Cu ţoacla european style

Deci pe ziua de azi am renunţat şi eu la maşină şi am fost să pedalez în stil european. Care io nici n-am maşină şi merg zilnic cu ţoacla.
Am ajuns în Tineretului: nu cunoşteam pe absolut nimeni. Băi mai veniţi şi voi data viitoare, adică cică luni. Nici noi prieteni nu am reuşit să-mi fac, deşi am încercat să leg conversaţii întâmplătoare. N-am simţit vreun spirit de solidaritate între participanţi, deşi mi-l imaginasem. Se făcuseră grupuleţe, fiecare cu amicii lui. Din când în când, se protesta că de ce nu trecem naibii mai repede că e verde, de parcă ne grăbeam undeva. Unii răcneau pe acolo ca să se vadă că sunt mai şmecheri.Organizarea a fost foarte bună, altfel, şi liderii noştrii au reuşit să ne conţină în banda de lângă acostament aproape pe toată durata drumului. La Romană, mai toată lumea s-a încadrat greşit, aşa că traseul s-a mai lungit niţel. Plimbarea s-a terminat brusc în parcul Izvor, care noaptea arată pur şi simplu sinistru, întunecat şi dominat de silueta spectrală şi infernală a Casei Poporului.
Toată lumea, absolut toată lumea, a avut biciclete mai mişto ca a mea. Era paradă de bececlete frate, care mai de care mai bengoase. Una arăta ca un rols rois. Poate doar alea de închiriat să fi fost mai naşpa. Totuşi, asociaţiile militante de biciclişti sunt cam elitiste. Oare voi apuca să văz vreodată un marş cu biciclete din alea, precum Sofia, scârţâind sub câte un pescar de Dâmboviţa, ornate cu navete de plastic din alea de la aprozar? Probabil că nu, că stăpânii lor nu citesc bloguri şi fluturaşi nu se dau.

A fost o ocazie să-mi exersez tehnica de pozat în mişcare fără să mă uit în vizor, şi rezultatele au fost groaznice, pentru că noaptea în mişcare nu prea poa să fie altfel. În fine, le-am pus mai jos. Apar nişte mecle, dacă se recunoaşte careva, să facă un semn.
Când facem şi noi o acţiune, ceva? Propusesem pe undeva o excursie în masă la casa Storck, o bucată de Balcic în Bucureşti.


Photobucket
Photobucket
Photobucket
Photobucket
Photobucket
Photobucket

LE cu ce mi-am mai amintit: Deși era vorba de ziua “fără mașini”, adunarea asta a fost doar o încercare timidă. Iar cei adunați nu păreau că au renunțat la mașină pentru bicicletă. Mașinile erau la locul lor. Alea ale căror șoferi ne-au înjurat nevoie mare la intersecția Budapesta. Chiușapteul oprit la șto jumate pe trecerea de pietoni, jumate în mijlocul drumului, cu șoferu bengos în el, pe care a trebuit să-l ocolim cu toții pe Magheru. Claxoanele nervoase pe care ni le-am luat mai tot drumul.
Pe Victoriei, o doamnă ne-a întrebat dacă e vreo grevă, ceva 😀

About The Author

40 thoughts on “Cu ţoacla european style

  1. Nici nu ma mira.

    Vladule, tu pedalezi de nevoie si pentru ca vrei sa pastrezi obiceiul invatat in Franta.

    Majoritatea participantilor la astfel de manifestari nu sunt decat niste überhipstări.

    As merge si io sa vaz casa Storck din Bucuresti.

  2. Hmm, imi suna cunoscut strada V Alecsandri, da’ nush de un’ s-o iau…
    La programul meu corporatist, nu-mi permit decat la sfarsit de saptamana… In plus, ma gandesc sa tarasc si progenitura adolescenta, poate i-o placea 🙂

  3. E vorba cumva de casa Cuţescu-Stork pe lângă care treceam în drumul către grădiniţă (Povernei 5)? Aia din spatele Spitalului de copii unde m-au cusut când m-am tăiat cu lama la deget?

  4. “Toată lumea, absolut toată lumea, a avut biciclete mai mişto ca a mea.”

    Dacă nu mă înşel, eu încă mai am prin boxă Pegas-ul de demult (cumpărat, la rândul lui, la mâna a doua, de la un coleg de-al lu’ tata).

    “Chiușapteul oprit la șto jumate pe trecerea de pietoni, jumate în mijlocul drumului”

    Eu nu vreau să te bagi în bucluc, dar uite cum am procedat eu o dată: veneam de la serviciu şi am văzut o maşină de teren lăsând brazdă de roţi pe iarba moale de lângă bordură, pentru a se parca pe trotuar. Am simţit că-mi zvâcnesc tâmplele. Eram încă la depărtare, era seară, am încetinit ritmul aşteptând să se dea jos şi să plece mârlanul, m-am apropiat binişor, am scos cheia din buzunar, am lipit-o de caroserie şi, apăsând zdravăn, am înaintat paralel cu maşina de la un cap la altul, uitându-mă precaut în jur. N-am apucat să-i scriu, ca-n bancul ăla, “4×4=16”, dar sper că dunga aia a fost suficientă ca să-l doară cum m-a durut pe mine iarba aia omorâtă.

  5. Teroristule! 😀

    Da, ai ginit bine casa Storck. E pe lista celor câteva locuri din București care aduc aminte în mod intens de mare.

  6. Domne, e grele. Nu are par in ochi ca l-a pus diriga sa sa tunza. Iar de fratii Jonas am gugaluit ca habarnaveam. Da’ Mirunei ii place de Hanna Montana, poate asa sa legam ceva 🙂

  7. Păi e acolo și iarna, asta e frumos! Da sunt de acord, hai să mergem! Iote, poate trec azi pe acolo sa intreb de program.

  8. Ce-mi place sa cetesc din posturile vechi ale Mahalalei, alea care apar aleator in dreapta. Chiar acus zece minute citii asta (si comentariile). Deci, si plimbari uriase?

    Si a mai sosit o idee. Sa scoatem revista aia si sa o numim Biobscurii! (copirait A.). Am vorbit si cu Gavagai eri da’ uitai sa-i spui de ideea mea.

  9. Pimbări uriașe, da! Nu e prima oară când au fost propuse, cum să le numim, Walkwalk? ( de la bikewalk, photowalk, etc).

    A propos de revista: citesc de câteva zile un webcomic care mi se pare pe alocuri genial, îi zice Cat and girl. Doar că el, existând de vreo 11 ani, nu a fost întotdeauna webcomic. Inițial, stripurile erau lipite direct pe stâlpi sau copaci, prin oraș. Ce ziceți de asta?

  10. Vladule,
    Am fost si eu. Daca ceteam la timp ca vii, te identificam cumva.
    Constat ca pozele ‘mneatale nu-mi plac: eu nu-s in nici una!
    As veni si eu la Casa Storck, mi-e complet necunoscut subiectul si asa as avea cei mai buni ghizi (oportunista de mine). Cand?

  11. Draga midori,
    Păi vom face consfătuiri şi vom stabili f curând o dată.
    Îmi pare rău că nu apari în poze, eu am fost cam în primul sfert din faţă al coloanei, şi nu m-am mişcat de acolo.
    Mă gândesc să viu şi pe 29.

  12. Pai putem sa le numim:
    “The incredible huge walks made by a bunch of friends with no credit cards through hidden spaces and times for exploring the island me and my nephew Crazy Safta won off at a alba-neagra game”

    Si lasam biletele cu povesti prinse de crengile copacilor, ca pe niste liste de dorinte cu martisoare.

  13. Vai, din copilarie nu am mai fost la casa Storck. Pot sa vin si eu? Incognito? O sa vin cu clasa,sa nu ma recunoasca Apunct si sa vina sa-i predau alfabetul.

  14. Păi dacă veniţi cu clasa ne prindem, şi nu mai sunteţi incognito.

    Să-mi predaţi alfabetul? Aaah, da, alfabetul dragostei! Vocalele: aaah! oh! uuuh! mmm! şşş! ioi ioi ioi Istenem!!

  15. Draga domnule Apunct, eu mi-s foooaaarte batrana.Considera-ma bunicuta mata, si las-o mai moale cu alfabetul dragostei.

  16. Să ştiţi că Vlad ar putea foarte uşor să va replice că dragostea nu cunoaşte vârstă, dar îl simt eu că nu vrea să se bage.

  17. Io nu cred că diligentreader e foarte bătrână. Probabil e mai tânără ca mine. Sau…oi fi eu foarte, foarte bătrân???

  18. E clar că nu e, dar a descumpănit-o abordarea mea, s-a panicat şi n-a mai ştiut cum să reacţioneze altfel decât prin negare.

    Oricum, Dilly, vă ţineţi bine pentru vârsta dumneavoastră!

  19. Păi se simte din verva polemică şi din patosul pe care îl impregnaţi scriiturii dumneavoastră! Olteancă, cumva? În mod sigur sudistă, după cum ma tutuiţi şi vă trageţi de bretele cu mine! (Deşi “mata”-ul ăla repietat ar sujiera molişiunea moldovineascî.)

  20. Din pacate, majoritatea bececlistilor nu poarta casca de protectie 🙁 Ar trebui sa fie obligatoriu la cit de bezmetic se circula in Bucuresti. Sau poate sint toti kamikaze :).

  21. Update: cum ziceam casa Stork e deocamdată închisă. Habar nu am dacă se va mai deschide vreodată. Ne gândeam să mergem la casa Melik. Sau la Zambaccian care nu are nicio legătură cu Năstase.

  22. Ziua fara masina zici? Se poate compensa cu faptul ca alerg prin Tineretului aproape zilnic, dar n-am participat la activitatea celor adunati in acest scop?

    Casa Storck zici? Fabuloasa gradina lor. Nu-mi aminteste insa de Balcic. Parca acolo era instalata o firma ( ma rog, niste lorzi, nu-ti imagina ca e vreun buticar in chirie…) Merita incercat si Palatul Suter. Inca se mai poate bea o cafea la ei.

  23. Tiens, bine ai revenit, Miorlau! Cred că s-ar compensa dacă ai alerga pe stradă 🙂
    Nu, în casa Storck nu a funcționat niciodată vreo firmă, dar mai știi ce ne rezervă viitorul? Grădina e foarte frumoasă, într-adevăr. Dacă nu-ți amintește de Balcic înseamnă că nu ai intrat în salonul Ceciliei.

  24. Nu alerg pe strada nici sa-mi dai bani. Doar inima parcului ( sau a padurii, dupa caz, depinde pe unde sint ).

    In casa Stork a functionat o firma de consultanta mai multi ani. Ma rog, cred ca era o intelegere intre ei, oamenii erau super-civilizati, ba chiar am senzatia ca erau pe undeva rude cu cei doi si aveau grija ca locul sa fie pastrat in buna stare si ordine. Str. Vasile Alecsandri nr. 16, pe linga Piata Victoriei.

    Imi amintesc foarte bine locul, in casa aia traind un eveniment sincronistic care pur si simplu mi-a schimbat viata cam la 180 de grade.

  25. A încercat cineva o Strida, vă rog? Îmi plac chestiile mici şi minimaliste, dar asta mă cam lasă bujbai. Ştiu şi eu ce să zic?

    Îmi plac bicicletele clasice, cu frână “torpedo”, cu frânele de mână nu mă obişnuiesc pentru că nu-mi place să ţin mâinile pe ghidon (nici pe volan nu le ţin, când se poate 🙂 ). Oare cu Strida se pot lua curbele fără a ţine mâinile pe ghidon? Voi ce folosiţi?

  26. Ştiam de A-Bike, dar când văd rotiţele alea de trotinetă simt că nu, mai bine nu…

    Toată lumea pare gata să jure pe Brompton.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.