In haiku exista de obicei cel putin un indiciu despre anotimp. Am stat sa ma gindesc in ce anotimp e asta. Umed si de culoarea rivanolului, asta e toamna?
Altfel spus:
indiciu despre anotimp
umed si de culoarea rivanolului
sa fie toamna?
şosete, chiloti, ia buchetul, “ziarul ziarul, suplimentar si sportul”, leucoplast cu rivanol, 3 pachete zece mii. 21?
Haa! Mişto! Foarte evocator. I-am auzit/văzut şi eu în 104.
Pinocchio, anotimpul este vara, cel în care folosim cele mai multe şerveţele parfumate. Haiku-ul ăsta l-am auzit în tramvaiu 32. Îl ştiam mai demult, doar că bietul ţigan care îl tot recita îşi rupsese şi un picior, de abia îşi târa ghipsul prin cele 60 de grade celsius ale vagonului, ceea ce îl făcea şi mai dramatic. De asta m-am şi hotărât să-l public.
Am auzit şi eu azi ultimul vers al haiku-ului în tramvaiul 21. Se pare că atunci când căpetenia ţiganilor i-a învăţat ce şi cum să recite, responsabilul cu 21 a întârziat, prinzând doar ultima parte. Cred că a adăugat de la el “patru la 5 mii” crezând că rimează. Poate că atunci când căpetenia îi va fi învăţat un tanka, ţigoinărul 21 să fie atent şi punctual.
PS atunci când ambele anti-spam words coincid, e ca la cazino? se câştigă ceva? 😉 dacă înteresează, eu am doi de haa!
castigi daca ai trei cuvinte: cireasa, cireasa, cireasa
cireaşă cireaşă cireaşă
cireaşă cireaşă cireaşă
Ăsta e un haiku?
cireaşă cireaşă cireaşă
Ăsta e un haiku?
e haiku pentru cei care practică privitul pietrelor crescânde şi beau ceai din ceşti goale. Se caută însă nişte tanka, pentru frecventatorii de cazinouri.
off-topic, sau p’aproape… am fost în dulcea mahala, la un spital dă cronici, pă unde-au ajuns operăţiile dă le-am făcut în ultimii zece ani.
pomi. burţi. tramvaiu’ merge pă cale ferată. curţi mişto. ţigănci că-n arghezi (adică: secsoase). întrebi pă stradă că cum ajungi nu ştiu unde şi-ţi răspund v’o doi-trei. tipii te privesc în ochi, într-adevăr.
ce înseamnă “ferentari”?
am talent la mers pă jos. cre’ că o să dau ceva ture p’acolo. să respir aeru’.
Problema etimologiei Ferentarilor e subiect de dezbatere. Nagaproetus ferentarius a fost un trilobit, o bâzdâganie care a trăit în Paleozoic. De asemenea, “ferentari”, conform lui Vegetius in De Re Militari, erau un corp auxiliar al infanteriei uşoare în armata romană, care căra chestii. Cu toate acestea, se pare că etimologia reală se referă la curuţii lui II. Rákóczi Ferenc, care au trecut pe acolo mergând către Dunăre. Da’ de fapt nu să ştie.
Eu nu ma pricep la poezie de loc, chiar evit sa o citesc dar uneori unele ma opres din loc (mi s-a intamplat de 2 ori recent asta si am anuntat public imediat, o poezie am si postat-o pe Imed, iar despre a doua am comentat pe blogul celei care a postat-o acolo, povestitoarea mea de Basme).
Haiku-urile mi se par mai simple de abordat deoarec sunt scurte. Eu chiar ca nu am talent la compuneri, dar pentru ca sunt indragostit (in continuare, inca nu mi-a trecut si sper sa nu-mi treaca prea repede), am sa incerc aici sa compun un haiku:
A fost gata gata sa-mi sfaram
coasta lui Eva pentru a doua oara
cand am alunecat pe gheata de pe strada noastra.
Nu stiu daca trebuie sa aiba un anumit numar de silabe. Hai, dati-mi si voi o critica, ca de griji fata de mine m-am plictisit si chiar ca nu e cazul. Iar am dormit excelent aseara !
In haiku exista de obicei cel putin un indiciu despre anotimp. Am stat sa ma gindesc in ce anotimp e asta. Umed si de culoarea rivanolului, asta e toamna?
Altfel spus:
indiciu despre anotimp
umed si de culoarea rivanolului
sa fie toamna?
şosete, chiloti, ia buchetul, “ziarul ziarul, suplimentar si sportul”, leucoplast cu rivanol, 3 pachete zece mii. 21?
Haa! Mişto! Foarte evocator. I-am auzit/văzut şi eu în 104.
Pinocchio, anotimpul este vara, cel în care folosim cele mai multe şerveţele parfumate. Haiku-ul ăsta l-am auzit în tramvaiu 32. Îl ştiam mai demult, doar că bietul ţigan care îl tot recita îşi rupsese şi un picior, de abia îşi târa ghipsul prin cele 60 de grade celsius ale vagonului, ceea ce îl făcea şi mai dramatic. De asta m-am şi hotărât să-l public.
şi dramatic, da.
ora trei patruscini
rom
toamna?
Am auzit şi eu azi ultimul vers al haiku-ului în tramvaiul 21. Se pare că atunci când căpetenia ţiganilor i-a învăţat ce şi cum să recite, responsabilul cu 21 a întârziat, prinzând doar ultima parte. Cred că a adăugat de la el “patru la 5 mii” crezând că rimează. Poate că atunci când căpetenia îi va fi învăţat un tanka, ţigoinărul 21 să fie atent şi punctual.
PS atunci când ambele anti-spam words coincid, e ca la cazino? se câştigă ceva? 😉 dacă înteresează, eu am doi de haa!
castigi daca ai trei cuvinte: cireasa, cireasa, cireasa
cireaşă cireaşă cireaşă
Ăsta e un haiku?
e haiku pentru cei care practică privitul pietrelor crescânde şi beau ceai din ceşti goale. Se caută însă nişte tanka, pentru frecventatorii de cazinouri.
off-topic, sau p’aproape… am fost în dulcea mahala, la un spital dă cronici, pă unde-au ajuns operăţiile dă le-am făcut în ultimii zece ani.
pomi. burţi. tramvaiu’ merge pă cale ferată. curţi mişto. ţigănci că-n arghezi (adică: secsoase). întrebi pă stradă că cum ajungi nu ştiu unde şi-ţi răspund v’o doi-trei. tipii te privesc în ochi, într-adevăr.
ce înseamnă “ferentari”?
am talent la mers pă jos. cre’ că o să dau ceva ture p’acolo. să respir aeru’.
Problema etimologiei Ferentarilor e subiect de dezbatere. Nagaproetus ferentarius a fost un trilobit, o bâzdâganie care a trăit în Paleozoic. De asemenea, “ferentari”, conform lui Vegetius in De Re Militari, erau un corp auxiliar al infanteriei uşoare în armata romană, care căra chestii. Cu toate acestea, se pare că etimologia reală se referă la curuţii lui II. Rákóczi Ferenc, care au trecut pe acolo mergând către Dunăre. Da’ de fapt nu să ştie.
Eu nu ma pricep la poezie de loc, chiar evit sa o citesc dar uneori unele ma opres din loc (mi s-a intamplat de 2 ori recent asta si am anuntat public imediat, o poezie am si postat-o pe Imed, iar despre a doua am comentat pe blogul celei care a postat-o acolo, povestitoarea mea de Basme).
Haiku-urile mi se par mai simple de abordat deoarec sunt scurte. Eu chiar ca nu am talent la compuneri, dar pentru ca sunt indragostit (in continuare, inca nu mi-a trecut si sper sa nu-mi treaca prea repede), am sa incerc aici sa compun un haiku:
A fost gata gata sa-mi sfaram
coasta lui Eva pentru a doua oara
cand am alunecat pe gheata de pe strada noastra.
Nu stiu daca trebuie sa aiba un anumit numar de silabe. Hai, dati-mi si voi o critica, ca de griji fata de mine m-am plictisit si chiar ca nu e cazul. Iar am dormit excelent aseara !