Dacă acum vreo 3 ani dădeam frâu liber narcisismului rugându-vă să-mi faceţi un portret robot, care a ieşit mai măgulitor ca realitatea, de data asta rugămintea mea este să mă criticaţi. Pe mine, pe blog, etc. Singura regulă e să fie comentarii negative, altfel, ele se pot referi la orice: de la preţiozitatea cu care mă esprim la culorile blogului, etc. Puteţi să scrieţi şi în anonimat dacă vă simţiţi mai bine (era o rubrică pe vremuri în Vizuina Tapirului), poate e chiar mai bine aşa. Sunt sigur că vă enervez cu multe chestii, unele lucruri le ştiu, altele, să mor io, nu. Aşa că mi-ar prinde tare bine un pic de critică, distructivă sau constructivă, cum o fi. Portretul robot scosese pe atunci 85 de comentarii: hai să vedem câte ies aici. Scoateţi aşadar cele mai clocite ouă şi daţi.
About The Author
Dragă Vlad, te declari mulțumit și cu o jumătate de comentar negativ? Dacă da, atunci: Uneori (uneori! — tocmai aici e jumătatea) sînt de acord cu critica lui Dilligentreader asupra reveriei nostalgic-pasive și a lipsei de acțiune. Cam asta vroiam să spun ieri (ieri a fost?) în discuția despre Moș Tăgîrță ăla care te-a declarat traficant de droguri. (Ce stupizenie!!) Cunosc prea mine mentalitatea asta (în măsura în care mă cunosc pe mine însumi, *wink*wink*) și adaug: O acțiune de tip heirup este la fel de nulă și neavenită ca și un recital de melancolie blegoasă. Chiar dacă sună a program cu copertă roșie, mie mi-ar plăcea din cînd în cînd cîte o acțiune bine gîndită și planificată cum ar fi de exemplu de dat peste nas unor ziariști vezi mai sus. Sau alte asemenea.
PS Esprimarea ta nu mi se pare prețioasă, ci o (aproape) perfectă combinație de precizie cu artă literară. (Recunosc doar că nu am răbdare să citesc textele în franceză, de obicei mi se par prea lungi și, în același timp, prea depărtate de realitate.) Cît despre culorile blogului, mă dau în vînt duopă ele. Sorry 😉
mie mi s-a acrit de cat te-am criticat si oricum mi-ai dat ignor la critici asa ca nu-mi mai racesc gura de pomana bafta pa
groh, groh, groh!
vazyleon!
glop glop!
tromp’, tromp’, tromp’ la mort!
de la part de jean-pierre liegeois (et sans accent, svp!)
heh, tre’ să’l chem pe kerbu’ pentru asta
you have been assimilated
http://img180.imageshack.us/img180/9366/vladstroesculake.png
@Ştefan: am căzut de pe scaun. Prea bestial!
@tapir: păi de ce, tu nu găseşti şi tu o critcă, ceva?
@lila: nu ţi-am dat ignore, din contră, cred că ai mare dreptate.
@Pinocchio: eşti prea bun cu mine, ca de obicei.
Aşteptăm în continuare!
@împricinat: hm, destul de ermetică critica dumitale. Sunt un personaj din Pif? 🙂
da la ce ti-ar folosi? vrei sa vezi daca poti sa pici/ sa nu pici intr-o stare proasta ca urmare a criticilor noastre?
Daaa. Nu, de fapt, feedbackul dumneavoastră ne va ajuta să îmbunătăţim serviciile. Serios!
Ba eu cred ca tie iti lipsesc stroke-urile pozitive, nu cele negative.
Nu vrea, dom’le, nimeni sa te-njure.
Ce oameni, dom’le. Ce bestii politicoase…
🙁
As ride putin,dar nu-mi permit p-aci.Parca esti Sfantul Sisoe a lui Toparceanu,vrei un pic de acru in rai. Asta inseamna ca pleci de la premisa ca esti in rai, laptele si mierea fiind admiratia si simpatia/dragostea vizitatorilor.Da’ mai dati-mi, fratilor si un pic de critica, mi s-au strepezit dintii de atata admiratie!Ha, ha.
Morning correction: al lui…(bzz)
Ar merge şi “a lui”, că e o piesă.
Nu vreau acru în rai, vreau să mă-njuraţi! Pă faţă! Bestii politicoase ce sunteţi!
Ai uneori niste fraze de parca ai fi Pierre Bourdieu. Na! 😛
Mai Vladule mai, si cand mai si vorbesti pe frantzuzeshte (go round), rezistentza la nervi este futila, zau ashea.
Hai Mădă, că vorbesc foarte rar franţuzeşte. Cam 1 dată pe an. Pot să răresc şi mai mult, dacă vreţi.
da, da, şi are cam mult capital cultural.
Voil`a. Diligentreader, stiam eu de ce te iubesc.
Rareshte! Cu 25%, stii tu.
@Raluca: 😀 Un amic mi-a zis, acum mai mulţi ani, că scriu texte pe care doar eu le înţeleg, dar asta doar pentru câteva minute. Între timp, cred că mi-am mai epurat un pic încâlceala din discurs. Dar aşa, trebuie să simplific. Heidegger zicea că pentru filozofie inteligibilitatea e o sinucidere, însă eu am marele noroc de a nu fi filosof. Altcineva zicea că stilul încâlcit e o dovadă de timiditate. Presupun că, dacă/pe măsură ce o să prind încredere în mine, o să scriu mai clar.
Și pe mine mă preocupă întrebarea asta. Mă surprind explicînd studenților lucruri pe care le las la jumătate, deși le pregătisem cu lux de amănunte. Cred că nu e rău așa, pentru că asta îi stimulează să gîndească singuri. Pe de altă parte, da, posibil să fie un semn de timiditate, ceea e tot una cu ermetismul ca metodă de apărare, sau de selecție. Nu e rău să fii timid; e doar dezavantajos să fii timid tot timpul și să nu poți fi și altfel. Excelentă ideea cu Heidegger, trebuie să-l citesc și eu odata 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=zymO56oiDZA
Da, e negativ la adresa ta.
Prietenii tăi știu de ce, ca să-l citez pe zoso.
Eu am uitat care era intrebarea dupa ce m-am uitat la poza din # 5.
Huch! Ai dreptate. Terminator? Arnold Negrescu?
E borg, nu terminator! 🙂
“te vom asimila, nu te împotrivi, rezistenţa’i cam futută…”