Categorie: Pelicano solitudinis

Omenirea a avut până acum trei stadii: 1. În primul stadiu, existam, eram inteligenţi, filozofi, etc, dar nu eram conştienţi. … Continue reading „Cele trei stadii ale omenirii” →

Ieri după amiază, când reveneam de la spital după gardă, în metrou, la Constantin Brâncoveanu se urcă un fluture. Nu … Continue reading „Efectul de fluture” →

Am primit de-a lungul timpului mai multe reacţii care ar putea fi formulate astfel: „Nu mă bag pe blogul tău … Continue reading „Daţi-vă pe blogul meu” →

Ca să răspunde cererii Alimoriei, în această însemnare îmi voi reaminti de una dintre călătoriile mele, că vorba aia, poate … Continue reading „Amintiri de călătorie” →

Dacă moartea unui pui de pisică pe care nici măcar nu-l cunoşteai prea bine te poate face să plângi pentru … Continue reading „Moartea unei pisici” →

Tuturor ne plac călătorii, sunt toţi extraordinar de frumoşi şi asta numai şi numai din cauza ochilor. Nu contează că … Continue reading „Ochii călătorului (o manea)” →

Îmbătat de mirosul de praf ud şi de tamarinzi, mi-am pus parpalacul şi am ieşit pe stradă. Am coborât alene … Continue reading „Parpalacul” →

Aşa. Deci am fost la Mangalia, că deja îmi crescuseră groase tuleiele solzilor, şi petreceam nopţile mugind fioros către lună, … Continue reading „Gata m-am întors” →