Categorie: Pelicano solitudinis

Să stai la coada tramvaiului şi să priveşti, prin geamul din spate, cum oraşul se dechide ca o floare dinaintea … Continue reading „Piticul” →

Nimic nu e nou, nu facem decât să repetăm aceleaşi gesturi. Asta are şi o parte bună, după cum zice … Continue reading „O mie şi una de nopţi în actualitate” →

În „Judecata de apoi” de pe zidurile Voroneţului, regele David cântă la un instrument. L-am auzit pe profesorul G, într-o … Continue reading „Regele cobzar” →

Pentru că suntem foarte şturlubatici (din familia de cuvinte a lui „a şturluiba”, etimologie necunoscută; sinonime: drăcoşi, neastâmpăraţi, nebuni, nebunatici, … Continue reading „Iar leapşa, nene.” →

…pe care le-am privit chiar azi. Prima, în tramvaiul de dimineaţă. O tânără şi frumoasă ţigancă alăptându-şi pruncul. Soţul ei, … Continue reading „Două scene în mijloacele de transport în comun” →

Următoarea leapşă am primit-o de la oblia. Este vorba de un poem compozit, cred că despre primăvară. Fiecare scrie un … Continue reading „Leapşa del altiplano” →

Încă o leapşa, de data aceasta dinspre viitor. Care sunt lucrurile de care sunt dependent.E o întrebare la care mi-ar … Continue reading „Dependenţe” →

Leapşa de la Gavagai. (A propos, Gavagai, m-am chinuit să fac leapşa aia cu faţa, dar sunt un fizionomist aşa … Continue reading „Le Apşa” →

Pe o casă din Bucureşti am văzut următoarea inscripţie: Are cineva idee în ce limbă şi alfabet e? Oare e … Continue reading „Mister…” →