Tăcerea nocturnă

După cum v-am povestit, lângă mansarda mea, într-o gaură din zid, sălășuia o cucuvea. Cucuvelele nu-și fac cuiburi, genul ăsta de fericire burgheză nu e pentru ele. O auzeam noaptea cântând războinic, transmițând semnale pentru surate mult prea depărate ca să le audă, băgând spaima în rozătoare și în Ualbaluc Bülbül Al-Yammamma.

Când m-am întors din Franța, am descoperit cu tristețe că fusese reparată fațada, astupându-se și gaura cucuvelei. Nici măcar nu apucasem să-i dau un nume.

E multă gălăgie în cartierul meu noaptea. Durează mult până se instaurează liniștea și trebuie să fii insomniac ca să apuci să te bucuri de ea. Apare pe la 3 AM, și nici atunci nu e o liniște reală, ci treptată și niciodată completă. Azi noapte, cum mi s-a stricat aerul condiționat, nu puteam să dorm și stăteam cu geamurile larg deschise, așa că am putut să o aud de la cap la coadă. După ce s-a potolit traficul, a fost rândul întoarcerii acasă a țiganilor. Se adună foarte târziu, care de pe unde a avut treburile lui, răgușiți după ce au strigat toată ziua feare vechi cumpăr, dar încă în stare să umple strada cu tot felul de hohote. Ultimul e D., cel care rage de unul singur pe stradă, către duhuri extincte. Apoi aerul se umple de cricriuri. Cândva erau asurzitoare și foarte apropiate, acum greierii sunt și ei mai puțini, ca toate lucrurile bune, dar încă bat departe.
La un moment dat, în jurul punctului celui mai adânc al nopții, vin pescărușii. La mare, noaptea pescărușii dorm pe apă. În București, pare a se fi dezvoltat o rasă nocturnă de pescăruși, care trec în stoluri și țipă așa de tare încât se aprind două-trei lumini prin casele de vizavi.
Și în sfârșit, ar trebui să urmeze Tăcerea, cea adevărat și extrem de scurtă. Tăcerea animalelor dispărute, sau a convoiului de tramvaie.

În schimb am avut parte de ceva mult mai frumos. Ați ghicit: cântecul războinic al cucuvelei. Și-a găsit, pesemne, un alt refugiu, undeva pe aproape. Tare m-am mai bucurat. Există ceva în singurătatea neînfricată a acestei cucuvele care face meschină și lipsită de importanță orice altă singurătate. Sper să aibe pui și să prospere, că doar nu vrăbiile și șoarecii lipsesc în mahala.

About The Author

94 thoughts on “Tăcerea nocturnă

  1. Eu cred ca nu ai inteles. El se plange ca nu are si el o vecina de viata, de-aia e asa obidit.Poate ii si place respectiva vecina care geme cu un etaj prea jos.

  2. Ma asteptam sa te legi de tucku meu. Ce-i cu tine? Nu mai vanezi greseli?Mi se pare ca de cand ai schimbat dragalasenii cu Madelina ( derbedeule!), te-ai cam inmuiat.

  3. Blegoole, ai punctat corect: aluzii sexuale. Or, ceea ce faci tu mai sus este că intri direct cu bocancii în subiect, ceea ce s-ar putea să nu-ţi aducă prea multe răspunsuri la întrebări.

  4. Exact! Eu sunt precum crocodilii ăia fioroşi pe care însă e suficient să-i gâdili într-un anume feliu sub mandibulă ca să-i dai pe spate cu labele în sus. Iar Madelin ştie să mă gâdile, nu zic, dar a contat şi că a pomenit de Mimi şi Veve, chestie care m-a îmblânzit definitiv. (A propos, să ştiţi că, asemeni colecţionarilor împătimiţi, am reuşit (dipă mari eforturi!) să dezgrop două bloguri de-ale lui Mimi dinaintea celui care a consacrat-o!)

  5. Asadar cei opt caini vagabonzi salasluiesc, precum Cerber, intre etajul suficient de “multpreajos” si hidroforul de la subsol. Cineva cu har ar chiar scrie o poveste…

    offtopic
    Salutari de la Plostina! Zmeura e coapta bine, ploaia ne-a ocolit, avem shnitele si rosii cu castraveti, copchiii (vro 5) se joaca prinprejur, Mihu coseste otava din gradina, fanul miroase a cimbrisor (abea a inceput coasa)… Io lucrez pan curte la un proiect cu jucarii.

    Vladule, ce mi-ar fi placut sa fiu o mierla in copacul de deasupra berii tale si a domnului B.

  6. “Salutari de la Plostina!”

    Hai că ne-am prins că-i ţeapă! Păi, hăhă, de unde până unde internet la Ploşniţa?

  7. Haha, fraerule care esh tu!
    De la V*fone, buey! Si de-la-lap-to-pu’-lu’-Mihu!
    Acu’ sa mananci ploshnitzele, na!

  8. “fraerule care esh tu!”

    Haha, formularea mea preferată! Am cititori atenţi!

    “De la V*fone, buey! Si de-la-lap-to-pu’-lu’-Mihu!”

    Ete, na! Că V*fone o fi pus relee fix la stână! Şi ca să vă arăt cât vă adânciţi în propriul lanţ de minciuni: de unde până unde are Mihu laptop, de vreme ce e ţăranul care vă coseşte otava prin grădină? Şi de când până când chiar merge internetul mobil de la V*fone?

  9. Ah, ce suna asta a criza de gelozie! Mihu e cumva legalul, de face Apunct atat de urat?

  10. Iar a aparut ” cu un etaj prea jos”. Eu lui Apunct ii raspundeam, nu Tapirului.Si, ca sa incurc cititorii intamplatori, Vlad, iti raspund aici.N-am, nene, nimic cu Tapirul( dimpotriva, as putea spune!). Tapirul e o autoritate in fata caruia chiar si Apunct e sfios.De-aia se face referire mereu la el, cand e vorba de control, nu pentru ca ar fi un control impus, ci un joc subtil al autoritatii recunoscute, dar si asumate. Aoleu, am inceput sa vorbesc inalt-intelectual precum Apunct( smile).

  11. Nu, diligentreader, a apărut unde trebuie, comentariul lui A. la care răspunzi e cap de alineat, şi ale noastre dupe, că şi ‘mneata şi io răspundeam aceluiaşi comentar. Nu tre’ să răsexplici, poate înţelegem şi aşa.

    Iar Mihu da, e legalul, dar e legalul copil al Madelinei. Ironiile ‘mneatale sunt cam răsuflate, tre’ să recunosc. Speaking of which, bre, tu când îţi fixezi nişte fixaţii, păi ţi le fixezi, nene. Io nu prea îi înţeleg pe oamenii ăştia de poartă ranchiună. E iritant însă când vrei să discuţi discuţii şi ei tot apar cu fixurile lor. Asta ca să recunosc că da, am ceva cu tine (dimpotrivă, carevasăzică).

  12. “Mihu e cumva legalul, de face Apunct atat de urat?”

    Na, că n-ai nimerit-o! Şi, Dilly, o sugestie cât se poate de prietenească: Mahalaua asta a adunat o adevărată istorie în cei vreo 4 ani de existenţă. Ca să înţelegi mai bine personajele, dă o raită prin perioada 2007-2008, precum şi pe blogul Madelinei. Atunci va fi mai clar cine e cine şi cu cine.

    😉

  13. Sa traiti, don’ general! N-am nimic cu domnia voastra, dimpotriva, imi sunteti chiar simpatic. Mai ales cand nu va intelegeti.

  14. Tapire, ca sa fim corecti, Diligentreader ii raspundea lui Vlad care-ntreba, la postul cu maruntirea, “ce ai nene cu Tapirul?”.

    Dle A., se pare ca tehnica ne-a tradat pe toti. Uite ca mere internetzu. Creca releul e ala din visinul lui tanti Ioana, de vizavi.

    Diligentreader, ca sa rezum in cuvinte putine dar profunde perioada historica:
    Plostina e “tara” noastra, situata pe valea Slanicului Buzaului, sat de munte-munte si mosneni. Dintre toate facilitatile moderne, numa’ internetu’ a ajuns si pe aci. Adica privata e tot in curte, apa e de la fantana, teveul prinde doar doo posturi, samd;
    Mihu e Mihai, vlastarul meu cel mare, 16;
    Miru e Miruna, vlastarul cel mic, 10;
    Legalul exista si el dar nu e pomenit prea des, nusdece’;
    Tapirul e fratele meu, salasluieste pe la Berna pe undeva si are acut nostalgia Plostinii, unde a petrecut toate vacantele copilariei;
    Io, Tapirul si Vladul ne-am “cunoscut” prin 2002, pe forumul legendar “Vizuina Tapirului”, infiintat in semn de protest fata de moderatorii de pe imed (pe asta sigur il stii ;-));
    A. si 336 alias Mahatma si Nusitatu (ca sa pomenesc numa’ trei) sunt cateva dintre distinsele personaje care fac, aproape istoric de acum, Mahalaua atat de frumoasa, dimpreuna cu Vlad.
    Si dimpreuna cu dvs toti, daca-mi permiteti.

  15. nu madelin, ca să fim corecţi diligentreader îi răspunea lui A. când cu gelozia (a şi zis în comentariul ulterior că răspundea lui Apunct nu tapirului, da’ că a apărut un etaj mai jos, iar io i-am spus ca a apărut la etajul care trebuie comentarul cu gelozia).
    Sistemul ăsta de threaded comments e cam confuzator, dar în principiu dai “răspunde” exact comentariului la care vrei să răspunzi. Toate comentariile care răspund aceluiaşi comentariu apar cu un indent în plus, dar alineate la fel. Exact cu toate comentariile unui post apar alineate la fel.

    Io cu răsexplicaţiile mele.

    Vişinul cred ca mai degrabă e cireş, pe muche unde era casa veche a lui nea Stoica, dar releu e.

    Diligentreader, mai ales când nu mă înţeleg singur? 🙂

  16. Madelin, nu vreau să se simtă nimeni jicnit, dar de când nu mai dă 336 pe aici blogul şi-a perdut jumătate din şarmec! Nu mă mai zgândăreşte nimeni… mă plictisesc… 🙁

  17. Aha! Vlad cred ca explicatiile Madelinei tocmai au confirmat ceea ce-ti ziceam eu mai de mult: sunteti un grup f clar si e fffff greu pt alti mahalagii/-ite de pe aici. 🙁

  18. Hihi, ca sa-l citez pe Cerbu, alt istoric de seama al Vizuinii: dle A., ai imbatranit si-ncep sa te doara… neuronii. Esht sigur ca nu mai trece? Eshti sigur ca nu te mai zgandarashte?

  19. Andreea, nu-i korekt, sa ma lovesti cu propriile-mi arme 🙂

    Uite, la-ntamplare, nume de personaje nuchiaratatdeistorice dar adoptate cu entuziasm de mahala: Turambarr, Lektor, Blegoo, Trix (desi trix a cam devenit clasica si ea, chit ca nu prea comenteaza), Catherine, Liviu Druga, Diligentreader (sa-tz spui un secret, cetitorule de taina, asta cu luatu-n tabarca e ca un botez de apa si foc, d’acuma eshti de-a noastra :))

  20. Andreea… nu-i deloc așa cum crezi. Da, există un “core group” – dar în schema generală… nu contează.
    Da, uneori tapirul, Vlad și alții schimbă replici cu parfum pesonal – pe care tu n-ai cum să le știi.
    Așa… și?
    Chiar nu contează… decât dacă te lași intimidată.

    Ocazional, tapirul (și alții) mă urechează… ori dau cu pietre; dreptu’ lor… crezi că mă intimidez?
    Deloc… latru în continuare… în legea mea.

    Ideea este… dacă simți că ești parte din mahala… nu-i neapărat necesar să știi ce număr de chiloți poartă tapirul; Madelin poate știe, dar nu-i important, în cadrul discuției.

    La subiect: Mie mi-a plăcut enorm ideea cu “ce se aude noaptea” – am clefăit cu multă plăcere toate zgomotele nocturne.
    Poate și ție, știu eu?
    🙂

  21. Păi, Andreea, noi tot pe net ne-am cunoscut. Uite ce frumos zice Blegoo. Şi mai e loc destul în mahala. Am mai discutat cândva despre această chestiune, aici. Dacă temerile tale, Andreea, ar fi fundamentate, atunci toată omenirea ar fi ermetică şi niciodată nu ne-am face prieteni, pentru că nu am putea intra într-un grup…

    De fapt, dacă temerile tale ar fi fondate, nu mi-ar rămâne de făcut decât un singur lucru: să apăs pe delete blog. Şi deocamdată chiar nu vreau să o fac.

  22. Vlad le-a zis mai bine decât aș spera eu vreodată să mă esprim (ca să zis așa).
    🙂

    Serios, totuși.
    Andreea, nu grupul te alege pe tine.

    Tu alegi grupul… gașca, mahalaua ta.
    E vorba aia… zi-mi cu cine te aduni, ca să-ți zic cine ești.
    (tapirule, fără miștocăreli la adresa maidanezilor, măcar acuma)

    Normal, orice socializare nu se face peste noapte; până să ajung să mă bag în seamă p-aici… am tot citit – de la gloaba tapirului la vechiul forum și cam tot ce-a scris Vlad.

    Posturile sunt importante, desigur… dar, pentru mine, mai relevante au fost comentariile. În timp… capeți o oarece înțelegere pentru lumea d-aici.

    După foo’ două săptămâni de lecturare, am ajuns la concluzia că e genul de mahala unde vreau să trăiesc; unde lumea se relaxează, unde poți să discuți fleacuri ori chestii serioase, unde poți să derapezi discuția spre locuri mai interesante decât punctul de pornire… un loc de unde poți să pleci și să revii oricând, fără să te simți vinovat de absență de o zi, o săptămână ori un deceniu.
    Un loc undem facem politică cu dispreț levantin și unde ne exprimăm intimitățile secrete citând literatură ori dând lincuri la muzici și filme.
    Ca în orice societate, durează până când lumea te acceptă; în definitiv, eu știu de unde să-l iau pe tapirul – ca să dau un exemplu. Fiindcă am citit sute… mii de comentarii d-ale lui, la fel și fel de subiecte.

    Dacă apar din neant… normal, lumea nu știe de unde să mă apuce… (cine aia mea e și blegu’ ăsta, nene? ce vrea el de la noi? măcar dă o bere, ceva?)

    Firesc, dealtfel… orice societate, orice mahala are un anume grad de suspiciune față de noii-veniți.
    (…dacă… doamne-ferește… e f’un informator, ceva?)

    Ocazional… trec luni de zile fără să comentez ceva. Nimănui nu-i pasă… nimeni nu-mi ia în nume de rău.
    Atunci când revin, lumea mă ia fix de unde am fost… de unde percepe fiecare că sunt eu.

    Așa și cu tine, Andreea.
    Alegi să aparții… dreptul tău.
    Dar ai și obligația de a convinge mahalaua că meriți să aparți.
    Durează, dar merită.

    Teoretic… n-ar trebui să desenez toate astea; ar trebui să ghicești singură. E parte din prețul biletului de intrare, ca să zic așa.

    Dar eu am fost întotdeauna convins că sinceritatea totală e mai valoroasă decât învârtitul pe după piersic. Așa sunt, nu pot să mă prefac.

    Dacă ocazional devin prea brutal (cum bine mă acuză A.) în onestitate… eh, avem suficienți specialiști iubitori de disimulări intelectuale.

    Nu zic că stilul meu e mai bun decât al lor.

    Cred doar că uneori… stilul de sinceritate mitocănească prezintă avantaje.

    🙂

  23. La Ploesti noaptea e banala. Pe la 11 jumate vine vecinul de deasupra, care scartzaie parchetele. Pe la 12 noaptea, vecina din dreapta jos face dush, huruie tzevile. Pe la 12 jumate, vecina din stanga jos face karaoke (Celine Dion). Apoi latra cainele lup al individului care si-a trantit vila intre blocul nostru, strada si ghena de gunoi. Dimineata pe la 5 vin mashinile de gunoi. Intre 1 si 5 habarnam ce se aude (sau nu) ca dorm.

    Am ascultat noaptea la Plostina, ieri. Se auzea fosnetul frunzelor salcamului urias din poarta. Fosnetul viguros al iasomiei de pe zid, cred ca s-a incurcat prin ea matza vecinei. Tzistuitul lacustelor. Cate un mar care cade, necopt. Zmeura care se coace. Iarba care creste usor. Sub Foisor doarme cainele Strafulgerica, de 104 ani, se scarpina si viseaza ca se lupta cu ursul. In fundul curtzii, spre zmeurish, se aduna umbre secrete, iar scartzaitul tocitorilor imi ingheatza sangele-n vine. Niciodata n-am curaj sa ma duc la veceu, noaptea, la Plostina. Pe la 4 dimineata, picpicul ploii (am iesit in curte sa strans seslongul de sub mar). Pe la 4 jumate incepe sa chitzaie si sa racaie in lemn harciogul din pod. Paianjenii isi tes panzele prin cotloane. Si totusi e atat de liniste.

  24. Scriţi bine pentru o gospodină, şi chiar foarte bine pentru una ratată!

    Străfulgerică, de 104 ani – nici nu ne miră! S-ar zice că Buzău e judeţul longevităţii.

  25. Madelin scrie cel mai bine, mult mai bine ca mine. Blogul ei mi se pare un fel de miracol. Sper să nu se oprească niciodată din scris.

  26. Dap, recunosc spasit, pentru o gospodina ratata fac destule chestii foarte bine (uneori imi iese si ciorba :-))

    Si Cosmos, cainele legendar al bunicilor, a trait vreosutacinzeci de ani. Srafulgerica nu mai aude deloc, nici de vazut nu prea mai vede, a albit tot (el avea blana neagra) si doarme cam 18 ore din 24. Cand suntem noi la Plostina doarme sub foishor o tura, in coshar a doua tura si sub aplecatoarea unde stau jucariile Mirunei a treia tura.

    Despre doamna din Vintila Voda (aiciea trebuia sa ramaie Tapirul doftor) imi povestise si bunica noastra duminica, atuncea cand am trecut pe la ea in drum spre casa. Bunica noastra care ne preparase gogosi cu crema caramel si prajituri cu bezea.

  27. Vlad, nici nu stii cata dreptate ai, blogul este, si pentru mine, un miracol. Cateodata e singurul lucru care ma tine la suprafata, intr-o bula de aer.
    Si a inlesnit sh-alte miracole, in veatza mea. Unul dintre ele este faptul ca v-am cunoscut, pe aceia dintre voi.

    A fost si este si ansiblu, ca pe Lys (Orasul si Stelele), purtator de mesaje esentziale pixelate.

    Nimic nu e intamplator…

  28. Mie-mi pică şi mai greu: să-nţeleg că n-aţi înţeles până amu că-s pân Bucureş?

  29. De abia acum am văzut! Păi, ambele profesii se ocupă cu aceeaşi extremitate, doar că de părţi opuse ale calote craniene.

  30. “Tuck” of war este, evident “turf” of war. Dar Dilly se gândea să-mi dea un pupic (“ţuck”) şi-a ieşit ce-a ieşit.

    Şi, Dilly, bărbaţii de obicei se întăresc, nu se înmoaie, când schimbă drăgălăşenii cu femeile. Ai să mai creşti şi-ai să înţelegi cândva ce vreau să zic… 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.