Categorie: Pelicano solitudinis

Locuiesc într-un vârf de copac, departe, deasupra acoperișurilor. Aici bate mereu vântul. Cum sunt foarte leneș, sunt în stare să … Continue reading „Canon” →

Când aveam 3 ani am fost dus la grădinița din strada Caragea Vodă. (Nu mai există azi.) În curtea casei … Continue reading „În vremea roșcovelor” →

Chiar adineauri, de sub ferestrele policlinicii de vis-à-vis de Sf. Spiridon, unde lucrez astăzi, a plecat o imensă procesiune.  După … Continue reading „Procesiune” →

Mă gândesc adesea la moarte, nu într-un sens bolnăvicios, ci cu teama existențială a (cred) tuturor oamenilor. Ideea că după … Continue reading „Curaj” →

S-au umplut Bucureștii de covrigi hipsteri și vintage. Au apărut, peste noapte, în „locații de șarm” cum e „centrul vechi” … Continue reading „Ceci n’est pas un covrig” →

Dragi cetitori ai mahalalei. Azi am onoarea să public o recenzie a numărului 6 a Revistei de Povestiri, unde știți … Continue reading „Guest post: Sunt prea vrăjită de o morișcă, mă port ca blatul dintr-un tort cu frișcă…” →

One of the strange things about living in the world is that it is only now and then one is … Continue reading „Copy-paste” →

La plus fameuse des poésies de M. S. Mallarmé est sans doute la „Brise marine”. Ceci pour plusieurs raisons, dont … Continue reading „Brise marine: une parodie?” →