Ură şi neonazism în presa românească

Bon soir les amis. În ultima vreme am avut mai puţin chef de scris, lucru pentru care vă cer iertare. Scăderea de chef am resimţit-o ca pe un fel de strângere de maţe, în niciun caz precum pumnalul îndrăgostirii, ci un fel de sfârşeală sinistră, căreia i se potriveşte foarte bine numele de “lehamite”. De obicei, blogul era un loc unde uitam de lehamitea care mă pândeşte după fiecare colţ de stradă sau culoar de spital, şi încercam să-mi construiesc un nou destin. Din diverse raţiuni, mi-e din ce în ce mai teamă să mă întorc pe blog, ca nu cumva să văd că scoate capul lehamitea şi de acolo, ceea ce ar fi groaznic. De asta m-am mărginit să citesc. Cât suntem vii, citim şi ascultăm. Când suntem citiţi sau ascultaţi, înseamnă că, măcar în parte, am intrat în câmpul morţii.

Astăzi de exemplu lehamitea m-a încolţit perfidă când am citit acest “articol” din Jurnalul Naţional. În el, colectivul cunoscutului cotidian central îşi afirmă intenţia de a susţine

printr-un proiect de lege, revenirea la folosirea cuvântului “ţigan” în loc de “rom”, atât în plan intern cât şi internaţional pentru a evita confuzia între această etnie şi români

Autorii iniţiativei oferă şi o justificare:

România nu mai înseamnă pentru presa şi opinia publică din străinătate ţara Nadiei Comăneci, a lui Constantin Brâncuşi sau a lui George Enescu, nu mai este ţara cu tradiţii şi frumuseţi tulburătoare, ci o ţară de barbari care fură, violează, dau în cap. Şi totul porneşte de la o nefericită confuzie de termeni: rom/români […]

Foarte interesant. Toate necazurile noastre se trag de la o confuzie fonologică. Nu contează că ţiganii incriminaţi ar fi cetăţeni români. Nu că este fundamental greşit şi imoral să acuzi o întreagă populaţie (o statistică recentă arăta că 16% dintre crimele din Italia sunt făcute de emigranţi din România, sunt curios ce popor putem să mai scuipăm în faţă pentru restul de 84%). Nu contează că în filosofia europenistă ideea de “reputaţie naţională” nu prea îşi găseşte locul, în timp ce tratamentul discriminatoriu pe criterii etnice este o crimă pentru care un Stat poate fi condamnat. Important e să ne delimităm imediat de rromi. Noi mu.

Să admitem, printr-un gest abject şi absurd, dacă n-ar fi de dragul stupid al argumentului, că într-adevăr toate astea nu contează. Se ridică imediat două probleme practice:

1. Cum ştim care e ţigan şi care nu? E important, ca să ştim cui să nu îi zicem “rom”. Să facem teste genetice? Dacă asemenea teste ar fi posibile, dacă ar exista markeri genetici ai unei etnii, noţiunea de român, ca şi cea de ţigan, s-ar volatiliza rapid. Nu suntem izolate populaţionale. Vorbesc româneşte, dar sângele meu probabil e o amestecătură daco-romano-slavo-cumano-pecenego-bulgaro-huno-ţigano-monogolo-etcaetera. Doar dintr-o lipsă crasă de cultură istorică, nu genetică, ne putem imagina naţii pure în Balkani. Atunci? După limbă? Cultură? Port? Autodeclarare? Va fi nevoie de criterii foarte complexe. Un comentator al articolului sugerează să le marcăm paşaportul. Paşaport românesc, care să specifice că posesorul nu e în niciun caz român.  Spre simplificare, putem să îi obligăm pe ţigani să poarte un “Ţ” verde cusut de haine.

2. Cum aplicăm legea? Schimbăm toate documentele administrative? CNA-ul va avea grijă să nu se zică “rrom” la televizor? Cine zice “rrom” va fi sancţionat? Şi mai ales, cum vede Jurnalul Naţional aplicarea legii ăsteia la nivel internaţional? Că aşa zic ziariştii, pe cuvânt: “Pe plan intern şi internaţional“. Probabil că vom face o propunere în Parlamentul European. Care ne va aplauda, sunt convins, pentru spiritul nostru european şi tolerant.

Deja am obosit de speculaţia asta, şi mi-e cam greaţă, aşa că mă opresc. Realitatea e evidentă. Eu unul nu am nimic cu cuvântul “ţigan”, l-am folosit mereu şi mi-e mult mai la îndemână decât “rrom”, chiar dacă congresele internaţionale ale rromilor îl preferă pe acesta din urmă. Dar în ziar nu e cu adevărat vorba despre confuzii şi omonimii. Ceea ce articolul sugerează, de fapt, fără să se chinuie prea tare să o ascundă, e înlocuirea termenului “rrom” cu cel de “cioară împuţită”.  Profită de existenţa unui curent de ură pentru a instiga la şi mai multă ură.  Ură uneori camuflată de un pretins intelectualism care ar vrea să justifice demersul, dar care transpare, în forma ei cea mai exuberantă şi analfabetă, în marea majoritate a comentariilor articolului.

Nu cred, sincer, nu îmi vine să cred că nişte jurnalişti pot fi atât de orbi şi de stupizi încât să nu-şi dea seama ceea ce e la mintea oricărui puşti de grădiniţă:  că moneda cu care îi judecă pe ţigani e exact aceeaşi cu care românii sunt judecaţi de unii europeni. Că reacţionează la xenofobie cu xenofobie, la ură cu ură, la mărginire cu mărginire, la prostie cu prostie. Nu, lucrurile sunt mult mai simple şi mai triste: probabil cei de la Jurnalul Naţional nu au autentice convingeri xenofobe, dar curentul actual xenofob le poate vinde mai bine ziarul.

Pentru rarul cinism de care dă dovadă, ofer ca premiu colectivului Jurnalului Naţional toată lehamitea pe care maţele mele  o pot deversa, pe o parte sau pe alta.

Iar la domniile voastre, taves baxtalo!

About The Author

50 thoughts on “Ură şi neonazism în presa românească

  1. chiar te faci ca nu intelegi ce se-ntimpla de-adevaratelea cu rromanii verzi,”intacti”si galagiosi aflati in fata perspectivei desecretizarii Elvetiei pe perioada unui nou mandat de cinci ani?

  2. In afara de faptul ca acesta initiativa ar face Romaniei mai mult rau “ca imagine” decat orice crima comisa de un roman in Europa, CUM A PUTUT SA LE DEA PRIN CAP ASA CEVA?!

    Vorba ta, asta e modelul “civilizat” pe care il propun ei: intoarcerea la triunghiuri negre (si, de ce nu, apoi si triunghiuri roz si stele galbene) cusute pe haine?

    Dezgustator. Si infricosator in acelasi timp.

    Si restul presei ce zice? O sa caut acum.

  3. N-am cuvinte. Doar furia si dezgustul care-mi contracta stomacul. Lista, tabelul “nostru” si numai al nostru… Linii care delimiteaza custi de primate! Vai noua!
    Mi-e rusine ca ziarul ala are pretentia ca scrie si pentru mine.

  4. Cred ca ieri a scris Dragos Bucurenci un articol pe aceeasi tema si de pe aceeasi pozitie. No, ce sa zic, sintem cu totii de aceeasi parere, asta e clar.

    Aberatia asta este simetrica celei cu care s-a inlocuit, acum 18 ani, cuvintul “tigan” cu sinti, roma, rromi etc. Si tot bîlciul este asemanator cu cel feminist, care nu stiu in ce masura se vede din Romania, pentru ca engleza nu face diferente, dar germana face, si toata lumea (care nu este inzestrata cu suficient simt al ridicolului) face jocul PC. Si intr-un caz, si in celalalt: Nu era mai simplu sa ne vedem fiecare de trebile noastre?!

    Pe urma: Tiganii au (uneori si: sint) niste probleme obiective. Primul exemplu care il cunosc (precis au mai fost si altele, mai vechi) a fost Ceausescu, cu incercarea lui de a-i stabili intr-un loc. Cel putin de atunci incolo se tot incearca rezolvarea problemelor unei culturi cu retetele alteia, si toata lumea se mira de ce nu functioneaza.

    In aceeasi ordine de idei, 16% din criminalitatea unei tari ca Italia este foarte mult in conditiile in care cei incriminati nu reprezinta nici pe departe 16% din populatie. Problema e aceeasi ca mai sus: Ce metode s-au incercat aici? Mai departe n-as intreba neaparat cine face restul de 84%, prima mea intrebare ar fi: Pina cind s-a constatat asta, ce au facut italienii? Sau europenii? Ca bidonvillurile alea nu au cazut din cer si nici nu s-au ridicat peste o noapte.

    Sa fie chiar asa de greu de gasit o limba comuna si o metoda corespunzatoare??

  5. Aşa e, am găsit postul dlui Bucurenci.

    Pinocchio, nu, aberaţia asta nu e simetrică cu cea de atunci. Există o evoluţie a conţinutului cuvintelor. Pe vremuri, \”idiot\” şi \”imbecil\” erau cuvinte ştiinţifice, grade pe scala lui Binet a întârzierii mintale. Astăzi sunt insulte. La fel şi cu ţigan, indiferent de etimologie. Nu putem nega că \”ţigan\” este astăzi o insultă în limba română. \”Rom\” încă nu e.

    Că ţiganii or avea sau nu, sau or fi sau nu, o problemă, nu ştiu. Ştiu însă că în zilele noastre am învăţat destul ca să nu mai formulăm problemele în termenii \”chestiunii ţigăneşti\”.

    Charlie Chaplin avea sânge ţigănesc. Lucru de care era foarte mândru. Dar pe care adesea încerca să-l ţină ascuns. Care e dilema noastră de fapt? Ce vrem să ţinem ascuns? Şi cu ce vrem să ne mândrim? Ce va trece şi ce va rămâne? Încotro se va duce sângele meu?

    Zaza, mer si. M-ai greşeşte omu, când s-e grăbeşte.

  6. Unde ma intorc ma mai lovesc de cate o preconceptie din asta care nu are nimic logic la baza. Am primit zilele trecute un email de la un medic sef de sectie. O persoana pentru care am avut la momentul la care am interactionat o deosebita stima ca fiind unul dintre putinii oameni cu care am vorbit aceeasi limba in acel spital. Un om deschis la minte. Si totusi, am primit zilele trecute un mail prin care imi cererea sa sustin petitia respectiva cu o formulare de genul “banuiesc ca nu mai e cazul sa spun de ce trebuie sa semnezi petitia… ”
    Pentru mine e un soc de fiecare data: de ce e atat de greu sa intelegi ca nu toti oamenii sunt la fel desi toti oamenii sunt egali?
    Probabil ca iar m-am ambalat.

  7. Cand nu inteleg faptele oamenilor, acelea care te indigna k om, ma acapareaza o liniste ingrozitoare. Mintea mea nu mai gaseste nici imagine, nici semnificat. Si atunci ma acapareaza nimicul…vorbesc sincer, fara nici un artificiu!!!

  8. Nu pot să cred că “echipa” de la Jurnalul a avut o asemenea iniţiativă.
    Citind asemenea bazaconii, nu numai că te apucă lehamitea, dar sila e foarte aproape. Mă tot întreb ce lume-i aceasta unde ne tot însingurăm şi unde-o să ajungem cu “măsurile de siguranţă” personale, de securizare. În timp ce, în contrapondere, acordăm drepturi şi privilegii cu nemiluita.
    Of topic: Ai un blog foarte interesant – cred că ţi s-a mai spus – eşti talentat şi “răcoros.

  9. Gabriela Savitsky: mulţumesc frumos pentru vizită şi aprecieri. De fapt, dacă blogul meu e interesant e numai datorită cititorilor săi (deşi cititor e prea puţin spus.)
    Raluca, mulţumesc şi dumitale de solidaritate.

  10. 🙂 Nice. O sa mai trec pe aici, chiar o sa comentez daca ma lasi 🙂

    Despre subiectul in sine… cred ca am zis deja la Bucurenci ce aveam de zis (de altfel asa am ajuns pe aici). Pe astia de la JeNe nu’i condamn prea tare, am incetat de mult sa mai fac asta. Din pacate ei sint o oglinda foarte buna a mediei populatiei Romaniei. Si daca ei arata “discret” tocul pistolului de sub haina asta inseamna ca pe undeva sint destul de multi romani care dorm cu mitraliera sub perna. Nashpa!

  11. Am observat 🙂 Sper sa nu te superi daca’ti fur uneori licenta si o sa semnez cu “lehamitentramvai”. Nu de alta, da’ mi se mai face si mie, mai ales imediat dupa ce ma intorc din tari mai destupate la mentalitate.

  12. Raspund cu oarecare intirziere: Vlad, impresia mea statistica este ca romanii (si subliniez: romanii, nu limba romana) sint mai agresivi si folosesc mai des exprimari jignitoare decit — ca sa fie comparatia completa — nemtii cu care am eu de a face in fiecare zi. Ma gindesc la cucoana careia a trebuit sa-i explic povestile cu Obama si sa-i arat cu destu’ unde foloseste expresii si calificative potential jignitoare. Si nu stiu de ce mi-am batut capul, pentru ca ea a ramas la ale ei, si mi-a servit cu prima ocazie niste magarii si mai mari. Nota bene: Cucoana este nemtoaica rasa pura si socioloaga cu PhD, iar injuraturile erau scrise intr-un text cu pretentii academice.

    Vezi, cam asta e nivelul. Numai ca madama cu pricina e aici o exceptie; la Bucuresti ar fi mai degraba regula. Iar Bucurestenii probabil ca se obisnuiesc cu asa ceva si li se pare normal; zgomot de fond. Atunci si chestia cu tiganii apare la fel de normala.

    Mai comentam deunazi ca scandalul asta, vazut din afara, este pina la urma de neinteles (vezi de exemplu discutia din martea aia in care se mira Madelin) si toti care se amesteca in el intr-un fel sau altul isi pierd credibilitatea. Este o consecinta pe cit de putin evidenta, pe atit de neplacuta.

  13. Problema mea, in situatii ca asta de fatza cind simt nevoia sa ma bag in seama, este daca sa iau atitudine in fata prostiei mediatizate sau impotriva extremismului. Problema survine nedumeririi mele daca aia sint prosti si nu au gindit mai departe de virful degetelor cu care au tastat stirea/comentariile sau chiar cred cu adevarat in ceea ce au scris, cu explicatie logica coerenta in capul lor cel putin.

    Nu de alta dar metodologia de abordare este complet diferita. La una raspunzi pedagogic incercind reeducare, la cealalta raspunzi prin protest si atentionarea celor din jur ca au aparut curente razna prin popor.

    Ma mai gindesc eu si vaz cum fac.

  14. Eu as suspecta extremismul ca tot pe prostie (eventual mediatizata) se bazeaza. Nu crezi? Protestul este o reactia cu rezultate imediata (daca rezultatele exista), pe cind (re)educarea functioneaza de-a lungul deceniilor.

  15. Ma mir ca G.Savitski se mira de bazaconiile echipei de la Jurnalul..doar o cunoaste FOARTE BINE.As putea sa spun ca o cunoaste atit de bine,incit comentariul dumneaei este de-a dreptul surprinzator.

  16. @Pinocchio In cele mai multe cazuri este prostie. Macar si pentru faptul ca respectivii indivizi nu au niciodata rabdarea si capacitatea de a se opri si de a’si analiza credintele si principiile (asta daca incluzi in “prostie” orice actiune a carui fundament este irational fara a fi emotional).

    Dar sint si cazuri de oameni care sint extremisti fara sa fie prosti. Din fericire sint putini. Din nefericire, atunci cind ajung in fata fac mai multe victime decit extremistii prosti la un loc (vezi teoreticienii nazismului).

  17. Intai de toate JN e un “quality paper”, adica baga poze si CD poate or salta dracului tirajul ce nu vrea a iesi din vrie.
    Faptul ca trustul e xenofob nu e de azi de ieri si mintile luminate ale partidului si televiziunii i-au facut concurenta acerba peremeului.
    Revenind la chestiunea expusa de mataluta cu eleganta, face parte din categoria romanii verzi is buni, ospitalieri si de incredere si suntem in cacat pentru ca tiganii, ungurii, evreii, americanii bubulii nu ne lasa sa fim poporul ales de mnezeo.Faptul ca la JN e u redactor sef care se fltuieste cu un ministru cu “fa” arata cu ce tip de presa lucram, consumam, injuram.In opinia mea JN a se scuti.

  18. Toleranta peste toleranta peste toleranta. Eventual hai sa oferim drepturi si homosexualilor sau ungurilor din “tinutul secuiesc”. E frumos sa cresti intr-o zona rezidentiala calma, sa inveti la un liceu renumit unde colectivul sa nu fie compus din tigani borati care te ameninta sau care vin cu “mafia” la poarta liceului.
    Am incercat de multe ori sa nu ma cobor la nivelul preconceptiilor care omoara de cele mai multe ori o comunitate. Dar ce faci cand te duci in Italia si esti privit diferit, in comparatie cu un polonez, ceh?! Si asta doar pentru ca asociem o intreaga natie cuvantului “rrom”. Pus in aceasta situatie iti accepti umil situatia sau incerci sa te detasezi de “ei” (tigani)?

  19. in urma cu 10 ani germania era o oaza de criminali romani . adica cumva daci-traci si alti draci . nimeni nu te priveste cu ostilitate daca esti civilizat . cei care o vor face este mai mult decat sigur ca se incadreaza in aceeasi paradigma de gandire ca si obiectul prejudecatilor .

    p.s. ( parca iti recunosc flerul acela special cu ungurii si homosexualii deopotriva ).

    p.s. 2. polonezii trec in acceptia nemtilor de rand drept hoti si jmecheri pentru ca asa si-au ruinat singuri imaginea .

    p.s. 3. da . tiganii sunt o problema europeana grava . rezultatul unei politici esuate din capul locului. nu vreau sa ma apar si nici sa ma disculp – doar ca si eu folosesc dublul moral – si recunosc ca nu-mi plac tiganii . si nu imi plac oamenii mizerabili si locurile murdare si nu imi plac foarte multe altele. dar imaginea romaniei nu este deteriorata de tzigani in mod exclusiv. inauntrul romaniei exista o tziganie execrabila sau mai curand o tziganiada in expansiune .pentru ca asa se intampla cand ai o problema si nu o rezolvi la timp . ea devine candva o problema monstruoasa.

  20. am uitat sa mai spun ca este la fel ca si problema teroristilor . jurnalistii seriosi afirma ca aceasta problema dateaza de peste 30 ani insa a fost ignorata . acum este aproape de nerezolvat !

    si nu ! doamne fereste ! nu-i compar unii cu ceilalti . doar fac o observatie la modul ignorant cu care se trateaza “problemele” la nivel politic!

  21. Da, chiar aşa, Dragoş Ştefan. Ce atâta torelanţă din asta, nene? Cred că propunerea ta, subînţeleasă, de a schimba la nivel mondial denumirea de “rom”, termen de la care ni s-au tras toate relele din Univers (inclusiv Ialta şi acordul de procentaj) în
    “ţigan borat”, spune totul, aşa că numai comentez. Jos homosexualii din ţinutul secuiesc! Mă duc să mai beau nişte ţigan borat.

  22. Pentru că m-aţi stârnit, deşi nu obişnuiesc să bag filmuleţe iutub, o să fac o excepţie, şi o să scriu şi o strofă din text.

    Să iau sfârc de ţâţă-n gură
    Să-l trosnesc ca pe-o alună
    Sfârcu tatii – roşior
    Să-mi vie dracii să mor
    Să-mi vie dracii să mor.

  23. ( “tiganiada” si “tzigania” ) faceam referire la forma nepermis de grobiana a romanului in viata cotidiana ( si nu a rromului-tzigan care reprezinta o minoritate a poporului roman . deci e si el un roman . da ? ) .
    maniera in care comunica . lipsa de respect . pana la “educatia” prin mass-media . adica tot ceea ce este negativ in viata romanului . si desigur “confortul” in care se complace fara sa-si puna la indoiala iegzistentza . ca de imaginea “externa” pare sa fie ingrijorat foc flacari tunete si fulgere .

    stii ? e un fel d-asta : imi iau un rand de haine noi-noutze sa ma duc la party . dar nu-i bai ca nu ma spal . important este sa pot sa arat la suprafata cat sunt de tistash mishtaux. cam asa . cam asta am vrut sa “concentrez” .

    ( un fel de tzircus ieftin care dureaza de o vesnicie si nu vrea sa se sfarseasca )

  24. Ce vremi, mancatzash…Da astia e tzigani din aia bogatzi cu masini…Haidiridiram…Mah, io zic, cui nu-i place de mine, sa nu vina la nunta meaaa maaaaaaai. Stati asa, nu dati navala, ca nu ma insor, ziceam doar.

    Cred ca fie ce-o mai fi tiganii or sa fie tigani cum au fost intotdeauna si au sa traiasca mai departe viata asa cum noi n-o putem trai, prinsi cum suntem intre cariere si politici si scheme demografice si nationalism si extremism si liberalism si alte isme care pe malul unui parau intr-o padure nu fac cat doi coceni de porumb prajiti la foc de vreascuri. Mai ales daca se strange o vioara c-un acordeon si mai da din solduri o fata cu ochi negri. Ziceti-mi ca bat campii.

    Putem sa ne adunam cu mic cu mare sa strigam la ei ca nu-s romani si ei n-au sa ne contrazica, dar nici n-or sa fie de acord. Cred ca nomenclatura nu conteaza la fel de mult pentru ei.

    Si mai cred ca intr-un fel ne cautam explicatii pentru esecul de a ne face un nume bun in faptul ca altii ne discrediteaza. Poti sa fii roman si mandru de asta oriunde, si cine alege sa te puna intr-o categorie sau alta pe baza unei etichete sau a unor “factori de risc” pentru comportament antisocial desfide toate normele lumii civilizate in care traim (sau spre care aspiram, in umila noastra nestiinta). Ce sa facem, noi suntem o natie de genii si eroi, dar e unii care se da drept romani desi n-au locuit in tara asta a noastra, a romanilor, decat vreo cateva sute de ani, acolo, si aia, nene, ne da la gioale cu carutele lor.

    Sunt oameni din astia in toate taberele lumii, am vazut chiar la televizor odata un tigan italian care zicea ca antisociali nu sunt tiganii ci romanii si voia o la fel de clara demarcare a romanilor de tigani de teama ca primii le strica numele ultimilor.

    Io zic ca nu e mishto sa fim rasisti. Si n-ar fi ideal sa ne luam reputatiile in maini in loc sa le scapam prin carca altora si sa ne plangem ca le-au dus pe unde nu trebe?

    Daca ma gasiti pe undeva pe strazi sa ma intrebati daca sunt roman sau tigan, sa vedeti ce va zic…

  25. Draga Pinocchio, esti mereu binevenit, de mult nu ne vazuram. Tiganii are inima mare, asta stie toti romanii. Acusica scot vioara din cosul de rachita si zau daca nu facem chef la noapte, cu Vlad si toata mahalaua, ca e o primavara pe insula de imi vine sa ma topesc si sa intru in pamant. La masa rachiu de narcise…

  26. Apropos instrumente muzicale: mai tineti minte clipul acela, de promovare a educatiei copiilor romi, in care batrinul ii face un ghiozdan nepotelului, ca sa aiba cu ce sa mearga la scoala?

    Ei bine, ii stiu pe cei care au platit pentru ei si am aflat ca in rindul romanilor campania a avut un succes imens, dar in rindul tiganilor a fost un esec total. Toti romi au spus: da’ cine a fost nebunul ala care sa creada ca un tigan o sa isi strice vreodata acordeonul sa faca ghiozdan din el?

    Si cu asta vreau sa spun ca desi toata lumea are o parere despre ei, foarte putini cunosc nemijlocit romi.

    La fel si cu ungurii, by the way, dar asta e un alt subiect.

  27. Vorbiti de tigani. Cine a cunoscut groapa Floreasca ? Am avut colegi de clasa la Caragiale ce veneau din groapa. Cu toate ca-s fi tentat sa spun ca i-am cunoscut, sânt de acord – nu stii nici-o data care-i adevarul. Cu toate astea nu pot sa spun ca n-am avut prieteni printre ei. Ani de zile dupa ce-a fost rasa groapa, unul dintre fostii colegi de clasa m-a scos dintr-un restaurant, pe undeva pe lânga cimitirul evreesc, când începuse o bataie de groaza. El ma mai tinea minte, eu nu. Si înca câteva zeci de ani dupa, când o tiganca mi-a bagat sub nas un carton pe care scria: “…sânt refugiat politic român..”, n-am rezistat tentatiei sa o întreb în româneste – de când sânt tiganii refugiati politici. Regret si astazi panica pe care i-am provocat-o…
    Pâna la urma trebuie sa-l citez pe Buescu – distins latinist si directorul institutului de româna, mai întâi la Lisabona si apoi la Sao Paolo – “Român, meserie grea !”

  28. Povestea Klarei confirma problema diferentelor culturale. Cum spune Emma mai sus: prost intelese sau neintelese de loc, si agravate in timp.

    Cit despre cartonul bagat sub nas, am si eu o poveste pe care cred ca am mai spus-o de citeva ori: Eram in concediu la Benalmadena, pe Costa del Sol, in 1993, la un tirg cu suveniruri. La marginea tirgului stateau unii care aratau ca localnicii, dar nu ziceau nimic si aratau tuturor un fel de legitimatie. Nu stiu ce scria pe ea, dar era clar ca cersesc. Colombina a facut un semn de “hai, scuteste-ma”, nici noi n-am zis nimic si am trecut mai departe. Secondo tempo, Gogoscharski in virsta de doi ani da sa puna mina pe nu stiu ce chestie de pe o taraba si Colombina ii spune pe romaneste “ia mina de-acolo”. In spatele ei o tiganca incepe sa zbiere bucuroasa: E romanca, e romanca! De unde esti tu, ma? Atunci tot grupul mentionat in primo tempo a venit sa vada despre cine e vorba, a vazut si… nascut si crescut in Crangasi nu am fost in viata mea injurat in halul ala, de n-am stiut cum sa ma fac mai mic si sa dispar mai repede, cu familion cu tot.

    Fara alte comentarii.

  29. Felicitari pentru articol!

    O curiozitate, fara prea mare legatura cu el, dar starnita de acest post: esti rrom? Daca da, bravo tie!

  30. mmmda ! chiar asa ! esti domnia ta taman un dactar de soul tzigan ? nu pot sa cred !?1?!?1?1? inca nu e interzis de la razbel incoa …haaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa 😆

  31. daca-mi juri pe drapelu (r)romaniei ca esti atat de inteligent ca sa intelegi traducea .. o fak 4 iu 😆

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.