Categorie: Pelicano solitudinis

Cobaiul: Înainte să devin primul om teleportat, îmi puteţi explica, pe scurt, profesore, principiul invenţiei dumneavoastră? Profesorul: Este foarte simplu. … Continue reading „O crimă perfectă” →

Grădina de când eram mic se termina cu cimitirul de lângă lac. Din totdeauna moartea se plimba pe acolo, era … Continue reading „Moartea e un copil” →

Acum cam vreo o mie de ani, în zilele sultanului Mahmud Ibn Sabuktegin Gaznavidul, exista în Persia un sat, numit … Continue reading „Digul” →

Între oamenii pe care i-am cunoscut în ultimii ani se află şi B., coleg de facultate şi apoi confrate. Îl … Continue reading „Dilema domnului B.” →

Într-un post anterior povesteam despre creierul pictat de Michelangelo în jurul lui Dumnezeu, despre cum anatomiştii Renaşterii situau sufletul în … Continue reading „Îngeri unicelulari” →

Mai întâi, trebuie să spun că îi iubesc pe atei, mai ales pe un anumit tip de atei, şi anume … Continue reading „Despre care atei îmi plac mie şi despre cum oamenii pot vedea doar ceea ce nu este” →

Înainte, aveam o problemă. Eram gurmand de oameni. Când vedeam un om care îmi plăcea, pur şi simplu nu mă … Continue reading „Regim” →

De-a lungul vastelor cercetări pe care le-am întreprins în domeniul teoriei şi practicii dragostei, precum şi în travaliul elaborării (ce … Continue reading „Dezechilibru estetic” →

Ce que M. Mahatma me reproche dans un commentaire, c’est de prétendre aux gens de ne pas juger leurs semblables. … Continue reading „L’art de ne pas juger” →