Frați de roți

Aseară, pe la șapte, pedalam pe un mare bulevard bucureștean, în ceață și frig și trafic congestionat. Eram încordat ca un arc pe bicicletă, efectuând tot felul de manevre ca să rămân în fața unui autobuz ce se amuza să-mi închidă unghiul de fiecare dată când putea.
La un moment dat, m-au prins din urmă alți doi bicicliști, doi băieți pe mountainbikeuri. Acum eram trei, dar, cinzeci de metri mai departe, ne-a prins și o domnișoară călare pe o biciletă olandeză. Am mers împreună vreo doi kilometri, pe bulevardul aglomerat. În tot acest timp, nu am schimbat nicio o vorbă și nici o privire (de altfel domnișoara își luase atitudinea corporală de carapace, pe care domnișoarele bucureștene le adoptă când nu vor să fie deranjate). Am rămas niște străini, și la o intersecție mare fiecare a luat-o pe alt drum, fără rămas bun.
Și cu toate astea. Și cu toate astea, timp de cei doi kilometri, am fost frați. Mișcările noastre s-au armonizat perfect. Băieții erau mai îndrăzneți și luau mașinile prin învăluire. În patru, eram redutabili, și mașinile din trafic ne făceau loc. Nici măcar șoferul RATB nu a mai îndrăznit să ne închidă unghiul. Și nu e vorba doar despre avantajele practice. Drumul a devenit aproape plăcut. Alunecam eliberat de povara singurătății, și, în loc să îmi concentrez toată ființa asupra clipei prezente, mi-am permis chiar să mă gândesc la destinație, adică la viitor. I.e., întregul meu orizont s-a lărgit.
În trecutul îndepărtat al blogului, pe vremea când scriam tratate despre teoria și practica iubirii, mă loveam mereu de miezul dur al faptului că nu iubim oamenii pentru ce sunt, ci mai curând pentru că sunt.

About The Author

5 thoughts on “Frați de roți

  1. In ultima vreme am si uitat sa ne mai iubim. Exista doar o acceptare interumana tacita. Totul se pare ca a devenit mecanic si superficial ,asa ca este de apreciat cand cineva gaseste placere in lucruri minore gen a pedala in acelasi ritm cu niste necunoscuti uniti poate doar de pasiunea pentru bicle:)si asta sa-ti mai deschida si noi orizonturi… Felicitari!

  2. De obicei ciclistii se saluta intre ei cand se intalnesc prin afara orasului. Mai dificil acum, in oras, cand a crescut numarul lor! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.