Categorie: Pelicano solitudinis

Într-o vreme, scriam poezii. Nu îmi făceam iluzii cum că aş fi avut talent, ştiam că drumul până la statutul … Continue reading „La început” →

Multă vreme, am fost de acord cu Jean-Jacques Rousseau, cum că muzica barocă franceză e urâtă. În cunoscuta „querelle des … Continue reading „Barocul francez” →

Suntem focurile din pivniţe. Suntem cerşetorii în ai căror ochi nu se priveşte. Pentru noi nu există somn sau răgaz, … Continue reading „Ignis noster” →

Nu, nu e vorba despre Pascal în această însemnare, ci despre nai. Sau mai bine zis, despre etimologia cuvântului ce … Continue reading „O trestie călătoare” →

Deşi preţuiesc punctul de vedere al lui Schopenhauer, pe care l-am amintit deja aici, conform căruia fericirea şi tristeţea îşi … Continue reading „Către izvoarele exterioare ale fericirii” →

O discuţie din Mansardă mi-a deschis ochii pentru o clipă în seara asta. Pe scurt, discuţia a pornit, mai demult, … Continue reading „Originalitate” →

Nu mă pricep să fac poze cum trebuie. Cu toate astea, o să încerc să plictisesc pe cineva cu următoarele … Continue reading „Bucureşti (II)” →

Încep aici o serie de însemnări despre Bucureşti. Seria a fost de fapt începută demult, mai întâi pe forumul studentilor … Continue reading „Bucureşti (I)” →

Lucrez într-un spital de psihiatrie. La cursurile de psihologie medicală din facultate ni se spunea de „regresia” omului bolnav. Pe … Continue reading „Progresism” →