Inaugurez astăzi un bestiar, o colecţie a diverselor specii cu ai căror reprezentanţi m-am întâlnit în timpul călătoriilor mele.
Uriaşii sunt urmaşi ai cetei lui Semiazaz, îngerii care s-au îndrăgostit de femeile oamenilor, despre care se presupune că se vorbeşte în Facere, 6, 1-4. Deşi Semiazaz şi apropiaţii lui au fost legaţi într-un deşert şi mulţi dintre copiii lor s-au înecat la potop, a zecea parte dintre ei au rămas să umble pe pământ, conform leptogenezei. De la vremurile acelea antediluviene a trecut mult timp, şi uriaşii s-au tot amestecat cu oamenii, totuşi caracteristicile speciei lor s-au păstrat în bună măsură. Rareori putem întâlni forma originală, care are peste 130 de metri şi multe cucuie produse prin lovirea cu tavanul metroului sau a diverselor încăperi actuale. Zgârie norii au fost construiţi iniţial la comanda unor astfel de clienţi. Majoritatea sunt însă de formă intermediară, de statură oricum impunătoare dar contrabalansată de faptul că sunt scunzi (mulţi autori au remarcat că un uriaş scund poate arăta ca un om de înălţime normală). Sunt mai ales de sex masculin. Au 43 de ochi uniform repartizaţi şi sunt de obicei înţelepţi şi inventivi, dar în gol: să nu uităm că unul dintre strămoşii lor a inventat rimelul, altul astrologia, etc. Trăiesc în medie 120 de ani, conform surselor canonice, însă unele experimente interesante au arătat că ar fi mult mai longevivi. Mulţi uriaşi îşi petrec timpul urzind planuri diabolice şi lovituri de palat; preocuparea favorită a altora e statul şi plânsul toată ziua; alţii scriu poezii titanice de sute de strofe; în sfârşit, alţii se uită pe geam. Uneori au impresia că se îndrăgostesc, şi atunci curtează cu o neîndemânare tragicomică. Foarte rar se căsătoresc, şi doar din interes. Fie nu au copii deloc, fie au zeci, pe care uneori îi mănâncă. În timp ce cei 43 de ochi se mişcă mult prea repede pentru a fi văzuţi, sau stau închişi şi plâng, uriaşii mai pot fi totuşi recunoscuţi după limbă, fie foarte săracă, fie foarte bogată şi pierdută iremediabil în manierisme a căror ciudăţenie se reduce la o totală lipsă de sens. În general, întreaga lor existenţă e monstruoasă şi inutilă. Întrucât corpul lor e în întregime compus din substanţe inerte (cum e teflonul) sau foarte volatile (puturoase sau parfumate), nici măcar nu sunt comestibili.
