Mai răbdați nițel, concursul cu BICICLETA ROȘIE la care visez atâta nu mai ține mult. Între timp, mai scriu un textuleț pe tema înaintată de Cabral, și anume: Cum poți să te ferești de pericole când mergi pe bicicletă?
N-are rost să reiau aici lucrurile evidente, pe care le știm cu toții, nici cele enumerate de Cabral. Chiar și așa, aportul meu nu va fi probabil original, pentru că regulile de siguranță nu sunt originale.
Deci, pe lângă faptul că respect regulamentul de circulație, nu merg pe contrasens, nu trec pe roșu, am lumini care merg și frâne așișderea, ce mai fac:
– evit cu orice preț trotuarul. În ciuda aparențelor, un biciclist cu o minimă experiență e mai în siguranță pe carosabil. Luați, de exemplu, pista ciclabilă – pe trotuar, evident – dintre Unirii și Tineretului. Pe lângă gropi, canale, pietoni, căței, chioșcuri, borduri, la fiecare intersecție, cu fiecare străduță mică, trebuie să te asiguri de zece ori înainte să mergi mai departe. Teoretic, ai prioritate, practic, mașinile care vin din lateral nu se asigură niciodată cu privire la circulația de pe trotuar, trec pur și simplu, și se asigură mai departe, în bulevard. Mulți bicicliști au fost trozniți în felul ăsta. Iar în intersecțiile mari, riști să-ți prinzi roata în șinele de tramvai. PS: chiar zilele trecute, am văzut o domnișoară căzând efectiv într-o groapă pe pista ciclabilă de pe Lascăr Catargiu.
– pe carosabil, merg pe partea dreaptă, dar nu prea aproape de trotuar. Există o zonă de circa jumătate de metru, lângă trotuar, plină de pericole. Pe lângă gropi, canale, denivelări nasoale care te pot proiecta fie în bordură, fie sub roțile mașinii din stânga, pe lângă noroiul și jegul veacurilor, acumulat acolo, să circuli aproape de margine înseamnă să-i inviți practic pe șoferi să te depășească fără să se asigure. Eventual să te agațe cu o oglindă retrovizoare, sau să te împingă în bordură. Iar dacă pe banda din dreapta sunt parcate mașini, mersul prea aproape de ele crește mult riscul de a-ți lua o portieră deschisă în plină meclă. Așa că merg undeva la jumătatea jumătății din dreapta, și nu mă trag să las loc oricărei mașini care trece, decât dacă am spațiu suficient. În plus, în felul ăsta sunt mult mai vizibil atunci când vreau să fac dreapta, sau pentru mașinile care vin din dreapta.
– nu merg prea repede în oraș. Serios, nu servește la nimic să gonești cu 35 la oră prin București, vei fi rapid oprit de următorul stop, așa că viteza medie tot pe la 15 km/h rămâne. În schimb, toate manevrele, plus denivelările de pe drum, sunt mult mai periculoase, iar timpul necesar de reacție mult mai mic.
– port o cască. Bine, nu întotdeauna, dar uneori, da 🙂
– sunt cât mai vizibil și zgomotos în intersecții. Mă ridic în picioare, îmi folosesc trompeta, orice ca să fiu sigur că sunt văzut de șoferi.
– nu mă iau la harță cu toți șoferii. În primul rând, sunt un om pașnic și certurile din trafic mi se pare oribile. În al doilea, noi, bicicliștii, trebuie să fim un exemplu de civilizație. În al treilea, trăim într-o epocă în care șoferii se plimbă cu bâte de baseball, sprayuri paralizante și pistoale cu bile la ei. Iar când se ceartă, nu prea le mai merge creierul în parametri optimi, sunt convins că ați observat.
– îmi aleg rutele astfel încât să nu fiu obligat să trec pe poduri sau prin tunele. Chiar dacă asta înseamnă 2-3 km în plus: un ocol mai mare de atât nu am făcut niciodată. Prefer să mă lovesc de o bordură decât de un parapet, sau decât să cad în gol către o cale ferată…
– nu opresc în mijlocul unei haite de câini dacă are mai mult de 6 membri.
– îmi schimb periodic cauciucurile și saboții de frână.
– în general, nu este onorabil să te cerți cu pietonii care merg, săracii, pe pista ciclabilă, că pe altundeva n-au pe unde. NICIODATĂ însă nu vă certați cu un pensionar, înarmat cu un baston sau cu o sacoșă, care stă pe pista ciclabilă! PERICOL MAJOR DE A VĂ LUA UN BASTON/O SACOȘĂ GREA în cap!
– beau apă, și de la 40 km în sus, mănânc. Astfel mă feresc de pericolul deshidratării, și de cel, improbabil, al hipoglicemiei.
Acum câțiva ani, era util să eviți marile bulevarde. Între timp însă, circulația a crescut geometric și pe străzile mici, și am ajuns la concluzia că acestea din urmă pot fi și mai periculoase, dacă nu ai unde să te repliezi și un șofer ține cu tot dinadinsul să te depășească. Pe marile bulevarde, cele mai nasoale momente sunt: când mașinile sunt oprite aiurea din senin, și trebuie să le depășești, când tu vrei să mergi înainte și vreo zece mașini îți taie fața, vrând să facă la dreapta, și când patru autobuze, una după alta, te flanchează și îți închid unghiul. La astea se adaugă mașinile (cel mai des taximetre) care te depășesc pentru a se opri imediat apoi fix în fața ta. În rest, bulevardele sunt OK dacă ești permanent vigilent și nu visezi la iubiri trecute, etc.
Dacă mai aveți idei, ziceți-le și voi!
de aia e bine sa porti casca.
io sunt singurul din elvetia (mint, mai e unul, dar nu l-am mai vazut demult) care poarta oglinda retrovizoare la bicicleta, pe ghidonul stang evident (mai sunt jmecherii cu retrovizoare d’aia mica si – evident – jmekera pe casca, da’ aia nu se pun). mi-a zis o colega ca probabil pentru ca oglinda nu-ti mai permite sa intorci bicicleta cu roatele’n sus – sanchi, unu ca elvetienii isi duc bicicletele la servis, nu le repara cu roatele’n sus si doi ca am pus oglinda SUB ghidon, si pot sa o intorc cum vreau io.
Vesta aia galbena sau orange purtata tot timpul cred ca-i foarte utila… Eventual o sapca de aceeasi culoare…
Adevarata problema cred eu sunt pietonii, pentru ca ei nu cunosc codul rutier, ei sunt des béotiens.
Eu zilele trecute purtam un tricou portocaliu, și m-a întrebat unul pe stradă dacă țiu cu Băsescu.
Tapire, eu am avut odată retrovizor, dar nu prea mi-a folosit. N-am curajul să mă bazez pe el, tot trebuie să mă întorc.
Io am renuntat la ideea de oglinda retrovizoare cand m-am obisnuit sa intorc capul in ambele sensuri fara sa ma dezechilibrez.
Citez: “Teoretic, ai prioritate, practic, mașinile…” cine ti-a zis ca ai avea prioritate chiar si in teorie la intersectiile trotuarului cu strazile laterale? Nu esti pe carosabil, nu ai drepturi ca un participant la traficul rutier. cel mult poti visa ca faci ce face un participant la trafic care iese din parcare adica dai prioritate oricui, niciun sofer nu se asigura ca vine cineva in viteza de pe trotuar indiferent daca e pieton in fuga sau biciclist. nici nu i se cere asta. nici nu poate sa vada intotdeauna, practic tu ii ceri 2 opriri, una la trotuar, una la strada… scoate cuvantul “teoretic”, sa nu o ia vreun cititor de buna si sa nu omori pe cineva… daca strada laterala are un semn de cedeaza e catre carosabilul de pe cantemir, nu catre trotuar. ca o paranteza fie ea o tara numita norvegia cu piste de biciclisti pe trotuare fara capcane, canale si intreruperi. la intersectiile nesemaforizate cu orice fel de straduta biciclistii au statut de pietoni. apropo, stii unde si-o mai fura biciclistii? soferul x face la dreapta, are masina orientata in 45 grade fata de trecerea de pietoni, asteapta sa treaca pietonii si tu ii vii in viteza pe bicicleta din stanga ca sa treci in urma pietonilor. soferul e cu ochii dupa ultimul picior de pieton si in clipa in care i-a trecut pietonul de bara soferul a apasat acceleratia. sa sari frumos peste capota sa nu i-o strici…
iar daca ii vii din dreapta cu bicicleta sansele sa te vada inainte de impact sunt zero barat, e practic cu spatele la tine…
Eu conduc bicicleta ca pe masina !
Mai adaug:
– pune frina ! – civilizat, din timp, corect.
– daca vezi masini cu stopuri, becuri, lumini aprinse de orice fel inseamna ca este la volan cineva si mai mult.. va intentiona sa plece de pe loc/sa dea cu spatele/deschida portiera.. etc.. si sigur nu te vede, deci trebuie sa te faci vazut/auzit sau sa ocolesti/opresti.
– semnalizez cu mina la orizontala cind fac la dreapta sau la stinga ! Plus cind merg innainte in intersectii cu banda pentru dreapta.
Spor,
Nene Cosmos, problema e că în regulament pistele ciclabile sunt asimilate drumurilor publice.
Uite, din regulament, forma nouă:
Art. 135. – Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere şi în următoarele situaţii:
g) când efectuează un viraj spre stânga sau spre dreapta şi se intersectează cu un biciclist care circulă pe o pistă pentru biciclete, semnalizată ca atare;
De altfel, nu e nevoie de mențiune specială, bicicletele sunt vehicule și conducătorii lor au aceleași drepturi și obligații. Pista de pe Cantermir e drum cu prioritate.
So there, teoretic, avem prioritate. Spune-i matale primăriei că a pus aiurea pistele pe trotuar.
Eu sfaturi nu am pentru ca, dupa niste ani petrecuti in locuri total neprietenoase cu biciclistii, am renuntat la orice speranta de a-mi pune casca si a o lua din loc. Eram curioasa cum eviti portierele deschise brusc si mai doresc sa stiu ce faci daca te prinde ploaia si nu e chiar torentiala, adica pedalezi mai departe sau esti impotriva mersului pe bicicleta pe ploaie?
Monica, nu renunța! Serios, lucrurile nu sunt nici pe departe atât de grave sau periculoase cum par.
Îmi place mult să pedalez pe ploaie, și o fac de câte ori pot. Dacă se întâmplă să toarne și eu sunt în drumurile mele spre serviciu, port o pelerină mare, special făcută pt bicicliști, și totul e ok. București e un oraș foarte noroios, dar bicicleta mea e bine blindată împotriva noroaielor.
auzi vlad, zi și mie ce e aia un biciclist corporatist. cică pleacă unul spre mongolia la bordul unei dacii.
Dupa mine, cea mai sigura atitudine pe bicicleta este sa te comporti de parca ai fi perfect invizibil, chiar daca ai luat toate masurile pentru a fi cel mai vizibil (stopuri, veste, claxoane). De altfel, aceeasi atitudine o recomand in Bucuresti tuturor celorlalte categorii, pietoni, soferi, motociclisti. Nu de alta, da’ in Bucuresti mai toata lumea e autista, si pietonii, si biciclistii, si soferii, si motociclistii. Pina una alta, cu abordarea asta, pina acum am avut un singur accident, pe motocicleta, relativ minor, si ala stupid, si foarte multe evitari.
@ Vlad: ai zis ca e vorba de o pista de biciclisti semnalizata ca atare. corect. exact ce ti-am descris in partea a doua a comentariului meu, la o trecere de pietoni pe care e desenata pista. prima ta referire era la pista de biciclisti de pe trotuarul cantemirului care NU este desenata si peste strazile laterale. ca sa ma intelegi mai bine cand sunt cu masina consider ca pista ta s-a terminat odata cu trotuarul si reincepe pe partea cealalta iar cand sunt pe bicicleta pe trotuar deschid ochii si ma asigur ca orice pieton sa nu treaca vreo masina
In cazul asta, ai dreptate. Adica trebuie, la fiecare traversare, sa ma dau jos de pe bicla si sa ma asigur(ca nici treceri de pieton nu prea sunt), iar daca totusi sunt oricum calcat, e tot vina mea. De asta evit pistele de pe trotuar, q.e.d.
In alta ordine de idei: LOL, AM CASTIGAT!
aseaza-te la volan si vino de pe o strada laterala spre cantemir si spune-mi ca tu vezi ca pe trotuare pe stanga si pe dreapta sunt desenate niste piste de biciclete. asta daca vrei sa fii un sofer foarte dragalas si tot nu poti. asta e unul dintre defectele majore ale pistelor de biciclete, nici cal nici magar, nici nimic. pana sa ma maurc in masina aveam niste trasee foarte lungi pe bicicleta prin bucuresti pe care le faceam pe unde imi dadea prin cap, pe trotuare sau pe drum, fara a sti regulile de circulatie perfect dar atent sa fac ca masina pe drum si ca pietonul pe trotuar. si a merge cu bicicleta inseamna libertate, nu puscarie. sa nu se astepte cineva sa respect eu pistele de biciclete. ele pentru mine nu exista. grav e cand cei care le respecta isi inchipuie ca au si drepturi. asta avem acu, trotuare mici, inghesuiala, piste false desenate aiurea, mai bine fara ele pana se schimba abordarea urbanistica.
nu tre sa te dai jos de pe bicla, trebuie sa te asiguri ca nu vine nimic… /// felicitari pt aia rosie 🙂
Sărumâna.
Eu nu am nici măcar permis, deci nu prea știu cum e din spatele volanului. Pentru mine, șoferia e o lume străină și ostilă, cam ca Borgii din startrek.
https://fbcdn-sphotos-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash4/391367_409357285777001_719427720_n.jpg
Felicitari pentru beciucleata rosie!
Multumesc, Mada, si stii ca de fapt datorita tie am capatat bececleta rosie.
@ Madelin:
Muoamăă… cu ce plăcere aș da cu camionu’ peste bececleta aia!
Și ‘nainte, și ‘napoi!
Dă trei ori, săse turtească ca lumea!
Vlad, ti-au dat-o? Pozeeeeeeeee! Cu motanul negru in cos :))
Madelin a zis:
Nu era vopsită roșie, era ruginită.
Nu era bicicletă, ci pompă de bicicletă.
Și nu i s-a dat, ci i s-a furat.
(din înțelepciunea boborului sovietic eliberator)
Cică… (citat):
“…SALT LAKE CITY (AP) — Stephen R. Covey, author of “The Seven Habits of Highly Effective People” as well as three other books that have all sold more than a million copies, has died. He was 79.
In a statement sent to employees of a Utah consulting firm Covey co-founded, his family said the writer and motivational speaker died at a hospital in Idaho Falls, Idaho, early Monday due to complications from a bicycle accident in April.
“In his final hours, he was surrounded by his loving wife and each one of his children and their spouses, just as he always wanted,” the family said.
Covey was hospitalized after being knocked unconscious in the bicycle accident on a steep road in the foothills of Provo, Utah, about 45 miles south of Salt Lake City.
At the time, his publicist, Debra Lund, said doctors had not found any signs of long-term damage to his head.
“He just lost control on his bike and crashed,” Lund said. “He was wearing a helmet, which is good news.”…”
Prefer să merg cu camionu’, zic.