Guest post de la, da, ați ghicit, Blegoo.
Care este ea?
Ce e ea, de fapt?
Suntem responsabili fiecare pe poteca lui?
Suntem respnsabili în mod colectiv?
Suntem responsabili pentru păcatele altora?
E foarte ieftin să mă refer la responsabilitatea lui Vlad, bunăoară… care responsabilitate e invocată periodic în diferite certuri din mahala.
Ce responsabilitate are Vlad… de fapt?
Unii vor să li se taie macaroana altora… alții insistă pe dreptu’ de a zice orice.
Ce-i de făcut?
Cum împaci capra, varza și tapirul… ca să nu mai menționez alte personaje?
Personal… sunt convins că Vlad nu și-a dorit niciodată rolul de președinte, primar ori șăf dă târlă în mahala… el fiind fericit să-și expună micile lui intimități în speranța de a avea o reacție rezonabilă. Gen… “io așa mă simt/cred/văz/visez/alea… voi ce credeți?”
O vai… O groaznic…
Realitatea… în mahalaua virtuală… e că fiecare personaj e responsabil de propriile prostii și contribuții. Identitatea fiecăruia e delimitată de comentariile fiecăruia. Responsabilitatea urmează în mod firesc.
Un anume post aici a ajuns la maxim de comentarii… chestie care mi s-a părut tristă – considerând subiectul. Am petrecut multe comentarii făcând garagață – inclusiv eu – asta e ce vroiam să discutăm?
Încerc din nou… un dialog onest/cinstit… fără motive ascunse ori dorință de scandal.
Care e gradul de responsabilitate al fiecărui personaj… al fiecărui locuitor al mahalalei… ?
Întreb cu toată umilința, fără ascunzișuri maieutice, sofistice, ori de altă manieră.
Responsabilitatea implică în mod firesc… un anume grad de recunoaștere al greșelilor, al prostiilor postate aici precum și în alte locuri.
Psihologic vorbind… e foarte dificil să admiți greșeli personale. Pe de altă parte, e un act de eliberare odată ce admiți că ai spus o tâmpenie/prostie/aiureală.
E un act de curaj… și de încredere în concetățenii tăi; muieri și șmecheri dân mahala.
Cât curaj aveți?
io vă zic că o să se numească răcnetul….
@tbfkl
Io zic sa scrii aia cu cometa si poorma ai voe sa fii trist :))
@all
Buey, sa-mi treaca nitzel nervii de la paranteze patratesirotunde si de la chestia ca maine incep lucra si ma gandesc! Parol! Hai ca m-am entuziasmatara ceva!
Da. “Răcnetu’ Tapirului”.
(macmac, zic…)
madelino, am intrat in blocstarturi!
Titlu de revista: racnetul mahalalii
Titlu de contributie: prelegere blogheristica despre cometa
Introducere:
‘Mergeam eu asa agale pe ulita cand ce sa vezi! o lumina stroboscopica se itea aspra dinspre apus, mai mult venind decat plecand […]’
eu nu zic nimic, numa’ sa nu ma lasati repetent de la primul numar. p’orma om mai vedea daca pun burta pe carte sau continui sa tai neologisme la ciini metafizici( sau ce drac’or fi aia)
🙂
tbfkl, ar fi onoare.
tbfkl – nu mai fi trist, ai dezlegare de la maimarele si maitarele Mahalaii! :)) Eu una insa, numai cand ma gandesc la ziua de maine, ma cuprinde o tristete… iremediabila. 🙂
Cat despre cometa, io vreau sa-i vaz coada, adica partea aia cu “alte modernitati”.
doru – poti sa “bagi” poema aia “à la Sorescu” cu nucu’.
pot s-o bag de mai multe ori?
eu vreau s dau cu noroi. nu d alta, da’ cică avem gena bitching-ului, nimic nu n mulţumeşte şi atunci demersul meu ar fi unul constructiv, a la long. zic s vă şi dau argumente, s fie totu’ politically correct. c-aşa s poartă acuma şi mnah, suntem actuali, nu-i aşa?
şi c rubrici va conţine revista asta? (va fi o revistă voit colectivă. adică fix ca toate revistele 🙂 …) poezii vor fi? a şi la fiecare nr. neapărat s fie dată o casetă cu o manea, compusă d… noi? cine?
ăsta e un comentariu doar de dragul cuvântului anti-spam -“miau”. am zis să nu-l scap. dacă vreţi şi puţină coerenţă vis-a-vis d post-area ăsta, vi-l pot îmbrăca într-o poveste: “miau” are o reacţie întârziată. se cocea în măruntaiei ieri, când a fost eclipsă de soare. câteodată se exprimă la lună, dar ieri s-a dat sistemul peste cap din cauza eclipsei şi atunci de-asta s-a propagat azi acest “miau”.
Pai creca poti, mai Dorule mai, de ce sa nu poti? Intrebarea e: ti s-o da voie?
No, am venit, m-am plimbat, am citit. Adică un fel de venividivici.
Așa. Că tare-i bună Silva neagră după o roată pe dealuri, prin zăpadă. Și Madelin și Blegoo sînt curioși, grozav îi. Răcnetu’ Tapirului, abia aștept. Și Doru vrea s-o bage de mai multe ori, pfui Deifi. Dar mai ales: Cârcotelul e pe drum, m-a sunat de la Tîrgu Mureș, și de la bucătărie miroase deja a varză călită pentru cîrnații de la porcu’ de ieri. Asta-i viață, măi dragilor. Reală, heh. (Și fata în casă fredonează zdrăngănind tacîmurile pe masa din sufragerie.)
Deci… ca să nu pierd rându’ la coadă… asta e contribuția mea la revistă… la rubrica dă gastronomie, zic.
E cu adventuri, spun, da’ e cu hepiiend.
http://test.blegoo.com/?p=180
pai bre…normal ca pui si varza tocata la fiert cu varza netocata si zeama…si…sa nu anticipez, da’ intre stratele de sarmale din oala pui cate un start de sauerkraut d’ala, da’ proaspat, sa mai traga gust si d’acolo…iar cu plutitu’, na, am constatat si io, o mai invarteam din cand in cand cu paleta de lemn, sa se patrunda pe toate partile
@tapirul: Să nu anticipăm, zic. Aventuriili blegului în industria sarmalelor tapirești continuă… da’ cum am zis… e cu hepi-iend.
Adică… da, a ieșit FOARTE bine. O să-ți dau credit veșnic, alea…
Serios: s-au halit… de parcă venea războiu’, ceva, gen. În special de ăia non-mioritici… care au cerut și la pachețel, acasă… după ce s-au îndopat ca vitele… cam f’oo 8-12 sarmale de pirsoană… (era sarmale mici, la cererea mea) să mor dacă mint! Plus că au devastat răcitura dă porc… (Pinocchio, s-aude acolo, asasinule?)
A fost ca la Leningrad, în timpu’ asediului… și toate astea… dân cauza ta.
🙂
(vorbesc serios)
pai nu’i vorba de credit, da’ citindu-te imi vin idei, de exemplu daca scoti atent cotoru’ de la varza inainte de fierbere (adica sa scoti numa’ baza frunzelor ce vor fi sa se desfaca), indesi in locu’ cotorului un pumn-doo de varza tocata d’ala (sauerkraut) si eventual legi varza ca pe curcan cu twine sa nu se desfaca prea tare in cursul fierberii…da’ nu, ca ata o sa cam taie din varza, mai bine in pui varza intr-o plasa…
(si daca stau si ma gandesc bine, cred ca faza cu tocatura-in-cotor am si facut-o de fapt…)
bre, la o revista gastronomica ma bag si io, ii facem concurenta lu’ Dinescu
██████▄▄▄▌▀ ░▒▓╚╧╩╦╠═╬╨╤╙╙╘╒
Deci: Tapirule: Io cănd am turnat tocătura acră peste varza cu cotor tăiat… s-a dat la fundul oalei… de bunăvoie. Adică, s-a umplut golul cu tocătură, zic.
Da, frunzele se cam desfac… dar bleaga zice că e mai bine așa. Pe de altă parte, depinde de varza originală… dacă e cum a fost a mea…. mai trențuită, gen… o să fie nevoie să tranșezi la gros.
Ideea de plasă are merit, dar nu cred că e necesar să complicăm rețeta…. vorbesc serios. Tu ai zis o oră de fiert… io am scăpat-o la 4. Esențial, cred… e s-o lași peste noapte, cu zeama respectivă. Ka konsistență, e uochei… adică, e perfectă de sarmale. Mai am observații și remarci, cu ‘osibire la faza de sărat/nesărat… plus chestii, da’ o să le scriu la post.
Da, ce zici… s-a fost executat… ai să vezi poze și alea.
A fost un experiment reușit… totuși, indiferent ce s-a crezut de către blegele blegului.
Mă rog… poate Madelin face diferența de la original la feic… da’ zău dacă eu m-am prins. Adică… rulezi, nene…. alea!
Fără tine… rămâneam nemâncat.
Peseu: Păi… începe și gândește rubrica gastronomică, nu? Că vezi și tu ce efecte ai…
De ce nu pot sa citesc comentul 167, ca-mi lasa gura apa ?
@tapirul#167: hăhăhăă… să vezi ce ban îți iei tu de la nen-tu Vlad… pă esperimente d-astea….
(afară dăsubiect: da’ lasă-mă vere, să termin cu sarmalele, nu? Mai am nuș’câte poze de pus… de scris, de esplicat…)
@Blegoo
163.
pai asa fac sarmale toti ‘depeizatii’ (care nu au de unde sa ia varza acra intreaga), adica fierb capatina de varza intreaga – c’est-à-dire ‘blanchir le chou – si dupa aceea se fac sarmale din foi, si intre randuri se pune varza acra taiata si zeama (aia taiata se gaseste la piata in ‘vest’ chiar in butoiae foarte rusticale si se vinde la kilogram – se gaseste si pa pachet, ca in poza dvs. dar e cam… ‘vestejita’…).
Imi permit sa pun aici un ‘pic’ de la unii ‘depeizati’ (nu de la mine, dar eu am facut fotografia ca sa ma inspir daca fac vreodata sarmale…). Doamna aceea pusese varza sa fiarba in oala cu cotorul in jos, in apa sarata – apa a aruncat-o, si peste sarmale a pus zeama pura de varza acra (plus varza acra taiata printre randurile de sarmale, asa cum am spous deja, si asa cum zice celalalt ‘specialist gastronom ‘tapirul’).
http://3.bp.blogspot.com/_aSDmccLaNA8/TSSXLnKO25I/AAAAAAAAAEE/xoxmsgKNEI4/s400/c2.jpg
Clar… deci, nu mai e nevoie să mă screm cu rețeta, că gîrlița știe ce și cum. Cică e ceva ce știe toți depeizații (care este ei).
Io… ca maidanez… zic sincer că nu știam. Am încercat ceva găsit la tapirul… (să-i dea Ăl dă Sus ce n-are: Bani mulți… case… averi… mașini… bube-n… NU! alea… NU! Ne oprim la mașini scumpe, ca să plătească asigurări și alea la gros… să se sature dă occidente vestice, zic).
Vorba cântecului:
“da’ lasă-mă Gîrlițooo…
Să-mi fac mendrele…”
(alea-alea – nu-s bun la poezie, am rămas corijent la română în clasa 7, 8, 9 și 10).
🙂
(@grrl: băh… ești mai rea ca blegele mele… să mor dacă nu!)
păi, gârliţo, secretu’ e că fierbi varza cu sauerkraut d’ăla cu totul, unu, şi doi că le laşi la dospit o nuapte. aşa să fierbem varza, normal ca o fierbi, că tre’ să o înmoi să poţi rula sarmalele
şi iote, “specialist gastronom” în ghilimele…
Băh… m-am topit de râs… căutând io ceva pentru gîrlița…
http://www.youtube.com/watch?v=ey4WdiFV6mY
Io crez că vecinii dă dedesupt au făcut scandal, cred…
Bun. Daca vreti sa faceti vin din rumegus – voia cui vrea. Dar, nu pricep, pentru cei între Donau si Rhein :)) n-ati calcat nici o data pragul unei pravalii turcesti ? Gasiti foi de varza murata cât cuprinde. Si daca va ia cu dor de specialitati egzista si pravalii rusesti cu mai de toate pentru bucate balcanice – malai numai bun de mamaliga, peste afumat, telemea, cascaval (si afumat), zacusca, mititei, pastrama, rosii adevarate (nu de alea batave, de sera), vinuri (Cotnari, Murfatlar, etc)………..
pi io aici am găsit varză murată în supermarketu’ elveţian, la Migros… de provenienţă sârbească, pare-se…în america aveam io problemele…
@B.deComp: Nu mă întărâta la faza cu zacusca… că mătur podelele cu tine… m-auzi?
:))
Serios: Zacusca… e ceva care o să prestăm la toamnă, zic. Încontrează-te cu mine, spun. O să vedem cine e mai tare….
@tapirul:
Apăi… vezi?
@toți: Am isprăvit postu’ gastronomic… care era mai mult pt. tapirul, că era el curios… ce și cum. Îl mai las pănă mâine, după care îl șterg. E ceva personal oricum.
Peseu: unde ne aflăm cu așa-zisa revistă? Unde-i coperta, unde-i articolu’ dă fund?
Hai… că la comentarii… suntem toți mari și tari.
Când vine vorba de muncă…. ne dăm în vacanță, nu?
Așeaaa… unde eram?
Aaa, da, la revistă…
Aici avem o chichiță, ca să mă esprim delikat.
Revista e a lu’ Vlad… cred io… deci, orice “RĂCNETE” pot fi cumva oarecum… oareșcât… nepotrivite, na!
Așa crez io… nuș’ ce zice mahalaua…
(aicea alde Vlad o să propună : “Șoapte la Ureche” ori ceva gen. Gâdilicios, zic.
Din moment ce spaţiul acesta îţi aparţine, consider că poţi da frâu liber oricăror idei care-ţi trec prin minte, fără să fie nevoie să-i explici cuiva de ce şi cum. Pe de altă parte, însă, ceea ce scrii poate avea o oarecare influenţă asupra cititorilor. Problemele de responsabilitate apar atunci când influenţa aceasta e negativă, deşi aici nu pare să fie cazul. Aşadar, din moment ce ceea ce scrii nu lezează pe nimeni în mod direct – evident, lezaţi din punct de vedere moral, principial, ideatic se găsesc peste tot – nu văd ce rău e în a-ţi expune opinia pe un blog. Asta ca să atingem partea cu responsabilitatea în spaţiul virtual. În lumea reală, subiectul e mult mai amplu. Că tot sunt pe blogul unui medic, consider că cel mai bun exemplu în acest sens e responsabilitatea pe care o are medicul faţă de pacientul său – una deloc de neglijat. Dar mai sunt foarte multe de spus… Seară bună!
@Blegoo : Ha, ha. Nu cunosti zacusca tous-saisons ? Scuza-ma, nu jucam în acelasi campionat. Pfff…
@B,ceComp: Bre… io-s mai dă la țară, alea… mai mitocan, zic. Bădăran, alea… neam prost.
Da’ la faza dă zacuscă… te iau la întreceri, zic.
Nu mă provoka… k devin viloent… la zakuskă, zik.
:))
@Blegoo : Vin cu legumele mele si cu ceaunul meu. Daca vrei, alege-ti terenul. Pfff…
@B,deComp: ceaunul?
CEAUNUL???
Crezi că facem mămăligă?!?
Ai zis tot… zacusca… nu se face cu ceaunul… ci cu CAZANUL!
Ori cu cada dă baie!
Minim șaij’ dă borcane mici!… vorbim dă ghiveci leguminos dă Balta Albă… produs la bloc… ori dă ZACUSCĂ?
Îți mai dau o șansă… să te retragi dân competiție… că te văz tânăr și nevinovat, lipsit dă malițiozități răutăcioase… și inocent dă cunoașteri profunde zakuskiene… c-așa-s io… bun la suflet și iertător și alea…
@Blegoo : TERENU’ ! Ceaun – generic. Banuiesc, dupa galagie, ca faci mamaliga la microunde :))
@B.deComp:
Băăăă…! te pui cu mine???
(alea…)
Hai, serios:
Cu toată umilința necesară… io recunosc că nu-s mare bucătar (precum tapirul) ori mare cunoscător dă vinuri (ca Pinocchio) ori rețetar gastronomic (cum e gîrrlița) și nici măcar expert (cum ai fi tu, să zic).
Io-s doar un… bleg.
Aș putea să dau terenu’… (f’oo 6-7 pogoane, alea…) dar ar fi superflu, cum ar veni vorba. Gastronomic vorbind… io sunt dependent de blegele mele… care este ele… câteva.
Deci… vine un moment în viata unui maidanez… când se uită în oglindă… și zice:
“Hooo…! Ptrrr! Alea…”
Aș putea să continui zacuscarea provocării.. da’ cumva… simt io așea… că o să pierd.
Ca un luzer care sunt însă… zic să te manifești. Să faci rețeta și pozele. La modu’ serios, zic.
Dacă îți pasă, desigur.
Pentru unii oameni… o cestie dă onoare e ceva ca dă viață și moarte. Alții… declară război pă bază de zacuscă.
Tu unde te plasezi?
A,nu! Si noi sa nu vedem asa minunata intrecere? Sa nu putem gusta si judeca?Pentru ce se incinge aici ne trebuie o curte mare in mahala, in care sa vina Blegoo si B.deComp cu ceaunul si cazanul, mahalagii si mahalagioaicele sa ajute la aprinsul focului si spalat borcane-atat- si sa deguste si sa cantareasca la sfarsit. Tapirul fierbe tuica ( la ce cantitati de zacusca se anunta, are timp sa o si faca), cautam si mahalagiu cu vie, ca fara cana de vin e mai greu sa judeci, si atunci da, putem declara mahalaua cea mai buna din lumile posibile. Facem si reportaj la revista aia, daca vreti voi neaparat. Dar sa lasi asemenea gospodari sa se proiecteze doar in umbre virtuale( fotografia nu are GUST SI MIROS!!!!!) si articole de revista, fie ea si racnita, e mare pacat -de Mahala.
Ham, zice spamu’. Blegoo, pana sa scriu eu, te-ai inmuiat tu.
@diligentreader #186: …păi… (neserios) io cănd fac zacuscă… o fac într-o cadă dă baie… d-aia veche, dă fier turnat!.
Am cumpărat-o dă la nește țigani.
E d-aia veche, emailată, cu piciorușe dă leu.
Serios: io zic să scrii ceva… o fantezie și alea… să elaborezi pă ce-ai zis mai sus… că mie îmi trezește nostalgii și dorințe, alea.
Vlădisme, zic.
Kay S. mi-a adus aminte de altă chestie, a propos de responsabilitatea scrisului pe blog. Intrucât scriu sub numele meu real, și că mai sunt și medic, colac peste pupăză, psihiatru, trebuie să țiu cont de toate astea.
Recent, pe grupul de discuții al psihiatrilor a avut loc un soi de dezbatere. Cineva a adus în atenția cititorilor un text scris de un psihiatru-scriitor. Personajul era un “nebun”, iar critica era că un psihiatru trebuie să aibă o atitudine aparte, de la care să nu abdice niciodată, nici măcar pentru a fi scriitor din când în când, în ceea ce privește tulburarea psihică. Deși nu sunt de acord 100% cu asta, și deși pe acest blog nu este vorba despre meserie, sunt permanent conștient de faptul că sunt psihiatru, că e probabil ca pacienți de-ai mei să ajungă pe aici, și asta e o cenzură importantă a scrisului meu. Sper doar că e o cenzură, în medie, “bună”.
Pai Vlad a propus deja un nume.
Parca gasisem un nume si pentru cenaclu dar numai gasesc acum comentariile de atunci.
Cat despre intrecerea cu zacusti, io una deabea astept, zau asa. Lasa Belgoo, ca vii cu blegele :))
blego nu e prost pentru ca nu e snob in cuvinte
cum se pune virgula si unde retzetarule?iha
pai “racnete” nu are musai sens negativ. vlad deplangea vremea in care in cafenelele literare mesenii se luau la bataie (literal) pe diverse teme (literare). cam asta facem si in mahala, nup?
auzi? si facem si o asociatie lucrativa (de piar, ca sa fie clar pentru elf), vlad cu sectiune de franceza io cu una de povestiri sf (scurte) ca astea sunt cautarile principale care gasesc mahalaua si vizuina (da un google cu “povestire sf”). iar mi-a scris cineva ca o sa foloseasca povestirea mea sefe scurta la scoala… il bagam si pe Mihu al madelinei la faza asta, ce zici, se baga?
blegoo – nu intzeleg nimic din discutzia despre sarmale. Cu aia in sus sau in jos, cu tocatura in locu ala sau alalalt. Da pusei creionu pe hirtie ca satz spui ca, dupa anu cu fierte in vin sec, ala cu fierte in demisec, ala cu fierte in apa si vinul pus la sfirshit, doar vro ora la cuptor, anu asta am experimentat olimpiada colesterolului: am fiert un ciolan afumat in ziua precedenta. Am pus zeama la rece. A doua zi dimineatza am degresat zeama. Am fert sarmalele in zeama asta si porma le-am pus vin, in ultima ora de la cuptor.
NU VREI SA STII!
@Blegoo(185 + 188) : Ma “plasez” unde-mi lasi tu locul. Ba-ti mai las si martorii, la alegere. Cum numele-ti minte, stii ca oricum, daca pierd, stiu ca voi mânca ceva foarte bun :)) Si expert nu sânt. Asta ar însemna profesionist. Nu pot revendica decât statutul de amator ( în sensul strict al cuvântului). Cât priveste cada cred ca ne iei la vrajeala – amintirile reconstruite (atentie Vlad) sânt discutabile. Cum WW2 este cam departe, cred ca undeva, prin familie ai auzit de “stramutarea” provizorie a tiganilor din Groapa Floreasca în blocul Dalles. Da, atunci cada s-a transformat în abator clandestin iar scândura cu rulmenti a precedat skateboardul pe trotoarele bulevardului.
A, si uitasem. Razboi pe baza de zacusca, în nici un caz. A mai fost un razboi între cei care decapitau oul fiert la cap si cei ce-l atacau la baza. Solutia mic-burgheza de al taia în doua, pe meridian, a împacat pe toata lumea :))
@Vlad #189: Deja discuția se mută cu responsabilitatea din sectoru’ public în cel privat, ca să zic așa…
Și iar ajungem la identitate…
Pentru mine e clar: Vlad din Dulce Mahala nu-i ăla de la policlinică… dar accept problema pusă de tine. În general, soluția constă în anonimat, avatar, personaj; cel puțin așa am observat eu că se practică prin alte părți.
Dar… eu nu-s pacient… chit că mă sui pă canapea și bălesc locu’… când și când (cum mi se tot esplică). Cum ar veni… io sunt iresponsabil… fiindcă e greu să te superi pe un animal inferior, din grupa mică… fin’că a scăpat un pișulikă… ori a lătrat neîntrebat.
E de netăgăduit că medicina (și în special psihiatria) are un loc oarecum special; autocenzura… în cazul tău… poate fi considerată ca parte din practică profesională recunoscută… precum canapeaua, pipa și alte scule meșteșugărești acceptate profesional universal.
Mă rog… e un subiect aparte, cred… care iese din scopul postului meu. Poate e bun de iMed… nuș’ ce să zic. Adică… e greu… depinde nu numai de profesie, dar mai ales de practicant.
Să zică și tapirul… că el e bun la sinteze, alea… zic și io.
@Madelin: Numele unei reviste conferă o identitate… o personalitate și direcție. Dacă accepți propunerea tapirului (“Răcnetu’ Mahalalii”) te comiți la un anume gen de publicație… beligerantă și contradictorie; ori… fiind o extensie tipărită a unei comunități formate în jurul unui concept personal… nu-s sigur că o să reflecte visul colectiv (muoamăă… ce o dau în profunzimi).
Dacă o numești “Deci…?” reacția o să fie automată: “… deci, ce?” chestie care se va transforma inevitabil într-o gălăgie filozofică din care nu se înțelege nimic. Un fel de forum.
“Liga gentilomilori extraordinari”… pe lângă faptul că sună bonjurist… mai are și capacitatea de a fi secsist… ca titlu. Adică… unde e madamele?
Să citez:
“…E tare frumos cum se nasc şi mor pe blog la Vlad idei. Numai că partea cu adevărat frumoasă e că poţi să le resuscitezi când vrei şi când nu se aşteaptă niminea…” – nusitatu – jumatea lu’ martie două mii opt.
Propun deci… ca titlul să fie “Mahalaua” – fiind ceva unde toți o să contribuim (sper)… care are trimitere la “Dulce Mahala” – dar nu-i tocma’ tot aia.
Ca format… nu cred că e posibil să faci un blog colectiv – cum propunea Vlad – fiindcă o să iasă o degringoladă forumistică, gen… cred.
Există avantaje dacă faci revista ca un pidief… una la mână… că n-ai cum să comentezi. Ca să comentezi… aștepți numărul următor, să vezi dacă redacția ți-a publicat scrisoarea. Ai timp să citești… și să recitești. Să te uiți la poze și să gândești cu capul. O să fie ca un niuzlăter, alea. Mă rog… părerea mea dân cotețu’ meu.
@doru #191: “…blego nu e prost pentru ca nu e snob in cuvinte…”
Uite-așa rămân io fără lătrătură…
@tapirul #193: “…nu are musai sens negativ. vlad deplangea vremea in care in cafenelele literare mesenii se luau la bataie (literal) pe diverse teme (literare). cam asta facem si in mahala, nup?…”
Asta facem deja în comentarii, nu? O revistă e altă mâncare de suși, cred…
“…vlad cu sectiune de franceza io cu una de povestiri sf (scurte) ca astea sunt cautarile…”
Păi… fiind revistă…. normal că are secție literară, gastronomică, feișon, alea… tot ce se mai cere pân mahala, nu? Pinocchio acoperă secția muzicală, zic.
(uoftopic): da’ veniți nene, cu un plan, ceva, că de dat cu presupusu’ toți suntem laureați dă premiu’ nobăl… da’ la o adică… stăm pă fund și așteptăm să dea Vlad tonu’ la cântec.
@Vera #195: Io am dat poze și alea în special pentru tapirul… normal că e aiurea tot postul. Doar că el era curios să vadă ce mi-a ieșit… și mi s-a părut leim să pun doar poze… fără să împărtășesc și fel dă fel dă tremuriciuri dă proces… că nu mai făcusem așa ceva, nu?
Altfel… da… nu vreau să știu… vreau SĂ VĂZ!! Poze, alea… :))
@B.deComp #196: Io nu dau locuri la sala Dalles, că nu-s ușier/plasator… plus că chiar mi s-ar părea o haroganță. Dar te provoc să-ți amintești de astea și să faci poze și să ne descrii procesul. Amatorii este cei care împing progresu’ societății pă noi culmi ale civilizației, alea.
amatorii imping progresu’. asa e blego. profesionistii se complac in perfectionarea profesiei
@doru #199: Adică… bat pasu’ pă loc, cum ar veni vorba.
:))