Diacriticilor mei
Am primit o leapșă de la Catherine. Trebuie să explic de ce am ales să scriu cu diacritice pe blog. … Continue reading “Diacriticilor mei” →
blogul neoficial al lui Vlad Stroescu
Am primit o leapșă de la Catherine. Trebuie să explic de ce am ales să scriu cu diacritice pe blog. … Continue reading “Diacriticilor mei” →
Cândva am scris o povestioară cu titlul “Sfântul Craiu Mutu”. În ea imaginasem un fel de demiurg în Ferentari, care, … Continue reading “Adevărații oameni” →
Dimineața beau lapte cu foarte mult nes, pe care mi-l încălzesc la microunde. Durează fix 3 minute. Uneori cuget la … Continue reading “Vanilas vanilatum” →
Locuiesc într-un vârf de copac, departe, deasupra acoperișurilor. Aici bate mereu vântul. Cum sunt foarte leneș, sunt în stare să … Continue reading “Canon” →
Când aveam 3 ani am fost dus la grădinița din strada Caragea Vodă. (Nu mai există azi.) În curtea casei … Continue reading “În vremea roșcovelor” →
Chiar adineauri, de sub ferestrele policlinicii de vis-à-vis de Sf. Spiridon, unde lucrez astăzi, a plecat o imensă procesiune. După … Continue reading “Procesiune” →
Mă gândesc adesea la moarte, nu într-un sens bolnăvicios, ci cu teama existențială a (cred) tuturor oamenilor. Ideea că după … Continue reading “Curaj” →
S-au umplut Bucureștii de covrigi hipsteri și vintage. Au apărut, peste noapte, în “locații de șarm” cum e “centrul vechi” … Continue reading “Ceci n’est pas un covrig” →