Când am niţel timp liber, mă duc pe Google Maps şi caut orăşele la întâmplare, pe malul mării. Aleg unul şi îl explorez – tot cu google, şi mă simt ca în vacanţă.
De pildă, azi am fost la Agde, un oraş pe malul Mediteranei, în care clădirile vechi, inclusiv catedrala din sec. XV, sunt din bazalt negru. Vă imaginaţi ce se pot încinge vara, sub soarele arzător al sudului. Am ajuns la Agde pe bicicletă, printre iazuri, plecând din Montpellier. Pentru că asta e o condiţie, să plec dintr-un loc în care am fost deja. Eventual pe jos sau bicicletă, și poate o plută, exclus maşini şi avioane. De la Montpellier am mers mai întâi prin stațiuni turistice, apoi, am ajuns la Catedrala Maguelone, pierdută în pustietate, de acolo, pe un drumeag între iazuri și mare, fără țipenie de om, până la Sète, unde s-a născut Brassens. Ăsta a fost ultimul loc unde am fost în realitate, de acolo a trebuit să plec virtual, tot cu bicicleta, tot pe nisipuri pustii, până la Agde. Am nimerit în mijlocul unui duel naval, cum e tradiția la ei. La noapte plănuiesc să dorm pe plajă, și mâine plec în zori, din nou prin pustie și pe malul mării (e extraordinar de puțin populată coasta asta a Mediteranei), ca să ajung în sătucul Gruissan, adică aici. N-o să mă opresc decât ca să mănânc un codru de pâine, pentru că vreau să ajung înainte de miez de noapte la Sant Llorenç de la Salanca, unde oamenii vorbesc deja o limbă ciudată. Aici s-a născut Eloi Pino, care a traficat arme alături de Rimbaud și a fondat orașul Djibouti. Toate astea le-am aflat cu google.
About The Author
Hihi, si io fac chestii deastea.
Vlad, ce-ar fi sa ne deschidem o agentie de voiaj imaginar?
Dar mai misto ar fi daca cineva ar deschide pe bune a astfel de agentie altfel, sa te duca pe coclauri nebantuiti turistic, unde sa auzi povesti neasemuite, pe care sa le poti inventa si de unul singur, la o adica.
Și Hiroshima e pe malul mării. Nu-mi faceți o vizită? Fie ea și imaginară…
S-au intors stolurile de flamingo la Sète?
asadar, sa infiintam un onete pentru baietii si fetitele cu imaginatiune! ca sa ne iasa de-un gehseft, ceva, ca asa e trendu’, propun sa le vindem calatorilor pe google niste pliculete cu arome asa-zis din zonele pe care le strabat. sa zicem ca pleaca unu de la mangalia la adamclisi. ii vindem la pret promotional un set de pliculete numerotate pe care sa le deschida la punctele de trecere google obligatorii. de pilda, ajunge la lacul ala de langa limanu il punem sa deschida primul pliculet, care sa miroasa a salcii si a praf. apoi, ajunge prin campurile ala uscate – acolo ii dam sa miorasa o esenta de maracine, basca un zest de ciulini. apoi…
apoi, punem de-o afacere ubuesca!
Și uite așa, de la o simplă joacă pe un blog, s-a ajuns la un imperiu financiar!
MBădrăgan, în aprilie 2009 făceam baie alături de flamingii roz, la Carnon, deci crez că da.
Mare minune Google Maps! Într-o vreme mie îmi plăcea să casc gura pe străzile din Pompei. Mă duceam frumuşel de câte ori prindeam ocazia şi căutam inscripţiile de pe pereţi (aveam o listă cu toate). Bineînţeles că n-am reuşit să găsesc niciuna fiindcă mă pierdeam mereu prin mahalalele de acolo şi n-aveam cui să cer îndrumare.
am sa fac si eu treaba asta
Ce idee buna. As putea in timpul cand citesc povestile Agathei Christie prin Egipt sa dau o fuga cu Google Maps ca sa intru mai bine in atmosfera. Ori sa intru sa vad orasul Fridei, sau Spania Laurei Esquivel..
@Ela S-ar putea chiar să te inspire să scrii propriile dumitale poveşti. Uite, alţii s-au apucat de pictat în urma călătoriilor virtuale:
http://www.dailymail.co.uk/news/article-1212494/Vincent-Van-Google-Artist-uses-Street-View-website-travel-world-virtually.html