După cum v-am povestit, lângă mansarda mea, într-o gaură din zid, sălășuia o cucuvea. Cucuvelele nu-și fac cuiburi, genul ăsta de fericire burgheză nu e pentru ele. O auzeam noaptea cântând războinic, transmițând semnale pentru surate mult prea depărate ca să le audă, băgând spaima în rozătoare și în Ualbaluc Bülbül Al-Yammamma.
Când m-am întors din Franța, am descoperit cu tristețe că fusese reparată fațada, astupându-se și gaura cucuvelei. Nici măcar nu apucasem să-i dau un nume.
E multă gălăgie în cartierul meu noaptea. Durează mult până se instaurează liniștea și trebuie să fii insomniac ca să apuci să te bucuri de ea. Apare pe la 3 AM, și nici atunci nu e o liniște reală, ci treptată și niciodată completă. Azi noapte, cum mi s-a stricat aerul condiționat, nu puteam să dorm și stăteam cu geamurile larg deschise, așa că am putut să o aud de la cap la coadă. După ce s-a potolit traficul, a fost rândul întoarcerii acasă a țiganilor. Se adună foarte târziu, care de pe unde a avut treburile lui, răgușiți după ce au strigat toată ziua feare vechi cumpăr, dar încă în stare să umple strada cu tot felul de hohote. Ultimul e D., cel care rage de unul singur pe stradă, către duhuri extincte. Apoi aerul se umple de cricriuri. Cândva erau asurzitoare și foarte apropiate, acum greierii sunt și ei mai puțini, ca toate lucrurile bune, dar încă bat departe.
La un moment dat, în jurul punctului celui mai adânc al nopții, vin pescărușii. La mare, noaptea pescărușii dorm pe apă. În București, pare a se fi dezvoltat o rasă nocturnă de pescăruși, care trec în stoluri și țipă așa de tare încât se aprind două-trei lumini prin casele de vizavi.
Și în sfârșit, ar trebui să urmeze Tăcerea, cea adevărat și extrem de scurtă. Tăcerea animalelor dispărute, sau a convoiului de tramvaie.
În schimb am avut parte de ceva mult mai frumos. Ați ghicit: cântecul războinic al cucuvelei. Și-a găsit, pesemne, un alt refugiu, undeva pe aproape. Tare m-am mai bucurat. Există ceva în singurătatea neînfricată a acestei cucuvele care face meschină și lipsită de importanță orice altă singurătate. Sper să aibe pui și să prospere, că doar nu vrăbiile și șoarecii lipsesc în mahala.
PS: povestiți-mi și voi, dacă stați noaptea cu geamul deschis, ce se aude la domniile voastre în cartier.
incep eu, multumesc de invitatie, caci am state vechi in ascultat linistea noptii. desi locuiesc in buric, ca sa zic asa, se lasa o liniste binecuvantata si neasteptata. doar vag razbat vrum-vruuum-uri de motoare ambalate sau sirene de ambulante stinghere. in rest, pescarusii noctambuli se cearta sau se bucura, ei stiu, sus, pe acoperis, facandu-mi dor de mare… zgomote neplacute ar fi: fosnetul gafait al unei mini-masini de spalat/curatat strada, care da o tura inexplicabila pe straduta mea secundara si sunetul, voalat ce-i drept, al dusului vecinului meu ce se curateste uneori tarziu in noapte.
Aseară am avut, pentru prima dată în vara asta, un cricri asurzitor la fereastră.
Altfel, pe la noi e liniște. Avioane de sus și mașini de departe. Cîteodată vreun concert de la centrul olimpic, dacă bate vîntul de acolo. Pe la miezul nopții niște tocuri lemnoase și rezolute pe alee (într-un tîrziu mi-am dat seama că era un bărbat, turcul de la 1, comersant de mașini). Cucuvele n-avem, din păcate. Spre dimineață, înainte să răsară soarele, mierlele cîntă cu foc. Pe la 7 dau năvală cei de la administrație cu mașinile lor sinistre de tuns gazonul. Cînd mai rămîn și lucrez acasă (de exemplu cînd vin ăia să citească caloriferele) mai aud: La stînga’mpreee… jur! Înainteeeeeee marș! Un-doi-un-doi, sau mă rog, ceva asemănător în germană.
complet off topic: hahaha! nu ma pot abtine, dom’ Vlad, sa nu impartasesc ce-am gasit! http://www.simplybucharest.ro/?p=4335
De abia acum am văzut! Păi, ambele profesii se ocupă cu aceeaşi extremitate, doar că de părţi opuse ale calote craniene.
“mi s-a stricat aerul condiționat”
Aha! Te-ai dat de gol! Unde-i ecologia, frate? Unde-i dormitul cu geamul deschis? Ete, ne rupem în figuri că mergem cu bicicleta şi ne dăm cu rolele, că vai de mine mergem la Mangalia (nu în Dubai), şi câncolo cesăvezi? Domnul bagă mare cu kilowaţii! Aşaa, las’ să vă taie gobiernul din salarii, dacă aveţi bani de aruncat la Henel!
O masura a succesului unui barbat la femei este felul in care il taxeaza ceilalti barbati.
acu serios diligent reader, tu nu poţi posta un comentariu care nu e un ceva didactic-pedagogic-mobilizator?
‘aidi, tapirule… ce vezi rău în asta?
Ia să bag și io:
“…decât bătrân, bolnav și sărac… mai bine tânăr, sănătos și cu succes la gagici!”
Și (din înțelepciunea boborului) :
“…femeia… dacă vrei să fie bună… trebe s-o bați numa-n gură – ca pă coasă!”
(muoamăă… ce înjurături îmi iau la asta…)
:)
Sau vesnic-mobilizatoare:
“Decat sa ne fie rau, mai bine sa ne fie bine!”
(cetita azi pe un gard)
Io o ştiam pe aia cu “decât să ne pară rău, mai bine să ne fie rău”. Legată de excesele de orice fel.
Stai jos si nu mai vorbi neintrebat.
Precedentul era pentru elevul Tapir, dar a aparut aiurea mai jos.
Lasă, băh… merge și la mine – eu oricum nu-s supărăcios…
:))
deci carevasazica la zero-trei trebuia sa sun… d’aia’s io ras in cap si credeam ca s-a inventat terapia prin tuns….
si’a dreaq, mai si functiona….
Ce se aude?
Păi… ceva trafic de mașini, mai o sirenă de salvare, mai o mașină de poliție… camioane… chestii d-astea.
Aa, și să nu uităm zbierete de bețivi, mai o sticlă spartă… ca la mahala, deh.
:)
O întrebare serioasă pentru dr. Negrescu: berea fără alcool îngraşă? Reformulare: din băuturile alcoolice (care nu sunt dulci), chestia care îngraşă este tocmai alcoolul?
@A.
Ca să cităm Radio Erevan:
“…depinde…”
:)
Mi-e teama, draga A., ca alcoolul are multe calorii, adica vreo 7 kcal per gram. Ca idee, glucidele si proteinele au doar vreo 4 pe gram. Doar grasimile au mai multe calorii. Deci da, berea fara alcool are mai putine calorii ca aia cu alcool. Si da, alcoolul, in cantitati mari, pe langa alte porcarii, mai si ingrasa… :) In cantitati mici “e foarte bun la sanatate”, cum se zice in bobor, vorba blegoolui.
Deci glucidele au cam acelaşi conţinut energetic ca proteinele? Pe bune? Ei, păi se cheamă că am învăţat ceva nou. Eşti sigur? (Adică 100g de zahăr te duc cam tot acolo ca 100g de carne macră fără grăsime?)
Acelasi, da, da’ asta daca le arzi in creuzet si masuri energia produsa. In organism ele se metabolizeaza diferit. Energia stocata (potentiala) intr-un gram de proteina/glucida/etc nu se duce ea asa derect sa se depuna in burta. In fond si la urma urmei un gram de pietre contine e=mc patrat, adica nu’s cate megakilotone de energie potentiala.
De acord, Tapire, dar hai să lămurim o chestie de terminologie:
E=mc^2 este energia relativistă pe care o are orice corp cu masă de repaus nenulă;
energia potenţială, în sens strict, este energia dobândită de un corp aflat într-un potenţial (i.e. câmp);
de aceea, deşi înţeleg ce vrei să spui prin “nu’s cate megakilotone de energie potentiala”, în terminologia de mai sus nu e chiar corect.
Şi da, din punct de vedere relativist 1g de glucide şi 1g de proteine au aceeaşi energie. Dar eu mă refeream la energia chimică, de care vorbeşti şi tu, cea degajată prin metabolizare, şi care spunea Vlad că e în jur de 4kcal/g în ambele cazuri. Şi asta ultimă e chestia care mă miră, deoarece sunt cure de slăbire bazate pe proteine (multă carne), dar nu pe glucide (evident!). Deci, cum se împacă aparenta contradicţie?
Păi numărul de calorii pă gramul de lipid/glucid/alea s-a determinat prin ardere şi măsurat de megajuli sau ce se măsoară – kilocalorii, căldură eliberată. Reacţie chimică, energie chimică, da, ce spuneam io era doar analogie cum zici, nu tratat de fizică.
Ideea este că în organism gluciduele lipidele şi proteinele sunt folosite în diverse reacţii chimice care nu’s toate de ardere, aşa că măsurătoarea aia cu kilocalorii pă gram e cam nefolositoare şi neinformativă. Proteina e descompusă în aminoacizi care’s folosiţi în alte scopuri decât îngrăşatul. Iar kilocaloria nu îngraşă prin ea însăşi, anyway.
‘s cam departe de biochimia făcută în anul intâi, dar cam asta e ideea.
Nu spunea Vlad, ci eu :)
A., e, cum zice tapirul, mai complicat. Proteinele au cam 4 kcal per gram, insa, pentru a le metaboliza, organismul consuma mai multe calorii decât in cazul glucidelor, asa ca bilantul caloric final e mai mic.
Dar nu de asta slabesti in regimurile hiperproteice, ci pentru ca regimurile alea sunt in acelasi timp hipocalorice si hipoglucidice. Reducerea (uneori drastica, ca in dieta Atkins) a glucidelor, duce uneori la slabire rapida si importanta, pentru ca organismul e fortat sa consume grasimi in loc de glucide. Inclusiv alea de pe burta. Si grasimile, in absenta glucidelor, sunt un combustibil prost, cu randament mult mai mic, i.e., pentru acelasi numar de calorii utile, trebuie sa arzi mult mai multe grasimi. Si slabesti.
Partea hiperproteica a regimului nu serveste neaparat la slabit, ci la prevenirea unei prea mari pierderi de masa musculara. De asta regimurile in general sunt nasoale: pentru ca pierzi in parti egale grasime si muschi. Ba chiar adesea mai mult muschi. Apoi, cand te ingrasi la loc (numai 5% dintre cei care tin regimuri nu revin la greutatea initiala!!), pui doar grasime, in locul muschiului pe care l-ai pierdut. E mult mai periculos sa ai oscilatii mari de greutate decât sa fii tot timpul gras.
Insa e adevarat ca in principiu, ca sa slabesti, trebuie sa mananci mai putine calorii decat consumi, indiferent de sursa. Deci conteaza foarte mult si caloriile.
Ha, ce inseamna cantitati mici, ca am fost martora la dezbateri infocate despre cat e sanatos sa bei.
Deci… serios acuma… că tot m-am pornit pe citate/zicători:
“BĂUTURA-I BUNĂ… DA’ TREBE SĂ TE ȚII DE EA!”
Sper ca asta să răspundă la întrebarea ta… cantitativ vorbind – nu contează doza… contează FRECVENȚA.
Ca exemplu: dacă în jur de prânzișor… deja nu mai știi cum te cheamă… înseamnă că ești pe drumu’ ăl bun.
La mine cam dupa 2 poti sa asculti noaptea. Se aud gugustiucii in cuibul pe care si l-au facut in cosul de la hota,un gangurit sau o bataie din aripi, ii aud cum se mai foiesc din cand in cand in asternut. Si tot timpul zvonul orasului in departare. Zgomotele se estompeaza dar nu e niciodata liniste desavarsita. Greieri, da, dar mai putini . Cate un latrat din cand in cand. Si e un fosnet de ganganii mici, mai mult o parere,dar e acolo prin iarba si pe trotuarele pustii.
in mahalaua muncitoreasca a domniei mele, surprinzator, noaptea e linistita inca de tanara. acu e zece fara cinci, canta greierii, bate un vanticel racoros si razbat niste zgomote molcome si infundate – franturi de teve, un stranut, niste tacamuri ciocnite de farfurii si rar cate-un ras scurt de cocalarash care-si bea berea in fata scarii. in curand or sa ramana doar greierii si vantul.
pana acu o luna-doua, pe la ora asta cantau de mama focului mierlele (asa cred, ca erau mierle, ca le-am vazut io ziua :), iar in unele dimineti m-au trezit pe la 4-5 niste triluri pe care le-am pus pe seama privighetorilor.
dar cel mai frumos e cand ma bag la somn si vad luna din varful patului si adorm cu imaginea asta.
cucu!
Deci, se aud următoarele:
- pescăruşii dâmboviţeni, foarte guralivi, şi enervanţi mai ales dimineaţa, când se trezesc şi ţin să comunice asta inclusiv celor care au program lejer şi ar prefera să mai doarmă; motiv de trezit şi închis fereastra, ceea ce mă fuarte inervează, că mie îmi place să dorm vara cu făreaşta dăşchisă (nu ca alţii, cu climatizaurul deschis), ca să mă aerisez;
- sirenele ambulanţelor care aduc urgenţele la spitalele din apropiere;
- alarme care se trezesc subit din vreun coşmar şi încep să ţipe speriate;
- sunetul hidroforului de la subsol (slavă Domnului că i-a dat venit pe ventil şi s-a terminat!);
- o haită de vreo opt câini vagabonzi care urlă precum lupii în “Doctor Jivago”, când iese Omar Sharif cu puşca la ei şi trage în aer ca palestinienii din fâşia Gaza;
- gemetele vecinei de sub mine; adică “de dedesubt”, nu “de sub mine”…
Chestia asta, ultima, îmi dă insomnii, fi-r-ar a dracului dă vieaţă!
auzi, A., tu ai auzit cumva de doctoru’ Stroe? sau de Silvana?
va rog, sa observati ce-am remarcat eu din postul de mai sus al misteriosului domn A.: dumnealui e un personaj tare ordonat si logic. dupa cum se vede, insiruieste zgomotele cu liniute de la capatul randului, in ordinea altitudinii. in plus, din text razbate un iz eco, un hotarat parfum barbatesc si o fina ironie manuita cu-n subtil simt al umorului…
cred ca am sa-i devin fan.
Haha, nici nu mi-am dat seama că sunt aranjate după altitudine! Da’ ştiu că aţi citit cu grijă!
Vedeţi că dacă vă-nscrieţi în fan-clubul meu, vă expulzează Dilly din al ei! ;)
Ei, asta-i acum! Vrei sa facem tuck of war in mahala acum? Si, oricum, ar fi ciudat ca fanele tale sa fie si ale mele. Cel mult, eu as avea fani! Da’ n-am.Nu in mahalaua lui Vlad, for God’s sake!
Eu zic că-i bine să n-ai fani de mahala! (Fată serioasă, nu umblă cu toţi derbedeii!)
Ma asteptam sa te legi de tucku meu. Ce-i cu tine? Nu mai vanezi greseli?Mi se pare ca de cand ai schimbat dragalasenii cu Madelina ( derbedeule!), te-ai cam inmuiat.
Exact! Eu sunt precum crocodilii ăia fioroşi pe care însă e suficient să-i gâdili într-un anume feliu sub mandibulă ca să-i dai pe spate cu labele în sus. Iar Madelin ştie să mă gâdile, nu zic, dar a contat şi că a pomenit de Mimi şi Veve, chestie care m-a îmblânzit definitiv. (A propos, să ştiţi că, asemeni colecţionarilor împătimiţi, am reuşit (dipă mari eforturi!) să dezgrop două bloguri de-ale lui Mimi dinaintea celui care a consacrat-o!)
adicătelea, cine schimbă drăgălăşenii cu sor’mea e derbedeu.
hîîîîîm.
“Tuck” of war este, evident “turf” of war. Dar Dilly se gândea să-mi dea un pupic (“ţuck”) şi-a ieşit ce-a ieşit.
Şi, Dilly, bărbaţii de obicei se întăresc, nu se înmoaie, când schimbă drăgălăşenii cu femeile. Ai să mai creşti şi-ai să înţelegi cândva ce vreau să zic… ;)
Bine, bine, noi suntem fanii tăi. Feel better? Gata cu pescuitul de complimente? :)
Tapirule, m-am tot părpelit înainte să-ţi răspund, să nu-mi prind urechile în vreo ironie de-a matale, dar mă dau bătut: n-am auzit nici de Stroe, nici de Silvana, şi nici nu mă prind de ce vrei să spui (dacă e cumva cu sens ascuns)!
Ironie de’a mea? Ciudat că am reputaţia asta, că nu prea-mi stă în fire.
Sensul e mai ascuns într-adevăr, dar e oareşcum banal. Dr. Stroe a fost un pediatru în Ploieşti (mama a lucrat cu el) şi mi-a fost şi instructor de pediatrie în anul de postliceală sanitară de l-am făcut înainte de facultate. El ne povestea de nou-născutul care tre’ să doarmă cu “făreaşta dăşchisă” (exact aşa zicea), iar Silvana – o colegă care a intrat şi ea la facultate odată cu mine – îl imita când învăţa cu voce tare pentru teză (dădeam teză la postliceală…); rămăsese vorbă de pomină între noi în anii de au urmat (şi cred că e şi acum e dacă ii reamintesc). Mă gândeam că poate cine ştie de unde sare coincidenţa.
Bunică-meu, ploieştean sadea, tot “dăşchisă” zice. E local.
A, înţeleg. Nu, n-am nicio legătura cu urbea sus-numită.
Cu “ş” în loc de “s” vorbea un coleg de-al meu de prin ţigănie, din capul străzii “Vârfu cu dor”. A reuşit s-ajungă până într-a 5-a, când a rămas – slavă Domnului! – repetent.
Şi nu, chiar n-ai reputaţia de ironic, da’ m-am gândit că poate-poate…
Mie-mi pica fisa mai greu. Sa-nteleg, domnule A,. ca suntetzi pan Bucuresti?
Mie-mi pică şi mai greu: să-nţeleg că n-aţi înţeles până amu că-s pân Bucureş?
Pi am cetit ca suntetz pan Bucuresti dar nu am constientizat, ca sa zic asa.
Pai bine atz venit!
A. :))) ia-ti si tu o vecina dedesubtul tau, d data asta. vecina de… viata. nu d palier sau mai stiu io c, strda, bloc, cartier, astea. de viata, nene :) .
io aud tigani, betivi, seminte pocnite-ntre dinti; betivii razbat tarziu in noapte cand ii apuca cantatu’. altadata s aruncau gunoaie prin preajma si auzeam tarsait de tot felu’ d materiale trase pan’ la groapa. mai aud rasete, manele. mai sunt si nopti cand nu aud nimic. sau cand aud doar vantu’, crengile, ploaia. da’ rar.
Asta e frumoasa: o vecina de viata!As comenta, dar zice tapiru ca sunt didactica si ca nu e bine.Asa ca tac,ca doar sunt pe tapiru net..
Asta era un dicton al lui Budha, deasemeni. :-P
Da de ce geme beata vecină?
Mie îmi plac pescărușii și chiar câinii vagabonzi. Mi-au lipsit la Metz, unde nu existau nici unii, nici alții, liniștea era desăvîrșită, deși stăteam aproape de gară, dar trenuri noaptea nu prea erau. Uneori se auzeau grohăielile clanului de lebede obeze de pe Mosella, sua claxoanele lișițelor când se angajau într-una dintre bătăliile lor teritoriale (foarte agresive, lișițele). Iar dacă se puneau gâștele pe cântat noaptea, se trezea toată Lorena, dar asta se întâmpla foarte rar. A, și pustiul nopții începea la ora 6, când se închideau magazinele și nu mai era nimeni pe stradă. Am încercat să cânt la flaut, dar pe vecina mea gastroenteroloagă o deranja.
“Da de ce geme beata vecină?”
Nuştiu, da’ crecăi face ceva bărbasu, şi nui place. Poate o pune să tragă dă feare, că se aud şi gâfâituri şi icnete. Crecă chem Poliţia!
ah, eu am avut un vecin pasionat de tobe! se-auzea frumos in linistea noptii ritmul batut cu zvac… ramasese si-o legenda a blocului cum ca s-ar fi dus o vecina sa-i faca scandal si-a iesit cetateanul (la vreo 190cm si suta de kile) si-a explicat frumos ca de cand s-a lasat de droguri, nu se poate abtine sa nu bata…tobele. ehh, dar s-a mutat. acu’ asteptam vreounul virtuoz la … piculina :))
La mine este destul de sec, aud masini, un caine deranjat, o pisica sugubeata.
Dar dimineata, o ce frumos este dimineata! Aud clopotele si asta ma bucura nespus.
domne, la mine incepe pe la 5 dimineata sa cante un mierloi de zici ca vine sfarsitul lumii mierloiesti. Acu’ de fapt parca s-a mai potolit (o fi intrat in grijele paternitatii), dar vreo doua luni ne-a inebunit.
Altminteri nu prea se aude nimic, suntem intr-un cartier tare linistit, cu felinar singuratec la coltul strazii de se vede de la mine de pe balcon. Uneori aud elicopterul care face ture de la spitalul Insel (pe care il vad si pe el de la balcon, mai departe asa) si pe-unde-s-o-fi-ducand el. Se aude linistea in rest.
Si da, clopote.
Părerea mea e că la Berna (şi-n Elveţia, în general) nu s-ar auzi nimic noaptea nici în caz de incendiu…
La Geneva era o atenţionare lângă benele de reciclare, cum că e interzis să se arunce gunoaiele după ora 22 pentru a nu deranja sonor riveranii. Dacă în partea francofonă şi într-unul din oraşele “de viaţă” e aşa, vă daţi seama cum o fi prin Appenzell…
Pescăruşi, din când în când. În rest, doar motoare de maşini şi nefericiţi care claxonează pentru că nu ştiu la ce foloseşte volanul. Aşa că te invidiez pentru cucuvea, ţigani şi tot izul de viaţă de scriitor închis în mansardă. :)
La birou – taste, tramvaie şi mai apoi doar taxiuri, rar o salvare spre Urgenţă sau câte un motociclist grăbit sau demonstrativ; la cafenea – noi, şoapte sau râsete, mai totdeauna muzică, pahare de vin, câte o brichetă, un chibrit, tutunul arzând în pipă, câteodata Marcela, mâţa locului, vizitatorii ei, biciclete, câte o frunză care cade din cireş, câte o maşină sau un taxi care ne culege pe rând, după 3-4, porţile de metal, după noi rămân doar greieri şi pescăruşi în stradă; acasă – pescăruşi pe la 2-3, câte o alarmă deranjată din somn şi într-un târziu maşina mea, vrăbii zurbagii pe la 5-6, plopii tot timpul, vara câte un cocoş, la fiecare “şi jumate” de după miezul nopţii. Şi Tudor, de-alături, ceva mai rar în ultima vreme (nepot, 6 luni ş-un pic).
Abia acum îmi dau seama ce nopţi zgomotoase am…
Trixule, iar stai pana tarziu la biro?
Deci, bre:
Legea lu’ Blegu’ se confirmă din nou!
(bazată pă legea lu’ Godwin – here: http://en.wikipedia.org/wiki/Godwin‘s_law )
Deci… la “Mahala”… cu cât se lungește discuția… cu atât șansele de aluzii secsuale devin mai dese.
Nimica rău în asta, dealtfel. Mai o vecină dedesupt, mai o gâfâială, gemete, alea-alea, nu?
Oameni suntem… (și maidanezi) ce mama dreaq’…
Oarecum relatat la subiectul postului (Tacerea Nocturnă) :
1) Faceți gălăgie când faceți AIA?
2) E ceva urât/nepoliticos să te manifești vocativ la faza existențialo-ejucativă? (nu găsesc termenu’ corect de ejaculare/extaz feminino-masculin pă moment – poate e motive)
3) Tapirul trebuie exclus din discuție – dacă se continuă pă trendu’ ăsta.
(fimeea mea zice că dacă nu răcnește când îi vine plăcerea… e ca și cum s-ar abține de la menstruație; cică… dureros)
Blegoole, ai punctat corect: aluzii sexuale. Or, ceea ce faci tu mai sus este că intri direct cu bocancii în subiect, ceea ce s-ar putea să nu-ţi aducă prea multe răspunsuri la întrebări.
Eu cred ca nu ai inteles. El se plange ca nu are si el o vecina de viata, de-aia e asa obidit.Poate ii si place respectiva vecina care geme cu un etaj prea jos.
“…cu un etaj prea jos” misto asta
Asadar cei opt caini vagabonzi salasluiesc, precum Cerber, intre etajul suficient de “multpreajos” si hidroforul de la subsol. Cineva cu har ar chiar scrie o poveste…
offtopic
Salutari de la Plostina! Zmeura e coapta bine, ploaia ne-a ocolit, avem shnitele si rosii cu castraveti, copchiii (vro 5) se joaca prinprejur, Mihu coseste otava din gradina, fanul miroase a cimbrisor (abea a inceput coasa)… Io lucrez pan curte la un proiect cu jucarii.
Vladule, ce mi-ar fi placut sa fiu o mierla in copacul de deasupra berii tale si a domnului B.
“Salutari de la Plostina!”
Hai că ne-am prins că-i ţeapă! Păi, hăhă, de unde până unde internet la Ploşniţa?
Haha, fraerule care esh tu!
De la V*fone, buey! Si de-la-lap-to-pu’-lu’-Mihu!
Acu’ sa mananci ploshnitzele, na!
“fraerule care esh tu!”
Haha, formularea mea preferată! Am cititori atenţi!
“De la V*fone, buey! Si de-la-lap-to-pu’-lu’-Mihu!”
Ete, na! Că V*fone o fi pus relee fix la stână! Şi ca să vă arăt cât vă adânciţi în propriul lanţ de minciuni: de unde până unde are Mihu laptop, de vreme ce e ţăranul care vă coseşte otava prin grădină? Şi de când până când chiar merge internetul mobil de la V*fone?
păi bueeey, ţăranu’ s-a emancipat buey… cum era cântecu’?
Mărioara lu’ nea Nelu
şi-a luat casetofon
şi’acu dă nutreţ la vacă
într-un ritm de charleston
http://www.youtube.com/watch?v=isGmiVaSFTQ&feature=related
Ah, ce suna asta a criza de gelozie! Mihu e cumva legalul, de face Apunct atat de urat?
Iar a aparut ” cu un etaj prea jos”. Eu lui Apunct ii raspundeam, nu Tapirului.Si, ca sa incurc cititorii intamplatori, Vlad, iti raspund aici.N-am, nene, nimic cu Tapirul( dimpotriva, as putea spune!). Tapirul e o autoritate in fata caruia chiar si Apunct e sfios.De-aia se face referire mereu la el, cand e vorba de control, nu pentru ca ar fi un control impus, ci un joc subtil al autoritatii recunoscute, dar si asumate. Aoleu, am inceput sa vorbesc inalt-intelectual precum Apunct( smile).
Nu, diligentreader, a apărut unde trebuie, comentariul lui A. la care răspunzi e cap de alineat, şi ale noastre dupe, că şi ‘mneata şi io răspundeam aceluiaşi comentar. Nu tre’ să răsexplici, poate înţelegem şi aşa.
Iar Mihu da, e legalul, dar e legalul copil al Madelinei. Ironiile ‘mneatale sunt cam răsuflate, tre’ să recunosc. Speaking of which, bre, tu când îţi fixezi nişte fixaţii, păi ţi le fixezi, nene. Io nu prea îi înţeleg pe oamenii ăştia de poartă ranchiună. E iritant însă când vrei să discuţi discuţii şi ei tot apar cu fixurile lor. Asta ca să recunosc că da, am ceva cu tine (dimpotrivă, carevasăzică).
Sa traiti, don’ general! N-am nimic cu domnia voastra, dimpotriva, imi sunteti chiar simpatic. Mai ales cand nu va intelegeti.
Tapire, ca sa fim corecti, Diligentreader ii raspundea lui Vlad care-ntreba, la postul cu maruntirea, “ce ai nene cu Tapirul?”.
Dle A., se pare ca tehnica ne-a tradat pe toti. Uite ca mere internetzu. Creca releul e ala din visinul lui tanti Ioana, de vizavi.
Diligentreader, ca sa rezum in cuvinte putine dar profunde perioada historica:
Plostina e “tara” noastra, situata pe valea Slanicului Buzaului, sat de munte-munte si mosneni. Dintre toate facilitatile moderne, numa’ internetu’ a ajuns si pe aci. Adica privata e tot in curte, apa e de la fantana, teveul prinde doar doo posturi, samd;
Mihu e Mihai, vlastarul meu cel mare, 16;
Miru e Miruna, vlastarul cel mic, 10;
Legalul exista si el dar nu e pomenit prea des, nusdece’;
Tapirul e fratele meu, salasluieste pe la Berna pe undeva si are acut nostalgia Plostinii, unde a petrecut toate vacantele copilariei;
Io, Tapirul si Vladul ne-am “cunoscut” prin 2002, pe forumul legendar “Vizuina Tapirului”, infiintat in semn de protest fata de moderatorii de pe imed (pe asta sigur il stii ;-));
A. si 336 alias Mahatma si Nusitatu (ca sa pomenesc numa’ trei) sunt cateva dintre distinsele personaje care fac, aproape istoric de acum, Mahalaua atat de frumoasa, dimpreuna cu Vlad.
Si dimpreuna cu dvs toti, daca-mi permiteti.
Sh-alt personaj, absolut delicios si de asemenea istoric, in Mahala si in blogoparalelipiped, e Pinocchio, nene.
Multumesc frumos pentru lamuriri, Madelin.
nu madelin, ca să fim corecţi diligentreader îi răspunea lui A. când cu gelozia (a şi zis în comentariul ulterior că răspundea lui Apunct nu tapirului, da’ că a apărut un etaj mai jos, iar io i-am spus ca a apărut la etajul care trebuie comentarul cu gelozia).
Sistemul ăsta de threaded comments e cam confuzator, dar în principiu dai “răspunde” exact comentariului la care vrei să răspunzi. Toate comentariile care răspund aceluiaşi comentariu apar cu un indent în plus, dar alineate la fel. Exact cu toate comentariile unui post apar alineate la fel.
Io cu răsexplicaţiile mele.
Vişinul cred ca mai degrabă e cireş, pe muche unde era casa veche a lui nea Stoica, dar releu e.
Diligentreader, mai ales când nu mă înţeleg singur? :-)
Io nu prea îi înţeleg pe oamenii ăştia de poartă ranchiună. :-)
păi vezi? nici io.
Madelin, nu vreau să se simtă nimeni jicnit, dar de când nu mai dă 336 pe aici blogul şi-a perdut jumătate din şarmec! Nu mă mai zgândăreşte nimeni… mă plictisesc… :(
păi, m-aş oferi io, da’ poate tre’ sa încalţ nişte pantofi prea mari pentru mine…?…
Hihi, ca sa-l citez pe Cerbu, alt istoric de seama al Vizuinii: dle A., ai imbatranit si-ncep sa te doara… neuronii. Esht sigur ca nu mai trece? Eshti sigur ca nu te mai zgandarashte?
“Mihu e cumva legalul, de face Apunct atat de urat?”
Na, că n-ai nimerit-o! Şi, Dilly, o sugestie cât se poate de prietenească: Mahalaua asta a adunat o adevărată istorie în cei vreo 4 ani de existenţă. Ca să înţelegi mai bine personajele, dă o raită prin perioada 2007-2008, precum şi pe blogul Madelinei. Atunci va fi mai clar cine e cine şi cu cine.
;)
Mai mergem o tură posibil chiar curând. Cu tot cu V*fone, că vreau să o văd şi p’asta.
A., eşti SIGUR că nu mai trece 336 pe aici? Adică SIGUR-SIGUR? :-)))
Aha! Vlad cred ca explicatiile Madelinei tocmai au confirmat ceea ce-ti ziceam eu mai de mult: sunteti un grup f clar si e fffff greu pt alti mahalagii/-ite de pe aici. :-(
Andreea… nu-i deloc așa cum crezi. Da, există un “core group” – dar în schema generală… nu contează.
Da, uneori tapirul, Vlad și alții schimbă replici cu parfum pesonal – pe care tu n-ai cum să le știi.
Așa… și?
Chiar nu contează… decât dacă te lași intimidată.
Ocazional, tapirul (și alții) mă urechează… ori dau cu pietre; dreptu’ lor… crezi că mă intimidez?
Deloc… latru în continuare… în legea mea.
Ideea este… dacă simți că ești parte din mahala… nu-i neapărat necesar să știi ce număr de chiloți poartă tapirul; Madelin poate știe, dar nu-i important, în cadrul discuției.
La subiect: Mie mi-a plăcut enorm ideea cu “ce se aude noaptea” – am clefăit cu multă plăcere toate zgomotele nocturne.
Poate și ție, știu eu?
:)
Păi, Andreea, noi tot pe net ne-am cunoscut. Uite ce frumos zice Blegoo. Şi mai e loc destul în mahala. Am mai discutat cândva despre această chestiune, aici. Dacă temerile tale, Andreea, ar fi fundamentate, atunci toată omenirea ar fi ermetică şi niciodată nu ne-am face prieteni, pentru că nu am putea intra într-un grup…
De fapt, dacă temerile tale ar fi fondate, nu mi-ar rămâne de făcut decât un singur lucru: să apăs pe delete blog. Şi deocamdată chiar nu vreau să o fac.
Andreea, nu-i korekt, sa ma lovesti cu propriile-mi arme :-)
Uite, la-ntamplare, nume de personaje nuchiaratatdeistorice dar adoptate cu entuziasm de mahala: Turambarr, Lektor, Blegoo, Trix (desi trix a cam devenit clasica si ea, chit ca nu prea comenteaza), Catherine, Liviu Druga, Diligentreader (sa-tz spui un secret, cetitorule de taina, asta cu luatu-n tabarca e ca un botez de apa si foc, d’acuma eshti de-a noastra :))
Hai, mă Madelin, tocmai pe Dorel l-ai uitat?
Vlad le-a zis mai bine decât aș spera eu vreodată să mă esprim (ca să zis așa).
:)
Serios, totuși.
Andreea, nu grupul te alege pe tine.
Tu alegi grupul… gașca, mahalaua ta.
E vorba aia… zi-mi cu cine te aduni, ca să-ți zic cine ești.
(tapirule, fără miștocăreli la adresa maidanezilor, măcar acuma)
Normal, orice socializare nu se face peste noapte; până să ajung să mă bag în seamă p-aici… am tot citit – de la gloaba tapirului la vechiul forum și cam tot ce-a scris Vlad.
Posturile sunt importante, desigur… dar, pentru mine, mai relevante au fost comentariile. În timp… capeți o oarece înțelegere pentru lumea d-aici.
După foo’ două săptămâni de lecturare, am ajuns la concluzia că e genul de mahala unde vreau să trăiesc; unde lumea se relaxează, unde poți să discuți fleacuri ori chestii serioase, unde poți să derapezi discuția spre locuri mai interesante decât punctul de pornire… un loc de unde poți să pleci și să revii oricând, fără să te simți vinovat de absență de o zi, o săptămână ori un deceniu.
Un loc undem facem politică cu dispreț levantin și unde ne exprimăm intimitățile secrete citând literatură ori dând lincuri la muzici și filme.
Ca în orice societate, durează până când lumea te acceptă; în definitiv, eu știu de unde să-l iau pe tapirul – ca să dau un exemplu. Fiindcă am citit sute… mii de comentarii d-ale lui, la fel și fel de subiecte.
Dacă apar din neant… normal, lumea nu știe de unde să mă apuce… (cine aia mea e și blegu’ ăsta, nene? ce vrea el de la noi? măcar dă o bere, ceva?)
Firesc, dealtfel… orice societate, orice mahala are un anume grad de suspiciune față de noii-veniți.
(…dacă… doamne-ferește… e f’un informator, ceva?)
Ocazional… trec luni de zile fără să comentez ceva. Nimănui nu-i pasă… nimeni nu-mi ia în nume de rău.
Atunci când revin, lumea mă ia fix de unde am fost… de unde percepe fiecare că sunt eu.
Așa și cu tine, Andreea.
Alegi să aparții… dreptul tău.
Dar ai și obligația de a convinge mahalaua că meriți să aparți.
Durează, dar merită.
Teoretic… n-ar trebui să desenez toate astea; ar trebui să ghicești singură. E parte din prețul biletului de intrare, ca să zic așa.
Dar eu am fost întotdeauna convins că sinceritatea totală e mai valoroasă decât învârtitul pe după piersic. Așa sunt, nu pot să mă prefac.
Dacă ocazional devin prea brutal (cum bine mă acuză A.) în onestitate… eh, avem suficienți specialiști iubitori de disimulări intelectuale.
Nu zic că stilul meu e mai bun decât al lor.
Cred doar că uneori… stilul de sinceritate mitocănească prezintă avantaje.
:)
La Ploesti noaptea e banala. Pe la 11 jumate vine vecinul de deasupra, care scartzaie parchetele. Pe la 12 noaptea, vecina din dreapta jos face dush, huruie tzevile. Pe la 12 jumate, vecina din stanga jos face karaoke (Celine Dion). Apoi latra cainele lup al individului care si-a trantit vila intre blocul nostru, strada si ghena de gunoi. Dimineata pe la 5 vin mashinile de gunoi. Intre 1 si 5 habarnam ce se aude (sau nu) ca dorm.
Am ascultat noaptea la Plostina, ieri. Se auzea fosnetul frunzelor salcamului urias din poarta. Fosnetul viguros al iasomiei de pe zid, cred ca s-a incurcat prin ea matza vecinei. Tzistuitul lacustelor. Cate un mar care cade, necopt. Zmeura care se coace. Iarba care creste usor. Sub Foisor doarme cainele Strafulgerica, de 104 ani, se scarpina si viseaza ca se lupta cu ursul. In fundul curtzii, spre zmeurish, se aduna umbre secrete, iar scartzaitul tocitorilor imi ingheatza sangele-n vine. Niciodata n-am curaj sa ma duc la veceu, noaptea, la Plostina. Pe la 4 dimineata, picpicul ploii (am iesit in curte sa strans seslongul de sub mar). Pe la 4 jumate incepe sa chitzaie si sa racaie in lemn harciogul din pod. Paianjenii isi tes panzele prin cotloane. Si totusi e atat de liniste.
Scriţi bine pentru o gospodină, şi chiar foarte bine pentru una ratată!
Străfulgerică, de 104 ani – nici nu ne miră! S-ar zice că Buzău e judeţul longevităţii.
Madelin scrie cel mai bine, mult mai bine ca mine. Blogul ei mi se pare un fel de miracol. Sper să nu se oprească niciodată din scris.
Vlad, nici nu stii cata dreptate ai, blogul este, si pentru mine, un miracol. Cateodata e singurul lucru care ma tine la suprafata, intr-o bula de aer.
Si a inlesnit sh-alte miracole, in veatza mea. Unul dintre ele este faptul ca v-am cunoscut, pe aceia dintre voi.
A fost si este si ansiblu, ca pe Lys (Orasul si Stelele), purtator de mesaje esentziale pixelate.
Nimic nu e intamplator…
Dap, recunosc spasit, pentru o gospodina ratata fac destule chestii foarte bine (uneori imi iese si ciorba :-))
Si Cosmos, cainele legendar al bunicilor, a trait vreosutacinzeci de ani. Srafulgerica nu mai aude deloc, nici de vazut nu prea mai vede, a albit tot (el avea blana neagra) si doarme cam 18 ore din 24. Cand suntem noi la Plostina doarme sub foishor o tura, in coshar a doua tura si sub aplecatoarea unde stau jucariile Mirunei a treia tura.
Despre doamna din Vintila Voda (aiciea trebuia sa ramaie Tapirul doftor) imi povestise si bunica noastra duminica, atuncea cand am trecut pe la ea in drum spre casa. Bunica noastra care ne preparase gogosi cu crema caramel si prajituri cu bezea.