Ej nebun?

Pe blogul luLulu apăruse o minidiscuţie despre glumele cu spitalul 9. Ar trebui să le facem, sau nu? Atâta timp cât nu prea mai avem voie să facem bancuri cu diverse minorităţi, acuma nici pe alea cu nebuni să nu le mai facem? Discuţia pornise de la intervenţiile unui individ agresiv, prost crescut şi prost tout court. Bineînţeles, cititorii luLulu au adoptat ipoteza cea mai la îndemână. “O fi unu de la spital”.  Că “nebunia” nu este nici scuză, nici explicaţie pentru atributele enumerate mai sus, şi că de fapt nu are nicio legătură cu acestea, voi încerca să ilustrez prin povestirea de mai jos, strict autentică.

Eram în anul I de rezidenţiat şi prea multe lucruri nu ştiam. Diferenţa faţă de prezent constă în faptul că acum ştiu şi mai puţine, dar asta e altă poveste. Domnul A, cu dependenţă de alcool, era un domn cu aparenţă amabilă. Povestea necazurile vieţii lui cu lacrimi în ochi. Ce mai, un înger rănit. Într-o bună dimineaţă, l-am găsit pe domnul A într-un salon de supraveghere, unde fusese încuiat de doamnele asistente. Am întrebat ce se întâmplase. Se întâmplase în felul următor.  În seara precedentă, domnul A s-a gândit să molesteze puţin pe domnişoara B, pacientă cu retard mintal şi fără domiciliu, adică ceea ce în limbajul de popularizare a ştiinţei se numeşte aurolacă. Văzând că domnişoara B, speriată, ţipă, rezistă şi vrea să fugă, domnul A îi arde un şut. În momentul ăla, apare domnul C, pacient cu schizofrenie, şi, îngrozit, o scoate pe domnişoara B din ghearele domnului A, o conduce la salon, apoi povesteşte totul asistentelor. Care decid să-l pună pe domnul A în salonul de supraveghere până dimineaţă, ca să nu mai fie probleme.

Domnul A nu a încercat să ascundă nimic. Mi-a povestit toată întâmplarea cu candoare absolută. Nu se simţea deloc în culpă. Era în schimb profund jignit. “Cum adică, păi aia e o aurolacă, iar ăla e un nebun. Io sunt un om normal, n-am decât alcoolism, de ce să fiu eu încuiat pentru nişte nebuni?”

Desigur, măsura internării la supraveghere (internare nevoluntară) nu e o măsură punitivă sau coercitivă. O iei când nu ai încotro, când omul ar putea să-şi facă rău singur. Eu unul o detest, dar uneori nu există alternativă. Pe atunci, măsura de supraveghere, era foarte la îndemână, astăzi e nevoie de o comisie specială şi aprobarea parchetului şi asistentele nu ar mai putea să-l mai încuie pe domnul A. Căci într-adevăr, măsura a fost total nemeritată în cazul dumnealui. Corect ar fi fost să chemăm direct poliţia, să-l încuie ei, acolo unde oamenii responsabili îşi ispăşesc crimele.

About The Author

10 thoughts on “Ej nebun?

  1. Creca lumea face bancuri cu nebuni ca-i nitzel individioasa. Ca nebunii is (mai) liberi, ie clar. Pe cand mitocanii nu, au contraire. Chiar, oare de ce n-or exista bancuri cu mitocani? Ah, stiu, pentru ca nu-s o minoritate?

  2. Exista in psihologia sociala o terorie a stereotipurilor, care, in traducere libera, ajuta la cunoasterea progresiva a lumii inconjuratoare. Unul din experimentele mele preferate pe care le fac cu studentii e sa-i intreb “cum sunt” francezii, italienii, nemtii, etc. Raspunsurile vin intotdeauna foarte prompt: francezii sunt rafinati, italienii vorbesc mult, nemtii sunt disciplinati etc. Dupa aia ii intreb cum sunt romanii — aici toata lumea cade pe ginduri, iar eu triumfez: Vedeti, pe romani ii cunoasteti prea bine ca sa puteti spune in doua cuvinte cum sunt.

    Iata, Madelin, aplicind teoria stereotipurilor (si presupunind ca un banc exprima un stereotip), atunci putem spune ca bancuri despre mitocani nu se fac pentru ca lumea ii cunoaste prea bine. O explicatie care nu o exclude in nici un caz pe a ta… nu o exclude deloc… ba chiar dimpotriva…

  3. Postul ăsta îmi aduce aminte de un episod din American Dad, în care un club de striptease, numit pe vremuri “Crazy Girls”, se numea “Mentally Defficient Young Women”.

  4. Pinocchio, chiar ca, si mie imi veni in cap aceeasi discutie lunga, lunga, si frumoasa pe alocuri (chiar foarte frumoasa pe anumite locuri).
    Vladule, vezi, de aia te iubex io. Chiar daca esti politic corect 😉 . Cand ai povestit de domnisoara B…

  5. da, stii cum se cheama aia grasi ca mine? Horizontally challenged. (si, Vlad, nu e PC sa spui mentally deficient, btw. Este mentally challenged now)
    Cerbu imi povestea cum erau discutii in Cleveland, Ohio sa schimbe numele echipei de fotbal american din Cleveland Indians in Cleveland Native-Americans. Fara cioace. Sau de baseball, uatev, they look the same to me

    ci-o mai fi facand domnu’ als?

  6. Dacă vreţi, deschid aici un topic atât de incendiar, că ne vom certa 10 ani de acum încolo, cu ALS, Pleşu, Patapievici şi Băsescu, care vor comenta în persoană.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.