Pe blog poţi doar să scrii. Dar ce te faci dacă vrei să te plimbi? Să-ţi iei paltonul şi să ieşi afară, în noaptea umedă, şi să dai cu şutu-n baltă? Cum faci asta pe blog? Cum mănânci un senvici pe wordpress? Cum poţi să strângi în braţe un user? (Că pumn în gură poţi să-i dai.)
Scriam mai demult despre cum pot să stau lângă de un om şi să nu zic nimica şi asta să însemne mult mai mult decât orice vorbe. Cum taci pe blog? Adică, e simplu să taci, nu mai scrii, dar rezultatul va fi gol de semnificaţie, chiar absurd, ca un fel de moarte.
Ori eu am nevoie de altceva. Intru aici, şi nu pot decât să scriu rândurile astea. Nu ajunge.
O să inventez un fel de tweeter din ăla, în care să poţi să taci. Întrucât suspectez că cererea e imensă, mă voi îmbogăţi şi voi cumpăra Marea Neagră. Până atunci, o să mă aşez pe divan şi o să-mi imaginez cu tot dinadinsul că sunt altcineva.
:) Empatizez cu tine pe divan…
Sigur că poți să taci pe blog, pentru că tăcerea e relativă și există numai prin contrast cu vorbăria. Nu vezi cît am tăcut eu? Și acuma vorbesc, na.
[...] global? avem nervii in pioneze, da, dar e suficient? dacă am putea măcar să tăcem, cum zice vlad, pe un blog, un companionable silence, [...]
păi tu pui un post gol și noi punem comentarii goale. poate n-o să însemne ceva, dar o să arate interesant.
Daca ai puteai sai tragi un pumn prin internet la un blogar dentistu lui Gramo era mai bogat decat Bill Gates.
:)
[...] — by CELLA @ 01:40 Eu, cuminţică, ascult de nenea doctorul )) şi-mi iau doctoria. Zâmbind. Sunt cea mai cuminţică pacientă din spitalul virtual prin care bântuie buhuHUII şi [...]