Madelin, care, a propos, are şi nişte veşti frumoase de transmis pe şest, are încă o idee belea: poze strâmbe. M-am gândit să particip şi eu.
blogul neoficial al lui Vlad Stroescu
Madelin, care, a propos, are şi nişte veşti frumoase de transmis pe şest, are încă o idee belea: poze strâmbe. M-am gândit să particip şi eu.
Haha, buna idee. Propun si poze SF din greseala 🙂
Sau poze ratate
Sau poze cu susul in jos
Sau poze blurate
Sau poze facute in aceeasi zi, la aceeasi ora
Sau poze mirobolante despre nimicuri placute (asta e cu copirait)
🙂
îmi place în poza patru, că e dimineaţă sau după-amiază înnorată de octombrie, când simţi că poţi să faci ooorice. şi te umple recunoştinţa şi înca un sentiment minunat şi cotropitor, la care n-am găsit cuvinte să-l descriu, nici până acuma.
…cumva devii brusc conştient că eşti minuscul într-o lume far beyond puterea ta de înţlegere. dar toată ţi se deschide ţie, grandioasă şi prietenoasă. aşa că îngenunchezi mirat, mut, protejat, liber şi atâta de fericit că îţi vine să explodezi.
într-un final, faci dreapta spre parc, cu ochii umezi şi-un calm palpabil în suflet.
în pozele alelalte nu prea simt aşa multe, că nu au uameni în afară de a doua.
Eva, incredibil, dar ai dreptate. Era o după amiază înnorată de octombrie, şi sentimentul era exact cum îl descrii. Cu ai făcut?
ăăă…nuştiu.