Eheeii, dragii moşului, afară miroase a iarnă (chiar şi în Rahova, mă întreb unde se mai sunt sobe în Rahova, da iote că sunt), e sezonul lepşilor, într-adevăr. Nu mai e ea leapşa ca pă vremea mea, când ne pocneam aşa de tare dupe ceafă ca să ne-o dăm că ne zăngăneau creerii în diblă, dar tot e ceva.
Şi uite aşa mi-am luat-o din Serai, dar de la Urmuz vine, legat de circuitul cărţii în natură. Ce cărţi primesc, ce cărţi dau.
Acuma, ca de obicei, întrebările astea sunt mult mai complicate decât par. Practic, fiecare carte pe care am cetit-o mi-a fost dăruită, că nu am luat-o eu aşa ex nihilo de pe raft. Acum aşa se face, de fapt, te duci la mall şi iei cărţi care arată belea, scrise de câte un intelectual belea care se dă cu cremă hidratantă. Nu va mai dura mult şi Guci, Versaci şi Dulce Cabana o să-şi scoaţă propria linie de cărţi, şi dupe aia ţigăncile o să vândă Pleşu contrafăcut în peaţă la nichi scorpionu. Dar nu despre asta vorbeam, ci despre faptul că până la urmă am ajuns la nişte cărţi pentru alte cărţi mi-au fost dăruite şi tot aşa. Craii de Curte Veche mi-au fost dăruiţi de o gagică când eream adolescent. Când eream şi mai mic, de moş Nicolae primeam cărţi ceea ce mi se părea foarte naşpa. Băi nene, dar o maşinuţă când primesc? Dar le citeam, ce să fac. Am crescut într-un conac care avea doar rafturi de cărţi în loc de pereţi, şi toate astea au fost daruri. Desigur, pe atunci cel mai mult îmi plăceau Pifurile. În zilele noastre, omul care mi-a dăruit cele mai multe cărţi a fost Klaus, căruia îi sunt recunoscător. Ah, de şi-ar face Klaus blog, dar n-are nimic, pentru că într-o zi Klaus va scrie o carte şi nimic nu va mai fi ca înainte. Pe Borges el mi l-a dat şi nu am reuşit să-i fac un cadou pe măsură până acum.
Nu ştiu ce cărţi am dăruit de-a lungul timpului. Când fac cadou, la propriul propriului, o carte, o fac fără să mă gândesc la mine, pentru că ştiu ce enervant poate fi să te pisălogească cineva să citeşti o anume carte. Mă gândesc doar la omul căruia i-o cumpăr. Ultima dată, am cumpărat cuiva o carte despre Nicholas Roerich. Altă dată, pentru că habar n-am ce cărţi ar plăcea, mă orientez dupe miros. Cumpăr o carte care miroase bine, ca şi când aş lua o Dulce Cabana din aia.
Cărţile pe care le-am citit constituie o hartă a întortochelii mele. Sunt suma lor, şi astfel, sunt suma oamenilor care mi le-au dăruit. Acuma ar fi momentul să zic o deşteptăciune din aia, cum că nu noi dăruim cărţi, ci ele ne dăruiesc pe noi, sau că toţi scriem o carte şi suntem personaj în ea, etc.
Tare i-aş mai da leapşa lui Gavagai, dar dacă îl amabarasează, nu e nimic.
ce carti dai spre imprumut, si mai ales, ce carti iei?
misto cadouri, cartile! ultima oara am primit un album apropou de escher…
Ligia, dau orice, ce mi se cere. Nu am rezerve prea mari, pentru că nicio carte nu e de-adevăratelea a mea. Şi iau tot ce mi se oferă. Absolut tot.
Vlad draga, iti multumesc pt linkul la Roerich. Iti mai amintesti ce continea cartea pe care ai daruit-o tu? Eu am cumparat in 1989 o carte in limba rusa cu operele lui Roerich care se gasesc la Galeriile Tretiakov, dar eu cu rusa ma impac mai greu.
Leapsha asta seamana f bine cu ceva ce am vazut in Bonn cu aproximativ o luna in urma: o biblioteca (de fapt un dulap) de unde se serveau cei ce treceau prin parc cu cartile de pe rafturi, care carti proveneau de la alti (sau aceeasi) trecatori care aduceau cartile pe care voiau sa le introduca in circuit. Era acolo un domn (am reprodus pe larg discutia pe blog) care spunea, intr-o engleza impecabila, ca o asemenea initiativa ar putea avea succes si la noi.
Cine-i webmasteru’ asta care asteapta rapoarte? Si de ce, daca mi-a publicat deja comentariul, imi spune ca am gresit antispamul si ma pune sa-mi copiez textul? Are ceva special cu mine? Incep sa devin paranoica.
vio, este doar un plugin (un adaos) la wordpress, ca sa inlature comentariile spam. Daca nu ai introdus exact cuvantul din poza, pluginul (si nu webmasterul) iti spune sa incerci din nou si, ca sa nu trebuiasca sa o iei de la capat cu comentariul, iti ofera sansa sa copy/paste ce ai scris deja.
Mersi, tapirule, dar eu scrisesem corect, ca dovada ca in timp ce copiam textul el era deja publicat, ceea ce m-a cam bulversat.
Cat despre carti date si luate, cum am scris si pe blog, ne-am dus cu sacosa, eu si una din fiice, la Albita sa le dam copiilor basarabeni, profesoarei nu i-a venit sa creada ca le dam gratis. Am vazut pe urma unele din ele in piata, din fericire nu impachetau nimic in ele, venisera “rusii” sa faca un ban.
Dar am mai trimis printr-o prietena la Liga Studentilor (in 90) si alte carti, tot pt fratii nostri (socrii mei erau basarabeni).
Am daruit colegelor cele mai frumoase carti pt copii ca sa se bucure si copiii lor, cand am avut eu nepotica n-am mai gasit carti asemanatoare, erau unele cu ilustratii superbe, n-am retinut numele artistului.
Am primit de curand Rama si Oxford English Dictionary, am daruit engleza fara profesor unei vecine si alta editie unui nepot, ar mai fi dar cred ca toate astea trebuia sa le scriu la mine ( ceeace o sa si fac) si sa dau leapsa mai departe, chiar daca eu nu ma prea pricep cum e cu lepshele astea.