Iată câteva scene de sezon, la carei fusei martor distant în ultimele zile.
La cumpărat de brazi, un tată gras şi agresiv, îmbrăcat la costum scump şi cu dinte albastru în ureche. Şi fetiţa de vreo patru anişori, doar grasă. Tatăl, ţinând un brad de moţ, răcnind către nişte oameni, printre care şi eu, oreaşcumva la întâmplare, în caz că poate suntem vânzători: “Aloo, păi ce faceţi bă, stau aici cu bradu, nu mă serveşte nimeni? Mişcaţi-vă acum sau chem patronu!”. Apare un vânzător, tăticul ne străfulgerează cu privirea şi grohăie: “Eu sunt primu!”, fetiţa bate din palme, fericită.
La Unirii, mare târg de cadouri pă trotuar. Unele tarabe sunt başca, aşa că, atunci când apare poliţia, câţiva vânzători îşi înşfacă catrafusele şi fug. O femeie obeză izbeşte în stânga şi în dreapta cu masa de plastic pe care îşi ţinea ciorapii, ca se urce prima în tramvai. “Stai dreacu – îi zice unei tinere – stai dreacu, mâncate-ar boala neagră, că io mă urc prima”. Care o fi aia “boala neagră”? Ciuma? Se urcă în tramvai – a scăpat. Ca mai toţi vânzătorii, de altfel; poliţia, gâfâind, iar trebuie să se mulţumească cu moşul care vinde covrigi. Acesta din urmă îşi dă covrigii de pământ, plin de obidă.
Aproape de Chirigii, e un şir de case vechi şi tare dărăpănate. Pe trotuar, un puşti, să tot aibă şase ani, taie scânduri groase cu un topor mai mare decât el.
În tramvai, alţi puradei zbiară, cred că de dimineaţa până seara, un singur colind: “La mulţi ani, mulţi ani cu bine, în toţi anii care vineeee.” Călătorii civilizaţi îi înjură, pe ei sau pe mama lor. Cei mai tineri sau mai intelectuali le întorc spatele. Doar o pensionară, cu un căruţ din ăla pe rotile, cam surdă, şi probabil aterizată de pe o îndepărtată planetă, din altă dimensiune, le dă 1 leu. “Acuma o să dea fuga să-şi ia o prăjitură” râde ea pe un glas subţirel către noi. Câţiva călători cilivizaţi, din jurul ei, se emoţionează şi zâmbesc.
În parc, pe o estradă, a venit să cânte o fanfară din Moldova. Îşi zic Fanfara Chietriş. Fac gălăgie mare, toboşarul e ţicnit rău, tromboniştii ţopăie, e un fel de horă ţigănească îndrăcită, cu puternice accente latino. S-au adunat mulţi curioşi. Stăm grămadă şi ne uităm la ei cu gurile căscate. Da nimeni nu ţopăie, ne e tuturor ruşine, deşi toboşarul ne încurajează. Nici nu ne mişcăm, dar avem ochii umezi, suntem pierduţi în locul ăla fermecat în care fugim atunci când metroul e aşa de aglomerat că ni se striveşte pieptul. Toboşarul se scarpină pe chelie, nu pricepe ce dracu e cu noi, nu cred că îşi dă seama cât de mult ne place cum cântă.
Iar la Unirii. S-au întors cântăreţii ăia din Anzi, îi ştii, prima oară când i-ai văzut ai plâns pentru ei, că erau aşa de departe de ţara lor, ca noi toţi de altfel. Dar ei sunt veseli, şi cântă de zor, iar ţiganii de pe la tarabe, care nu se ascund şi nu se pierd nicăieri când metroul e plin, mai întâi se holbează uimiţi, apoi încep să sară şi să chiuie pe muzica aia ciudată, nene, şi precolumbienii se înveselesc şi mai tare, şi bairamul ăsta spontan şi frăţesc se aude până la Casa Poporului.
Iar eu sunt aşa de mirat de întâmplarea asta fericită care mi-a dat înapoi Crăciunul că mă urc fără să-mi dau seama în tramvaiul 7 în loc de 32, şi trebuie să mă dau jos la Parcu Carol, o iau pe Gramont unde probabil e ultimul an în care se mai simte fumul de sobă, ajung la Piaţa Regina Maria, am noroc şi prind un 23. Ăsta e tramvaiul de Ferentari, şi sunt mereu puţini călători în el, şi e şi nea Vasile cu acordeonu, care îneacă un colind într-un infinit de gâlgâituri măiastre.
Dacă aşa este, îmi pare rău de tot. Îi cer scuze lui meden_agan, n-am vrut să-l supăr.
Pina la urma cred ca eu sint mai de vina decit restul, ca eu l-am adus in centrul atentiei, dupe care m-am retras discret :). Dar nu l-a suparat nimeni intentionat. In fond, noi am preluat simburele discutiei de la el si uite ce copac a-nflorit la tine pe blog. Sigur, cum zicea si Elful, mai pe linga gard, mai pe linga drum, dar de-asta e blogul tau un loc asa de placut, ca lumea se simte bine primita sa-si dea cu parerea.
Hai la multi ani si digestie usoara!
Ciudat, io am gasit postul lui meden (scroll down pana la 19.12.08), ceea ce ii multumesc, daca l-a repostat. Nu am mai vazut pana acum un blog ca al lui, atat de izolat si totusi public…
Pinocchio, Sanda Marin!?! O am si io prin biblioteca, pe undeva, plina de praf, ioi, Doamne! Pe Radu Anton l-am cetit ca pe un roman, la Jamie m-am uitat numa’ la poze! Noroc cu frumusetea aia interioara. Si cu laptele cu cereale 🙂
WE, din septembrie 2007 si pana in iulie 2008 am suferit si io de insomnii teribile, asta fiind ultimul episod. Am mai avut cateva sesiuni, in trecut. Tot angoase. Bine ca s-au ispravit, ceea ce itzi doresc din toata inima si dumitale!
s-a dus dracu un post lung ca am inchis din greseala brauseru.
Poate ca mai bine.
Hai La Multi Ani si Craciun Fericit. Nu te supara pe noi elfule, te rog, discutiile deviaza si ele natural (sau artificial 🙂 ?), nu poti sa le mentii pe directia initiala. Si nici nu vad de ce ar trebui neaparat mentinute acolo. Asta nu inseamna insa ca suntem timonieri beti (proşti poate, cum ne aluzează săgeată 🙂 )
Si, da, pinocchio, Sanda Marin?? – io am reteta de cozonac de la Radu Anton, si dumnealui spune sa lasi cozonacii sa creasca in tava, juma de ora. Ce daca se lasa un pic dupa aia? (ca s-au lasat, nu mai e nici o gaura acum :P).
Si da, postul lui meden e acolo, a mai postat intre timp si s-a ingropat mai la baza paginii.
… cred ca ziceam ceva despre semantica lui “artificial”, caci cred ca vlad a folosit termenul cu sens diferit de cel folosit de elf (care a explicat clar ce inseamna artificial pentru el).
Asa ca, vlad, ia hai cu definitia. Cum adica gruparile (categoriile sociale) nu sunt artificiale? Sunt, pentru ca nu sunt naturale (adica date, cum e sexul, rasa, culoarea ochilor si a parului). Poate “socially constructed” suna mai bine in loc de artificiale? Ca da, asa sunt, si usnt dinamice si in schimbare cum zice elf, dar asta nu le face (zic eu) mai putin importante comparate cu categoriile naturale. Quite the contrary, mare parte a istoriei rasei noastre e un struggle al categoriilor artificiale, all against each other.
Ah, mea culpa de confuzie. Ma bucur ca nu l-a sters. Whew! Tapirule, in nici un caz nu aluzam la ceva. Doamne feri! Si sint de acord cu tine ca categoriile sociale, chiar daca nu sint naturale (adica dictate de natura) ci sint socially constructed, sint importante. Dar ma bine nu ma bag mai mult in vorba, ca si-asa n-am urmarit discutia cu atentie si-acu’, cu fo doua pahare de vin la bord, nici atita nu merge 🙂 Avea dreptate Elful cind zicea de echipaj ca e beat mort. LOL.
ei, glumeam si io. Ca vorba asa era, un nebun arunca o piatra si nu’s cati prosti sar dupa ea 🙂
Chiar asa, hai noroc si la multi ani! Madelin, mai ca v-as cere un triferment de dragul stilului si al consecventei, caci ce este o masa romaneasca de Craciun fara triferment la sfirsit, sau macar colebil, dar cantitatile au fost rezonabile si digestia este, multzam de urare, usoara. Meniul la mine pe blog. Meniu de elita, se intelege 😉
Tapirule, eu parca stiam ca era cu filozofii care nu reusesc s-o scoata, dar poate-am incurcat eu vorbele, cine stie. Anyway, conform planului initial ar trebui sa fii magulit :).
🙂
daca tăceam, filozof rămâneam.
Vlad, ca tot esti psihiatrul de serviciu, uite aici un film
http://www.imdb.com/title/tt0494222/
, un fel de forrest gump comunist neo zeelandez. Dpv social, filmul e o bijuterie. La prima vedere pare o tampenie, iti trebuie un pic de rabdare sa il vezi. Dar merita.
Si merita si pentru engleza, ca ziceai de engleze deunazi. Asculta cu atentia neo-zeelandeza “de mahala”, ca aia de Wellington si rancheri cu sute de ha e un pic diferita. Si asta e doar unul din f. multele slanguri si variatii si cum-se-mai-numesc. Contrastant, pune langa un rasta, “love and peace, mon!”.
Anyway, incearca sa vezi filmul asta.
G’day!
cine stie, poate mai bine mahala de orient decat salbaticie de occident. daca or sa ramana vesticii fara bani, daca ajung ei in situatii cu care noi suntem obisnuiti, eu cred ca or sa le creasca brusc niste colti de lupi si or sa se sfasie cu ei. cand contrazici un american, iti zimbeste in continuare, dar de multe ori mainile incep sa ii tremure. cat l-ar ajuta politetea in situatii mai grele de atat?
imi place mult blogul lui soirs. ma bucur ca l-ati comentat zilele astea, daca tot nu incap la el comentariile.
Eu cred ca si un chinez contrazis tremura( mai ales ca au obiceiul sa te minta in fata si nu se asteapta sa le spui direct ca mint), dar e o chestie de opinie. Si mai trebuie si specificat daca ai dreptate sau nu cand contrazici pe cineva. Nuante, fireste, si neimportant. Important e ca americanii e falsi. Hai sa moara americanii ca sa crape marxistii de extaz.
bine, cerbu, toata lumea tremura si n-am dreptate, chestie de opinie. si totusi mahalaua cu arme e mai naspa decat aia cu manele, a noastra e mai vizibila pentru ca e mai putin ghetoizata.
Atribuindu-le proportii uriase , ne socotim napastuitii lumii , maguliti si stimulati de urat . In fiecare colt al lumii exista “o mahala” . De ce ar fi Ro mai prejos?!? ” Groapa” lui Barbu ne prezinta fatalitatea balcano-mioritica-fanariota-austroungara-kagebista.