Categorie: Pelicano solitudinis

Ca să nu ai crize existenţiale, trebuie să faci lucruri. Adică să ai realizări. Lucruri făcute de tine, nu picate … Continue reading „(Untitled)” →

Aproape că nu l-am recunoscut de data asta. Îmi mâncam liniştit senviciul cu jambon crud când s-a aşezat lângă mine, … Continue reading „Întâlnire de gradul ţâşpe” →

Dacă nu ştiaţi de mai devreme, avuserăm cu diacritica o mică dispută pe tema genitivului/dativului substantivului „medicină”. Ea susţinea varianta … Continue reading „Genitivul medicinii – răspuns al Institutului de Lingvistică” →

Era o vreme când citeam foarte multă poezie. Era o vreme când m-am considerat poet, şi nu mi-am asumat această … Continue reading „Cum dispreţuim poezia” →

Astăzi nu mă simt deloc original, așa că o să copiez cu simțire. În restul zilelor, copiez cu nesimțire. Mai … Continue reading „Manualul poetului” →

Voi cum aţi traduce în româneşte „parenting”? Eu habar n-am cum, în schimb în ultima vreme am colecţionat mici scenete … Continue reading „Scene familiale” →

Prima intamplare, plina de tâlc, mi-a povestit-o ieri maica-mea. Se duce dumneaei sa-si cumpere pantofi, la mall. Acolo e asistata … Continue reading „2 intâmplari lingvistice” →

Dragii moşului, Vă cer iertare pentru absenţa mea din utima vreme. Am bătut lumea şi m-am ocupat cu alte chestii, … Continue reading „Pericolul apropierii (preambul şi guest post)” →