Categorie: Pelicano solitudinis

Următoarea istorie e adevărată și comună. Am schimbat unele detalii (confidențialitate), dar ea mai curând un model, un pattern. Domnul … Continue reading „Istoria de miercuri” →

Azi de dimineață am visat că mă reîntâlneam cu o persoană. Ne mai întâlnisem o singură dată, în urmă cu … Continue reading „Ca toate visele” →

Dacă mă urmăriți pe facebook, poate că știți că azi am plecat cu 10 min mai devreme spre serviciu, pentru … Continue reading „10 minute mai devreme” →

Cândva, la sfârșitul secolului 18, un francez pe nume Philippe Pinel a inventat meseria mea actuală. Pinel a fost, zice-se, … Continue reading „Amicul lui Pinel” →

Alifie nu este cel mai fericit motan din lume, acum că Achi a venit în casă. Își face veacul sus … Continue reading „Tristețea unui motan” →

Scurtându-se ziua, mă apucă din nou răsăritul de soare pe bicicletă, dimineața în drum spre serviciu. Aproape tot drumul îl … Continue reading „Tels des gris souvenirs pleins de douceurs secrètes” →

În cărți, poveștile sunt mereu complete. Chiar dacă nu au mereu momentele clasice ale subiectului, ele sunt viabile, altfel nu … Continue reading „(Untitled)” →

Puține lucruri sunt perfecte. Sigur, putem vorbi despre două tipuri de perfecțiune: cea care ține de ideal, și nu există … Continue reading „Paradoxul superlativului absolut” →

În aventurile sale publicate în Pif la începutul anilor ’90 (chiar înainte de primul faliment), Rahan, fiul lui Crao, pornise … Continue reading „Rahan și vizuina Soarelui” →