Categorie: Pelicano solitudinis

În Mahalaua Universalis, în care puteţi să vă delectaţi cu poezie nordică, v-am promis în treacăt că o să vă … Continue reading „Nimic de povestit” →

Duminică, în zori, căile tortuoase ale poveştii vieţii mele mă aduceau iar în tramvaiul gol. De la un cap la … Continue reading „Apa galbenă” →

După cum ştim cu toţii, suntem mai ales apă. 60%, adică, în cazul meu, cam 42 de litri. O parte … Continue reading „Fleoşc” →

Băi nene, blestemată fie orbirea sau dipreţul care ne împiedică să scriem cronica acestui spaţiu intermediar, al trecerii, acest purgatoriu … Continue reading „Cronici tramvaice” →

Tratatul despre iubire, despre care cândva voi scrie că l-am scris, ar trebui să aibă şi un capitol dedicat diverselor … Continue reading „Iubire colorată” →

În însemnarea mea de mai jos, A. a scris: „ce viata saraca trebuie ca am, de vreme ce pentru a … Continue reading „Toate trăirile noastre sunt cărţi” →

Azi noapte, târziu. Tocmai plecaseră nişte prieteni cu care făcusem o raclette stropită cu vin dulce licoros. Eu insumi reciteam … Continue reading „Poveşti” →

Hristos a înviat. Adesea mă gândesc că raiul şi iadul sunt aici (cam ca şi trecutul şi viitorul) doar că … Continue reading „Fugit irreparabile tramvaius” →

Societatea contemporană e caracterizată de apogeul al sărăcirii spirituale din ultimul secol. Nimeni n-o poate nega. În plus, tot societatea … Continue reading „Ieftiniri la Dumnezeu, de Paşti” →