Categorie: Pelicano solitudinis

E penultima zi de Crăciun şi io, moş respins la examenul de moş, v-am adus nişte poze de prin Bucureşti, … Continue reading „Moş repetent” →

După unele teorii, oamenii interesanţi s-au dus odată cu zăpezile de altădată. Nu sunt de acord. Dintre toţi oamenii pe … Continue reading „Cum să găsim oameni interesanţi” →

Am citit un foarte frumos post al Laurei despre ce făcea dumneaei de revoluţie. I-am scris şi io un comentariu, … Continue reading „Ce făceam de revoluţie” →

M-ai întrebat de ce nu scriu aproape nimic personal în blog. Adică, nimic despre viaţa mea zilnică, despre serviciu, despre … Continue reading „Confesiuni” →

A fost argumentat că o dovadă a existenţei paradisului pierdut este nostalgia pe care omul o simte în fiecare clipă … Continue reading „Paradisuri” →

Un personaj extraordinar, pe care l-am cunoscut în rezidenţiat, profesorul Aurel Romila, şi-a făcut blog! Iniţial, mă gândisem să-i fac … Continue reading „Psihoblog” →

După părerea multor medici, medicina este o artă. De fapt, după părerea tuturor medicilor. Sub-părerile sunt mai variate. Mulţi vor … Continue reading „De amorul medicinii” →

Citeam cu plăcere blogul din ce în ce mai bun al Tapirului (nu o spun cu condescendenţă, ci cu admiraţie), … Continue reading „Secretul” →

Gata, m-am întors din gardă şi sunt bucuros că am supravieţuit, în aceste vremuri în care membrii înalt prea nobilei … Continue reading „Încă o dată, cu sentiment” →