Prolegomene etc: Mijloace de îndrăgostire

Vehiculele pe care îndrăgostirea le împrumută sunt mai variate decât s-ar crede.

Primul, şi cel mai important în zilele noastre, este însuşi obiectul îndrăgostirii. Cu alte cuvinte, pentru a te îndrăgosti de cineva, trebuie mai întâi să ai un contact nemijlocit cu acel cineva. De exemplu, să-l vezi la serviciu, pe stradă, etc. Uneori, contactul poate fi foarte scurt: c’est le coup de foudre. Criticii lui coup de foudre aduc argumentul, rezonabil, că durata de contact este prea scurtă ca îndrăgostirea să aibă baze reale. Cu alte cuvinte, ei pleacă de la prezumţia că îndrăgostirea este un proces intern de prelucrare a unor date: primeşti datele ( e frumoasă, e deşteaptă, face gropiţe când râde, etc.), le prelucrezi conform unor algoritmi mai mult sau mai puţin cunoscuţi, şi ca rezultat te îndrăgosteşti sau nu. În coup de foudre, sărăcia de date face imposibilă îndrăgositrea: ar fi deci vorba de o mistificare.

Aceşti critici, oameni serioşi, sunt ei înşişi victimele unei sărăcii de date. Dacă ar fi mai informaţi, ar vedea că îndrăgostirea se poate întâmpla fără contactul dintre viitorii îndrăgostiţi. Nu mă miră fenomenul, adesea persiflat, al îndrăgostirii online, atâta timp cât au existat culturi în care era suficient să auzi o poveste despre o femeie, ca să te îndrăgosteşti de ea. În Islamul clasic, având în vedere barierele ce ascund femeia de mediul exterior, îndrăgostirea apare frecvent în absenţa oricărei întâlniri şi oricărei comunicări directe. Descrierile feminine din Kitab alf layla wa layla sunt atât de elaborate şi de grăitoare tocmai din acest motiv, pentru că la origini, aşa trebuiau să fie, ca să permită îndrăgostirea. În Persia mazdeiană, şahul cu părul alb Zal se îndrăgosteşte de prinţesa Rudabé fără să o fi văzut, doar din relatările altora, şi acelaşi lucru îl păţeşte Rudabé însăşi.

Am avut ocazia să observ eu însumi un alt caz de îndrăgostire mediată de un terţ: un bărbat ce s-a îndrăgostit de portretul unei domnişoare, expus la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti. Atât terţul (pictorul), cât şi obiectul îndrăgostirii (fata din tablou), erau de mult morţi, ceea ce nu a împiedicat producerea fenomenului de care discutăm astăzi. Asemenea cazuri nu sunt rare, şi i-au determinat pe unii autori să susţină că îndrăgostirea ar avea cauze exclusiv interne, obiectul îndrăgostirii fiind doar un pretext fortuit. Ceea ce, în opinia autorului, este evident fals: bărbatul în chestiune s-a îndrăgostit de un tablou anume, nu de altul, deşi vizita colecţiile muzeului de mulţi ani şi ar fi avut oricând ocazia de a-şi alege alt “pretext fortuit”. Nu, cu siguranţă îndrăgostirea presupune neapărat două părţi, unite printr-o legătură precedentă, infrastructură a dragostei, probabil imposibil de explorat à priori.

Concluzia cercetărilor noastre este că îndrăgostirea, dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla, şi în acest scop va împrumuta orice vehicul îi stă la îndemână, oricât de improbabil ar fi acesta. Acest lucru repune în discuţie importanţa îndrăgostirii, atât de subevaluată în trecut de cercetătorii clasici ai dragostei, care vedeau în ea un epifenomen amăgitor şi demn de dispreţ al acesteia din urmă (Stendahl, Ortega y Gasset, ca să-i numesc pe cei mai proeminenţi).

About The Author

11 thoughts on “Prolegomene etc: Mijloace de îndrăgostire

  1. Intr-una din fanteziile mele de adolescent, m-am indragostit de un autoportret al lui Dürer, anume de cel de la Prado. Cum si personajul din tablou si pictorul erau amindoi morti demult, chestia asta nu mi-a folosit la nimic, asa ca am abandonat-o. (Mai am inca pe undeva prin boxa de la subsol o reproducere.) Ceva mai tirziu l-am gasit pe domnu’ Inginer sub forma de portret miscator si interactiv pe internet. Luna trecuta am implinit 10 ani de cind suntem impreuna 🙂 Ai dreptate, indragostirea e importanta. La vremea respectiva, domnu’ Inginer s-a aparat cit a putut, dar acuma imi da dreptate.

  2. Daca pot interveni la categoria “si io”:

    Acum ceva ani m-am indragostit de fotografia unei defuncte, in cimitirul Belu. Nu ii pot reproduce numele. Unu – ca sunt posesiv. Doi – este casatorita (sau era?) sin ingropata langa sot.

  3. Vezi, pana la urma mi-ai raspuns la umbrele din gandul meu, intrebarea pe care voiam sa ti-o adresez in vizuina, nu puteam sa-l intreb direct pe el ca nu prea am curaj.
    Nu stiu, zau, cum de se intampla intamplarile acestea…

  4. Pinocchio & Amoralul, mulţumesc, v-am adăugat la baza de date a studiului.
    Madelin, folosesc un widget special prin care prevăd întrebările cetitorilor.

  5. *Ce este dragostea pe internet daca nu.. o amagire cu singuratatea ?
    Fara sa vezi ochii celuilalt, fara sa intiparesti mirosul pielii in cele mai adanci celule etmoidale, fara sa simti real o imbratisare..poate doar sa-ti creezi in minte o forma careia i te adresezi continuu “as vrea sa te intalnesc si sa te cunosc” acordand astfel formei un sentiment de speranta amestecata cu angoasa, curiozitate,etc. dar raman la curiozitate. deci iubire pe net nu cred. parerea mea.

    Frumoasa pagina. De discutat subiectul. Deci aici zace o comunitate intreaga, nu? 🙂

  6. Of, dragostea te omoara, la fel cum am eu palpitatii. Da, cred ca trebuie sa existe un vehicul, un excipient, pana la urma toate reactiile din natura au un catalizator care face ca reactia sa aiba loc.
    Prima oara cand ma uit la cineva, ma uit la ochi, imi plac ochii caprui pentru ca sunt calzi, sunt blanzi, sunt ochi de caine. Mediul, trebuie sa fie vant, sa vad cum parul ii intra in ochi si haina sa … Nu mai conteaza.
    Acum ca o digresiune nici acum nu inteleg de ce trebuie sa ne indragostim, sa suferim, nu e mai bine sa nu simtim, vreau sa fiu libera, dragostea te incatuseste.

  7. De cele mai multe ori ne “creionam” in minte cateva trasaturi sau aspecte (zambet, gesturi, timbru al vocii, look, etc) pe care ne-ar placea sa le regasim la cineva, astfel ca acel “coup de foudre” este poate consecinta unei potriviri in procentaj mai mare a ceea ce cautam cu ceea ce intalnim la un moment dat. De aici si rapiditatea actului de indragostire. Si ne indragostim nu de omul pe care il avem in fata, ci de omul care ni-l dorim noi sa fie. Aici e marea capcana. Sa incercam sa nu punem nimic de la noi, sa nu ii acordam calitatile pe care nu le are, ci sa le identificam corect pe cele pe care le are. In situatia contrara se ajunge la: “ce oi fi gasit la el/ea?”. E dragostea oarba sau ne orbeste pe noi? Sau ea inseamna doar hormoni sexuali si niste neurotransmitatori secretati in doze ceva mai mari decat de obicei?

    Mi-a placut ce spunea demult, fiind invitat la o emisiune tv, actorul Adrian Pintea: “In fiecare zi ne indragostim si ne dez-indragostim”.
    Interesant e de analizat aceasta fraza, pentru ca explicatia cu ce voia de fapt sa spuna nu a mai venit:
    – ne indragostim in fiecare zi de persoana iubita pentru ca descoperim ceva nou la ea si ne dez-indragostim de cea care era ieri?
    – ne indragostim de cineva sau de o imagine, de un obiect, de o melodie, pentru ca ulterior sa apara altceva nou si mai interesant care sa ne atraga atentia? (asta luand in considerare faptul ca indragostirea e un proces de scurta durata)

    In ce priveste indragostirea pe internet, e dovedit de multe cupluri ca ea poate sa existe. Totusi, cred ca trebuie o oarecare sinceritate din partea celor doi, in sensul ca se poate ajunge uneori la situatia trista in care cineva sa se indragosteasca nu de cel adevarat din spatele altui monitor, ci de cel care acesta ar vrea sa fie (sau de modul in care acesta se prezinta). Asemenea relatii nu au nicio sansa in viata reala, pentru ca aici e vorba de indragostirea de o imagine si nu de o persoana. Si ne intoarcem la ce spuneam mai sus si anume construirea de imagine ideala, de Fat-frumos si Ileana Cosanzeana. 🙂

  8. Vlad, ai omis o parte importanta a fenomenului. Indragosteala de actori/vedete.
    Indragosteala nu e chiar asa un fenomen mistic. Eu cred ca este un valatuc de motivare hormonala in a cauta, urmari, vana, daca vreti, o persoana care se suprapune destul de bine pe imaginea ideala pe care ne-am creat-o despre “ales”.
    Si am mai observat un fenomen. Femeile se indragostesc invariabil de tipul cu care fac sex. Pot sa iubeasca profund pe altul, insa daca face sex cu unul nou, obiectul indragostelii se va muta rapid.

  9. Aaaah! Kjærlighet (iubire), subiectul meu preferat. Le iau la rand, ca am citit totul cu foarte mare atentie !

    # 1: Vad ca rezista legatura. Felicitari ! si eu imi doresc atat de mult o legatura stabila in momentul asat, ba chiar cred ca sunt aproape pregatit sa ma decid sa ma si insor, daca mi se va oferi ocazia. Si odata ce esti pregatit sufleteste pt. asta ca barbat, parerea mea e ca se ivesc destule ocazii, important e sa o alegi pe cea corecta.

    # 2: Interesant. Care to share some more ? (daca mai vii pe aici). Nu detalii de identitate, dar mai mult in legatura cu ce-ti amintesti ca ai simtit cand te-ai indragostit de poza aceea.

    # 3: Sunt si eu de acord cu Vlad si cu cei pe care-i citeaza acolo, sigur ca odata ce esti biologic “primat”/pregatit pentru indragostire (asa cum tot am zsi si eu de mai multe ori pe blogul meu) vine el si obiectul dragostei destul de curand.

    # 4: LOL ! (mie mi se pare intodeauna cand vad ce subiecte apar, la intamplare desigur, din Debara, ca au aparut special pentru mine !)(chiar il “suspectez”, in gluma desigur, pe Vlad, ca mai trage cu ochiul la ce subiect pun eu pe blog in ziua aia si manipuleaza Debaraua ca sa-mi puna in cale exact intrebarile pe care le asteptam; stiu ca nu e adevarat, dar, oricum, m-ar fi flatat daca ar fi fost chiar adevarat)

    # 5: Tu crezi in zodii ? Zi-mi si mie cum e relatia dintre Sagetator si Balanta ? Se potrivesc ?

    # 6: Mai exista si posibilitatea mai prozaica de sex virtual (masturbare uitandu-te unul la altul)

    # 7: Da, este confirmat prin studii ca femeile se uita mai intai la ochi la barbati, barbatii se mai uita si la buze.

    # 8: D-zeu sa-l ierte pe Adrian Pintea. Am citit re. indragostirea la prima vedere ca daca un barbat se uita la tine mai mult de 8,2 secunde exista sanse mari ca se poate indragosti de tine de la prima vedere.

    Uite ce zice pe Oprah despre love at first sight: http://www.oprah.com/relationships/Love-at-First-Sight-Helen-Fisher-Love-Column

    # 9: Ce spui tu acolo se intampla din cauza secretie de oxitocina (hormonul atasamentului, care este secretat in cantitati mai mari si de lauze)

    # 10: De acord. Eu inca nu am avut ocazia sa fac dragoste cu obiectul curent al dragostei mele insa am visat azi un preludiu pe care l-am descris pe blogul meu sub postul “Vise despre specialitati de inghetata” (care este chiar un post foarte frumos si informativ, fara nici o falsa modestie si mi-a placut si visul foarte mult, m-a bine dispus si nu am mai fost trist sau suparat pe el ca nu m-a sunat astazi ca sa ne intalnim).

    Uite un cantec frumos in lb. norvegiana numit “Iubirea inseamna mai mult decat indragostirea” http://www.youtube.com/watch?v=NhrKY84R9FM

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.