Simbolul covrigului la Mircea Eliade

Motivul covrigului îşi face rar apariţia în opera lui Eliade, la prima vedere. O apariţie proeminentă are loc în “Noaptea de Sânziene”. După cum bine ştiţi, protagonsitul Ştefan Viziru îşi petrece timpul din când în când într-o cameră închiriată, pe care o botează “camera sambo”. La un moment dat, Viziru specifică faptul că, atunci când i se face foame, coboară şi cumpără nişte covrigi. Dacă această menţiune ni se pare trivială, înseamnă că nu am înţeles nimic din tot romanul. De mai multe ori, Eliade ne atrage atenţia că ceea ce este important este perfect camuflat în ceea ce este ordinar. Nu avem cum să distingem sacrul de profan, şi cele câteva ore pe care le trăim cu adevărat o dată la zece-cincisprezece ani se aseamănă perfect cu restul de timp în care nu trăim deloc. Orice considerăm banal ar putea fi în fapt o transcendenţă, un ecou al eternităţii.

În primul rând, ce defineşte covrigul? Nu e coca, relativ comună produselor de panificaţie, nu  e sarea, macul sau susanul (pe acestea le putem regăsi şi pe cornuri sau chifle). Este gaura. Un covrig este definit de golul din mijlocul său. Un covrig fără gaură ar fi o simplă chiflă cam tare, pe care eu unul nu aş mânca-o.  Gaura, şi doar ea, este ceea ce ne atrage la covrig. Nu e lipsit de semnificaţie că miezul ontologic al covrigului este constituit de ceva impalpabil şi, nu doar necomestibil, ci şi imposibil de mâncat. Prin actul inconştient al devorării covrigul, restitui Universului fragmentul de gol ce fusese claustrat temporar, aşa cum timpul, inconştient, devorându-ne, înapoiază lumii esenţa noastră care este vid. Sigur aţi detectat aici o trimitere transparentă la cea de-a treia diviziune a existenţei materiale, aşa cum este ea stipulată în Sraddhatraya-Vibhaga Yoga.

În al doilea rând, covrigul  împrumută forma evidentă a două semne înrudite: şarpele Ouroboros şi simbolul infinitului. Ne lipseşte spaţiul pentru a detalia în acest studiu mulţimea de reprezentări şi semnificaţii universale ale acestora. Străvechile petroglife tibetane cu covrigi atestă vechimea simbolului. Pe teritoriul ancestral carpato-danubiano-pontic, un Ouroboros autohton nu a putut ocoli covrigul: mă refer desigur la sintagma “câini cu covrigi în coadă”. Nu trebuie să ne surprindă înlocuirea şarpelui cu un câine, dacă ne gândim la acele dracones dacice, stindardul cu cap de lup şi trup de balaur.  Dar indiferent la care sistem simbolic ne referim, de la cel platonic la cel nordic (covrigul Jörmungandr) ocolind prin imensitatea hermeneutică a Asiei (să amintim aici că dacă despărţim jumătăţile cercului Yin-Yang şi le suprapunem într-un anumit mod, obţinem exact tulburătoarea imagine a unui covrig), să mănânci un covrig poate astfel însemna două lucruri: să distrugi cercul vicios al eternei reîntoarceri, atingând Nirvana, şi să încorporezi metabolic nemăginirea, făcând-o parte din ţesuturile tale, fie ca glicogen muscular, fie ca ţesut adipos, fie în diverse căi biochimice. Să mai adăgăm în trecere că, dacă asemănăm covrigul cifrei opt, ne vom întâlni cu semnificaţia numerologică trans-culturală, aproape universală a perfecţiunii.

Iată aşadar, ce rol central joacă covrigul în opera eliadescă, în ciuda menţionării parcimonioase. Studiul de faţă deschide noi direcţii de cercetare în istoria literaturii, în hermeneutică şi în antropologia gastronomică (a fost covrigul un aliment ritual?). Amintiţi-vă de vorbele mele data viitoare când vă luaţi forneti.

About The Author

21 thoughts on “Simbolul covrigului la Mircea Eliade

  1. Cumpar din cand in cand covrigi, de langa Gara de Nord.
    Desi exista si rotunzi( 0), aproape toata lumea vrea impletiti (8), ba chiar asteapta cateva minute pentru ei.

  2. Faina interpretare, mi-a placut – nu ma gandeam.
    Indiferent daca Eliade a vrut sau nu sa se inteleaga asta, interpretarea ta imbogateste continutul. Totusi mie-mi place sa cred ca mancatul covrigului era un simplu fapt – cu rezonante romanesti… un fel de madlena…

  3. ce coincidenta sa spui acum ca nu avem cum distinge sacrul de profan… (-:

    covrigul tau e o combinatie intre ceea ce e manifestat si ceea ce e nemanifestat, o punte mai evidenta decat altele intre cele doua, dar la fel cred ca sunt toate lucrurile banale din jurul nostru, simboluri a ceea ce e dincolo de mister

  4. “…die Löcher  sind das wichtigste an einem Sieb
    ich habe dich so lieb.”

    Si daca nu pot sa traduc, pot cel putin sa spun ca astea sunt ultimele doua versuri dintr-o poezie de Ringelnatz, la care de obicei incepem sa plingem.

  5. nu-mi ramane decat sa multumesc pentru luminare. mereu ma intrebam (si injuram gipanele oprite in mijlocul strazii cu luminile de avarie aprinse sau nu) cum naiba ditamai bogatanii posesori de astfel de automobile (si sunt multe rau) se opresc in fiecare dimineata sa cumpere covrigi? deci ei dupa Nirvane se opreau acolo….

  6. Daca se pleaca de la ecuatia covrigului perfect pus la copt pe o plita:

    [A – radical(x^2 + y^2)]^2 + z^2 = B^2

    se poate observa o diferenta calitativa grozava intre contributia planului orizontal (x, y), lumesc si absolut simetric fata de invarteala (=micile negieri cu morala din dotare) ori oglindire (=micile vanitati telurice), si complet separata de axa verticala (interpretari garla). In plus, oricare bucata de covrig satisface exact aceeasi ecuatie, doar ca pentru mai putine firimituri componente. Desigur, valorile coeficientilor care-i confera forma specifica acestui covrig pot fi puse in relatie cu mai stiu eu ce… de fapt, nu mai stiu exact cu ce. Trebuie studiat manuscrisul pentru asta… 🙂

  7. As fi curios cum s-ar uita la tine tiganca din fata de la Crangasi, dimineata cand vinde covrigi daca i-ai spne aceste lucruri. Sigur ca la final cred ca ti-ar arunca ceva in genul:
    AUZI AICA TU CREZI CA IO AM CHEF DE ABUREALA IEFTINA? CATI VREI?!? 😀

  8. sa va zic si io ce stiu despre covrigii astia: partea aia mai subtire, impletita, imi place mie s-o rup. partea mai groasa are sare cam multa, asa ca nu-mi place. daca are si mac, e mai digerabila. da’ miezu’ ala e mai dulce si cand il desprinzi de partea groasa ramai cu un fel de onduleu asa. tare sa mananci onduleuri d-astea.
    da’ mie-mi mai plac si mucenicii. vaaaaaaaiiiiiiiii cat de buni suuuuunnnttttt!!!!
    ma duc sa-mi deschid conserva de peste momentan.

  9. Simbolul covrigului nu e intalnit doar la Eliade; el are semnificatii inalte in toate filozofiile vietii
    : circularitatea intamplarilor, a faptelor, a gandurilor, a emotiilor.  Este chiar simbolul vietii daca incercam sa vedem coca din care e facut covrigul ca painea si vinul Vietii, asta fara sa se incerce o delimitare intre profan si sacru.
    Foamea de..covrig 🙂 e foamea tuturor, manifestata in mai multe moduri.

    Apropos de profan si foame, sa-l citez pe Seneca :”Sufletul nostru are nevoie de unul complementar, de dragul căruia să aibă grijă de propria sa esenţă.” Sa nu indraznesti sa-i spui asa ceva lu tanti de la gara de nord care vinde covrigi langa scarile spre metro ca nu-ti da niciunul gratis. :))

  10. Vlad, unul din lucrurile care-mi lipsesc cel mai mult din Ro sint covrigii. Asa ca nu te iert ca mi-ai facut pofta si n-am cum s-o satisfac 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.