Pe acoperişul Spitalului Universitar din Bucureşti e o terasă. Acolo vin studenţii şi rezidenţii şi fac pauză, beau o cafea sau un ceai, fumează şi mănâncă napolitane. Poţi să vezi, prin grilajul instalat împotriva accidentelor şi sinuciderilor, tot Bucureştiul, şi dincolo de el, lanurile de grâu, şi mai departe, vârful geamiei Esmahan Sultan, şi remorcherul ruginit Pescăruşul, şi mai departe marea Neagră, şi mai departe, oamenii negrii din Zonguldak, iar dacă e senin, mai departe, Tabriz, de unde toţi am fost izgoniţi, şi chiar turnurile din Ispahan, unde cândva era o jumătate de lume, şi câmpiile de şofran din Corasan, mai departe, Jaipurul, mai departe, linia portocalie a Gangelui, şi dincolo de el poţi să vezi Myanma Naingngandaw, apoi vezi tot Yunnanul, Hunanul şi Fujianul, marea Chinei de Est, iar dincolo de ea mai vezi Ţara Uriaşilor de piatră şi de gheaţă, şi mai departe, datorită curburii spaţiului, Hel, unde o să ajungem după moarte dacă nu murim în luptă deci nu poţi să-i vezi acolo pe străunchii tăi morţi în război dar poţi să-ţi vezi vreun bunic sau pe Brunhilda sau pe Cosima şi locul care îţi este rezervat dacă o să te predai, când o să te predai, şi în sfârşit, cel mai departe, se înalţă pe cer Ferentariul inimii mele dincolo de care nu mai poţi să vezi nimic.
About The Author
Cum se poate ajunge la aceasta fabuloasa terasa? Intru in Spital si intreb de cel mai scurt drum spre acoperis? E exclusivista ( numai medicinisti) sau e permisa intrarea si istoricilor in devenire?
Multumesc.
Oana, daca ai intrat in Spital e simplu, as zice ca aproape nu se poate sa n-o gasesti. Dar eu stiu alt drum:
Cind intri in Licevl Lazar pe intrarea elevilor, aia dinspre Schitu Magureanu (ca pe cealalta nu se poate decit la zile mari), dai imediat coltul la dreapta si vezi o scara de lemn. Te cocoti pe ea pina la etajul 1. Acolo e o portita di fer forjat, dupa care scara continua, numa ceva mai ingusta si mai rasucita. Se termina undeva sub acoperis, pe urma mai sunt citeva trepte de ciment, un hol intunecos cu parchet care miroase a petrosin (un luminator deasupra), pe urma sala aia de clasa secreta. De acolo de la geam, e drept, mai intii se vede intersectia Schitu Magureanu cu Elisabeta, pe urma Dambovita si Casa Boborului. Dar inainte sa se construiasca Casa, se vedea exact ce zice Vlad.
Oana, terasa există, intri în Municipal, iei liftul până la etajul 12, apoi trebuie să urci două etaje pe jos, prin aripa A3. Întrebi de ea, oricine o să te îndrume. E non stop şi nu e rezervată mediciniştilor, dar ei îşi pierd acolo cel mai mult timp.
Aa… Vlad, ce se intimpla, te-ai suparat?
:-))
(Salutari din Cluj!)
Pinocchio, nu mai e portiţa de la 1, de ceva vreme… Deşi de la geam se vedea la fel. Şi dacă nu puteam intra unde spui tu (că se ţineau ore), mai exista şi cărarea care începea sărind geamul pe la Chimie 2, apoi ţop-ţop peste casuţe până în Cişmigiu, şi de-acolo mai departe, şi dac-o urmezi cu gijă, te duce întortocheat tot acolo, unde încep toate poveştile.
Haiti! De ce să mă supăr?