foarte frumoase.
Laly: suntem toţi o mare famelie.
draga Vlad, capra este minunata, asa ca o am pe desktop pentru a o vedea de cat mai multe ori in fiecare zi.
merci frumos pentru culoarea adusa pcului meu 🙂
Update cu ce poze au mai fost pe blog, în ultima vreme.
ah, papadiile! si apusurile citadine si ploaia …
placut e sa recunosti locurile si unghiurile. unele poze am senzatia ca le-ai facut din spatele meu, in timp ce trageam acelasi cadru, sau ca mi-ai citit ganduri si-ai dat fuga sa le nemuresti pe film…
unele poze sunt naive, altele greu de inteles („ce-a vrut sa zica artistul?!), unele te transpun, altele te nimeresc drept in inima. unele par a avea si fond muzical.
derutant amestec. si impresionant. bravo!
catherine,uaaa, ce lucruri frumoase mi-ai zis! sărumâna şi bună trecere prin umila noastră mahala. Nu prea mă pricep la poze, dar mă ameliorez, şi întotdeauna îmi prinde bine când sunt încurajat 🙂
haha, ce te mai alinti! ca un motan mare…
meriti incurajari pentru ca vrem sa mai vedem (deci, de fapt nu-s incurajari, ci manipulare :)). cat despre mahala, oi mai trece, ca-i fain aci si lume buna si atmosfera tihnita. mai rar gaseste omu’…
superbe poze:-)
Pozele sunt frumoasa atunci cand transmit ceva!
Tu transmiti multe prin pozele tale.
Cat despre suflet, ai inceput sa-ti vinzi din el cand ti-ai lasat chipul intr-o poza.
Cat despre blogul tau, abia astept urmatoarea postare.
P.S.
Am regasit in poze si Pucioasa, ceea ce m-a bucurat mult!
frumoase. esti talentat. ar trebui sa faci cateva poze in parcul din craiova. tie ti-ar iesi destul de bine
superbe fotografii!!
apusul din fotografiile tale mi-a ajuns la inimioară 🙂