Categorie: Pelicano solitudinis

Am scris „doftor” si nu „doctor” pentru că nu sunt doctor, „doctor” e un titlu ştiinţific de care se cam … Continue reading „În care aflăm de ce m-am făcut doftor.” →

In noaptea a nouă sute douăzeci şi şasea din Kitab Alf Layla Wa Layla, ni se povesteşte despre călătoria extraordinară … Continue reading „Tohfat al-Kulub si armistiţiul diabolic” →

Pentru că nu ştiu ce să mai scriu aici (am scris vreo două posturi şi le-am şters, nimic important deci … Continue reading „Mizilicuri” →

Nu mă mai interesează nene vreau să mă sparg în figuri de marele dig şi să mă fac bucăţi pe … Continue reading „Mesaj important pentru lume” →

Am fost astăzi să-mi aştept la ieşire prietenii care au dat Rezidenţiatul. Ce atmosferă profund umană e mereu în ocaziile … Continue reading „Bucureşti, iar” →

Spuneam deunăzi că mi-ar fi plăcut să fiu poet în era în care, ca să cânţi lucrurile, era suficient să … Continue reading „Primii oameni” →

M-am săturat de negreala artei. Mi-e silă de beciuri şi catacombe, de secrete întunecate şi de psihanalize, de bizar şi … Continue reading „Straniul nimic” →

Întotdeauna merg desculţ în mahalale La orele siestei şi abil deghizat Ascuns de mǎreţia centrului minţii tale In case vǎruite-n … Continue reading „Desculţ” →

Simţurile noastre sunt in principiu „logaritmate”, de exemplu percem frecvenţe care se dublează ca şi când ar fi intervale egale, … Continue reading „Timpul logaritmic” →