Categorie: Pelicano solitudinis

Există în Bucureşti (şi doar prin Bucureşti am văzut aşa ceva, eu unul) un ciudat obicei de împerechere arhitectonică. Plimbaţi-vă, … Continue reading „Case în oglindă” →

Azi de dimineaţă, mă trezesc io, deschid geamu şi mă isbeşte fumul de tămâie. Au venit pelerinii la Sf. Dumitru! … Continue reading „Preapodobnicie” →

He felt he was in the possession of some impossible good news, which made every other thing a triviality, but … Continue reading „Omul din strada Amiezii” →

Şklklklkl se târăşte alene pe birou. Este un drac de rang extrem de mic, dar nu infinit de mic, lucru … Continue reading „Despre scris (2)” →

Următoarea conversaţie am avut-o cu prietenul şi colegul D. O vreme m-am abţinut să o public, dar nu mai poci. … Continue reading „Ochii liniştiţi” →

Pe blogul luLulu apăruse o minidiscuţie despre glumele cu spitalul 9. Ar trebui să le facem, sau nu? Atâta timp … Continue reading „Ej nebun?” →

Toate concertele din Festivalul de Muzică Veche din Bucureşti de anul ăsta au fot înregistrate. Le găsiţi aici.

Din momentul în care realizăm că genul meu proxim este „ceva”, problema definirii mele se pune atunci când investigăm diferenţa … Continue reading „În care aflăm în sfârşit cine este Vlad S. şi la ce se utilizează” →

Ualbaluc Bülbül Alyamamah, înger de rangul şaptezeci de mii şaptezeci şi cinci,  îmi apăru pe pervaz. Ualbaluc seamănă de departe … Continue reading „Despre scris” →