Categorie: Pelicano solitudinis

Cei care mă cunosc de prin alte părţi ştiu asta, că m-am lamentat peste tot. E ca şi cum mi-ar … Continue reading „Nu poci să dansez” →

După aproape un an de locuit într-un ţinut străin şi ciudat şi totuşi atât de familiar, an în care am … Continue reading „În dimineaţa aceea pipa avea gust de alge” →

Există multe motive pentru care foarte mulţi dintre colegii mei medici au ales să emigreze, spre orizonturi mai civilizate. Mă … Continue reading „Despre o eroare de raţionament în emigraţia profesională medicală” →

Pentru că eu sunt cel mai deştept. Într-o bună zi, o să-şi dea seama de asta. Toţi. Dar va fi … Continue reading „3 să scriu” →

Nu îmi place ziua de mâine. Uneori mi-e frică de dinainte, alteori pur şi simplu nu îmi place, fără să-mi … Continue reading „Adevăratul fiu al mamei Omida” →

Figură marcantă a protonihilismului, Johannes Thelonius (1723 – 1761) este astăzi puţin cunoscut în mod direct, deşi influenţa lui este … Continue reading „Despre inutilitatea de ordinul II a ficţiunii” →

Da. Face mai mari ravagii decât aia cu birou de bloger. Deci, sper că am înţeles bine de la Gavagai. … Continue reading „Leapşa cu deschisu o carte la întâmplare” →

Am primit leapşa de la Pinocchio , să aflu şi să povestesc cum a fost botezată strada Distincţiei. O să … Continue reading „Strada Distincţiei” →

Pe Vasile Hătmăneanu (din motive evidente, ăsta nu e chiar numele lui adevărat), l-am cunoscut din întâmplare, aşa cum mi … Continue reading „Despre nobleţea şi onoarea hoţească” →