Zilele astea sunt copleşit de treburi diverse, ceea ce e foarte neplăcut pentru un leneş. Câteva vorbe iuţi: am părăsit Rahova. De trei zile, ne-am mutat înapoi, în mahalaua Nisipari, sau în ce a mai rămas din ea, într-o mansardă micuţă căreia cred că o să-i zic “Dulapul”, ca Satie. În sfârşit, am reuşit să [...]
Am fost întrebat, nu de prea multe ori, ce-i drept, dacă nu cumva mă irosesc, pe forumuri şi blog. Adicătelea, de ce nu scriu cărţi. Sigur, asemenea întrebări exagerate mă flatează teribil, şi îmi dau ocazia să răspund: de lene. În felul acestea, dacă la un moment dat o să dea o dambla în mine [...]
Am văzut asta pe blogul lui Ginger. Aş vrea să scriu ceva despre asta, dar nu se poate, nu eu, poate altcineva.
O să spun doar atât: în ultimul roman al lui Andrei Makine (La vie d'un homme inconnu), personajul principal realizează că drama sa sentimentală nu valorează cât cerneala cu care ar fi scrisă. [...]
- Cine sunt eu, mă întrebi? (aici făcu o pauză ca să tragă şuierător din ţigare). O să-ţi spun cine sunt eu.
Pentru fiecare om, există un alt om menit să-l salveze, şi încă unul, menit să-l piardă. Nu se ştie cum, poate printr-un cuvânt aruncat la întâmplare, care îi schimbă viaţa primului, poate printr-un [...]
Foarte eficacă şi bine gândită strategia guvernamentală împotriva pandemiei de gripă A. Până acum, pe lângă reportajele panicoase cu hauliu maică, se remarcăcanpaniile televizate prin care eşti sfătuit să eviţi locurile aglomerate. Bună idee, canpania asta, mult mai bună decât, să zicem, suplimentarea transportului în comun, astfel încât să existe măcar un amărât de metru [...]
...să fumez o pipă cu Nusitatu.
În jur să fie doar feţe dragi şi de demult, şi să nu trebuiască să vorbim prea mult, fiecare mişcare de pleoape având deja înţelesuri familiare pentru toţi.
Şi de vremurile alea, când parcurgeam străzile pietruite sub ploaia de noiembrie, în vechiul parpalac, şi miroseam a faţadele caselor.
Şi când [...]
Deci am fost aseară la concert Taraful Haiducilor şi Gogol Bordello, în Herăstrău. Nu prea cred că are rost să vă povestesc cum a fost, în afară de faptul că a fost bine. Am ţopăit şi răcnit până nu am mai putut, am uitat de toate grijile, m-am lăsat să explodez de bucurie laolaltă cu [...]
Citeam ultimul post al lui Pinocchio, despre persoanele care îţi atrag atenţia asupra propriei neînţelegeri. Pinocchio este unul dintre oamenii cei mai înţelegători pe care îi cunosc (în sensul cel mai larg al cuvântului), dar asta ştiţi deja, cei care înţelegeţi ceva, acolo, un pic, aşa că nu asta vroiam să zic.
Într-un forum de medicină [...]
Un clopot de biserică. Cu o inscripţie în alfabetul chirilic. Şi acum, engimă: în ce limbă e inscripţia, şi ce scrie? Ne poate ajuta careva?…
Una dintre descoperirile mele timpurii în carieră a fost că medicina este dezumanizantă. Şi nu că ar fi dezumanizantă fiindcă te blazezi sau fiindcă faci burn-out syndrome, ci este în mod necesar dezumanizantă. Zicătoarea: "Tratează bolnavul, nu boala" nu e nici măcar un ideal, este o imposibilitate. Dacă eşti cardiolog, tratezi inimi, dacă eşti oftalmolog, [...]
Scena este tramvaiul treizeci şi doi. Eroina:o fată de maximum optişpe ani, suplă, şolduri grele, părul lung şi negru, ochii verzi, ce mai, una dintre acele fete care fac frumuseţea cartierului de te trezeşti că zâmbeşti singur pe stradă şi nu ştii prea bine de ce.
La un moment dat, doi puştani, din aceeaşi grupă de [...]
A observat cineva că, până nu demult, România se numea, în engleză, Rumania? Nu mă refer la începutul secolului nouăsprezece, ca în acest articol din Enciclopedia Catholica, din 1912, ci la vremuri mult mai apropiate, de exemplu, acest celebru număr al revistei Time, din august 1976.
Am căutat, dar nu am găsit când anume ortografierea engleză [...]
Ieri seara până târziu, am ciocnit cupele cu Nusitatu, Penelopa, Madelin & friends. Nusitatu şi Penelopa au aterizat, ca de obicei, într-un iureş de praf, de nisip din Sahara, de pipe berbere şi de mirodenii. Oamenii ăştia doi au călătorit atât de mult, şi nu cum călătoresc turiştii, ci cu inimile larg deschise, încât au [...]
Am văzut ieri un afiş în oraş care zicea cam aşa ceva: "Opriţi ura. Opriţi homofobia". Acuma, sunt convins că nu sunt primul care face remarca asta, dar să ne oprim o secundă asupra cuvântului "homofobie". Homo înseamnă acelaşi, phobos înseamnă frică. Deci, frica de acelaşi? Hî?
Desigur, "homofobie" are o cu totul altă [...]
Doctorul Costin Pătraşcu e o mare figură. Io mă laud că sunt preten cu el. Spre deosebire de dumneavoastră, eu pot să văz cum i se luminează faţa atunci când mai găseşte câte un cărţoi prin anticariat. Ultima oară a venit cu imensa Evoluţie a Arhitecturii în Muntenia şi Oltenia, a lui Nicolae Ghika-Budeşti. Poate [...]
Punetz baneru l-a voi in blog!
LE: Asha ie, e prea mare, uite ca a-m facut shi una ma-i mica, special pt George Onan shi pentru totzi baetzi mei.
LLE: Am scos copi pesturile, ca nu mergea. Mai sigur ie sa salvatz voi poza la voi pe calculator shi de acolo sa o punetz la [...]
O ştire care mi-a trecut azi pe sub ochi: John "Jack" Ross, cel mai bătrân australian, a murit la 110 ani. Era şi ultimul soldat australian din primul război mondial rămas în viaţă.
Am citit ştirea, din întâmplare, la 1 minut după ce am citit un comentariu al lui Pinocchio la postul precedent. [...]
Foarte mulţi ani de zile, Mahalaua fusese izbită de tot felul de ciume, unele naturale, altele inventate de oameni. Zilele de linişte erau foarte rare. O dată, o molimă a omorât un sfert din locuitori. Altă dată, au picat bombe din cer chiar de Paşti. Apoi a venit o Groază care a început să fure [...]
Cândva, pentru o foarte scurtă vreme, s-a întâmplat ca Iosipan să aibă succes. Nu ştiu dacă asta înseamnă că era un exponent al vremilor lui, nu cred. Oricum, ştiu că nu îşi dorise succesul. Nu că ar fi răsuflat uşurat mai târziu, atunci când moda începuse deja să uite de el, ci pur şi simplu [...]
Cum v-aţi imagina că v-aţi simţi la un cenaclu SF aflat la a doua ediţie? Ei bine, ştergeţi din cap imaginea pe care v-aţi făcut-o. Şi imaginaţi-vă ceva mult mai mişto
Deci am fost la Cenaclul Prospect Art, al Societăţii Române de Science Fiction & Fantasy, de ieri, de la Observator. Dacă ar trebui să zic [...]
Dragii miei, vreţi să auziţi un text de Sebastian Corn (dr. Florin Chirculescu), citit chiar de Sebastian Corn? Live? [Daaaa, daaaaa, suuuuuper]. Vă interesează starea actuală a science-fiction-ului şi fantasy-ului românesc?
[Daaaaaa, daaaaaa]. Vă interesează clădirile vechi, bântuite de stafii de amirali? [Uaaauu, ce tare!]
Atunci, ştiu deja ce o să faceţi mâine, joi, 28 mai, [...]
Toată lumea ştie că purtăm şiruri succesive de măşti, cam ca foile unei cepe. E un truism. Dar este o mască într-adevăr o mască? Cine face măştile?
Să examinăm chestiunea. Să presupunem că undeva, în străfunduri, se află eul meu foarte ascuns, imposibil de perceput direct. El generează prima mască, cea mai de dinăuntru. Eul meu [...]
Doar fiindcă v-am promis: poze mangaliote. Din păcate, niciunul dintre reperele din Mangalia nu apare aici, nici Esmahan Sultan, nici Pantelimon şi Ermolae. Ele sunt pe aici pe blog, pozate în alte circumstanţe. Următoare sunt simple poze de vacanţă, şi atât.
Citeşte mai departe
Îi cheamă Gigel, Armand, Fleică, Şaptezecişiunu Bis, Şchiopu, Parabolică, Pterodactilu, Dionis, Charles, Duda, Captopril, Masonu, Fifty Scent şi Etcetera. Sunt adorabili gândaci de bucătărie, cu toate picioarele şi antenele (AM/FM), cu aripioare maron şi miros de caca de hipopotam. Crescuţi în subsolurile blocurilor din Rahova (aceleaşi despre care National Geographic a făcut un celebru reportaj), [...]
În mod sigur trebuie să fie un record. În timp ce imensa majoritate a posturilor din blogosferă sunt caduce, anodine şi sans lendemain, în blogul lui Gavagai, trei posturi, vechi de doi ani, generază constant comentarii, de la publicarea lor şi până astăzi. Mai mult, în jurul fiecăruia dintre aceste posturi s-au cristalizat comunităţi virtuale [...]
Mâine plec iar la Mangalia şi vroiam neapărat o carte pe care să o citesc acolo. De nevoie, a trebuit să mă opresc la librăria Diversa din Unirii. Acolo, atmosferă mişto, se bătea cuie şi scânduri cu ciocanele şi rafturile goale cădeau în capul puţinilor clienţi, aşa că mi-am luat repede cartea pe care o [...]
Când îmbătrâneşti şi ajungi la un anumit grad de înţelegere a unor lucruri, e vremea să dai mai departe această înţelegere. Ori, în absenţa forţei seducătoare a tinereţii, acest lucru este imposibil.
Aş încerca să clasific oamenii bătrâni şi cu cunoaştere de dat mai departe în două grupuri. Primii, ar vrea să spună tot. Acum. În [...]
Dacă uneori scriu mai rar este pentru că am început să călătoresc. Ceea ce e frumos la călătorii e că nu necesită cuvinte. Partea proastă sunt pozele.
Citeşte mai departe
În timp ce se apropie noaptea muzeelor, Mahalaua a găsit un muzeu care e deschis în fiecare noapte. Şi fiindcă tare ne-a mai plăcut ideea, îi facem reclamă aicea. Este vorba despre MUZEUL FOSTELOR IUBIRI. În el sunt expuse rămăşiţe ale fostelor iubiri. Puteţi şi dumneavoastră, să le expuneţi, aici! Ceea ce e şi mai [...]
Zilele trecute mă plimbam prin "centru", unde cândva am copilărit. La un moment dat, m-am întâlnit cu un gruo de tineri bagabonţi. Numai că, la a doua privire, nu erau tineri bagabonţi. Erau nişte puşti, poate de familie bună, care ieşeau dintr-un liceu reputat. Hainele lor erau de firmă, cu siguranţă foarte scumpe. În ansamblu [...]
În acest ultim capitul o să vă povestesc cum am găsit în sfârşit capul de lume, cum se numea el cândva şi ce se alege de el.
Se lăsa noaptea şi ploaie ne udase până la piele, sarea ne crăpase pielea şi buzele, iar ochii ni se împăienjeniseră cum se întâmplă atunci când priveşti prea mult [...]
Kurudur hey benli dilber kurudur
Versul ăsta mi-a tot venit pe buze când am călcat cu neruşinare pe dalele străzilor din Histria. Uscate toate, frumoasa mea, uscate toate. La vremea când versul era scris, acum şase sute de ani, Histria era deja părăsită de alte opt sute, după ce îşi trăise viaţa timp de o mie [...]
Of, mi-e teamă că nu mă pricep deloc la jurnale de călătorie, dar dacă am început chestia asta, trebuie să o şi termin. Dar mai bine decât să citiţi însemnările de aici, mergeţi chiar voi acolo.
De la geamia din Babadag, puţin mai spre nord, la dreapta se face un drum judeţean care urcă, păzit de [...]
Aveam pielea arsă de soare şi inima dedulcită de smochine şi alte dulcegării. Astfel pregătiţi, am luat-o pe malul drept al Dunării, precum o tătăroaică cu nume nocturn ne-a sfătuit. Ploua mărunt şi din mlaştini se ridica o ceaţă cu miros de ceai bio. Va trebui să mă credeţi pe cuvânt că, în ciuda ceţii, [...]
Există momente în viaţa unui om când trebuie să fugă din celulă către zidul exterior al închisorii. Nu mai departe - nici nu s-ar putea, dar până la zid e voie, cât să arunci o privire peste. Pe vremuri, acest lucru nu prea se făcea, nu prea era voie, şi numai câţiva oameni, în mod [...]
Ne putem opri, pentru un an, o viaţă, sau o mie de generaţii. Ne putem ridica corturile şi aprinde focul, putem bea o cupă şi fuma o pipă. Dar suntem tot pe drum. Nu vă aşteptaţi la odihnă mai mult de o răsuflare. Nu confundaţi zidurile colorate între care trăiţi cu copiii şi animalele, cu [...]
- Suntem cu toţii desăvârşiţi, mi-a spus, privindu-mă din spatele sticlei pe jumătate goale.
Îl ştiu de ceva vreme, ne întâlnim din când în când la o bere, la umbra unuia dintre docurile de la Chirigiu. E un tip grăsun şi afectat, care îşi piapătănă în lateral nişte şuviţe lungi de păr, ca să-şi ascundă [...]
În ziua în care am împlinit treizeci de ani, tatăl unui prieten a murit. În aceeaşi zi, în familia unori alţi prieteni, s-a născut o fetiţă.
În cele ce urmează, vom defini „gradul de realitate” al unui lucru ca fiind raportul dintre măsurile în care acel lucru este semnificat şi semnificant.
O aniversare este un eveniment [...]
Undeva în apropiere se desfăşoară mari vânturi. Îmi dau seama după senzaţia că atârn de un fir subţire, după zbaterea ritmică din piept, de parcă un pitic furibund s-a săturat de închisoare şi vrea la război.
Şi după miros: pe neaşteptate merg pe stradă şi mirosul îmi lasă gura apă, de parcă un fruct minunat s-a [...]
Cum v-am obişnuit, în preajma Sărbătorilor, Dulcea Mahala vă oferă un cadou la modă. Nu ne dezicem nici de data asta, şi vă prezentăm felicitarea originală de mai jos, pe care o puteţi oferi celor dragi. Dacă nu am spus deja, e originală, adică am desenat-o chiar io. Daţi click pe ea, sau daţi click [...]
Am primit leapşa de la Pinocchio, să comentez o carte. În timp ce comentatul cărţilor este obligatoriu la liceu, picând şi la bacalaureat, după liceu el devine o activitate foarte periculoasă şi nesănătoasă din punct de vedere social. Numai unii oameni au dreptul să comenteze cărţi, având aprobarea organelor abilitate. Restul, fiind noi mai proşti, [...]
Sâmbătă dis de dimineaţă, cu rolele prin Tineretului, pe lângă lac. Parcul e practic gol, doar un domn cu barca curăţă alge. În barcă, lângă el, un Chow Chow de toată frumuseţea.
Ceva mai sus, ce să vezi, nişte câini mbagabonţi lătrau de zor pe malul lacului.
- Hauliu, zic eu, ăştia dacă se repede la noi [...]
Desigur că niciodată nu poţi să spui că ai citit suficient sau prea mult, după cum nimeni nu se poate autointitula "cult", la modul absolut.
Acest lucru fiind zis, mă întreb dacă lectura în cantităţi mari nu are unele reacţii adverse asupra spiritului uman. Un de lentoare existenţială, de inerţie. Marii cititori nu par să fie [...]
Acum câteva luni, sub influenţa concomitentă a lui Kahlil Gibran, a contelui de Lautréamont şi a unei cantităţi de vin, mă apucasem să scriu următorul text.
În vremea aceea, prin cerşetoria de lângă Mitropolie apăruse un om fără vârstă, îmbrăcat cu nimic altceva decât un covor persan găurit. Era cu siguranţă nebun, îl apuca adesea o [...]
La un moment dat, la serviciu, azi, am remarcat ploaia pe geamul deschis, rece şi măruntă ca o suspensie. Mi se părea cam urâtă.
Un coleg, cu mult sânge slav în vene, remarcă:
- În ruseşte, cuvântul pentru ploaia asta s-ar traduce "praf de mare"
Brusc, nu mai păru deloc urâtă…
Am primit leapşa de la o fetiţă, şi nu orice fetiţă, ci una din cunoscuta familie de vrăjitori şi zâne Tapiru, să explic de ce se cheamă blogul meu aşa cum se cheamă, adică Dulce Mahala. Eheii, asta e o poveste pe care nu am mai spus-o niciodată. Cred că o să împrumut niţel pipa [...]
Era din nou azi de dimineaţă, la Pieptănari, făcând să ni se răsucească maţele de dor. Plutea pe deasupra minaretului alb, revărsându-se peste ţigăncile care vindeau ridichi, ceapă verde, mătănii şi cruciuliţe direct pe trotuar, peste mugurii de corcoduş, izbind în poarta încuiată a cimitirului sefard, inundând mormintele eroilor revoluţiei, scăldându-le coşciugele şi ajungând până [...]
Una dintre momentele plăcute ale dimineţii este mersul cu autobuzul la serviciu. Pentru că e un autobuz mărginaş, e mereu gol, pot moţăi liniştit în scaun, sau pot termina capitolul de roman pe care îl începusem în seara precedentă. Sau pot să mă uit pe ecranul instalat în faţa autobuzului, în care spune care e [...]
...Sau "Vier letzte lieder". Le puteţi aculta vineri (27 martie a.c.), la ora 7 seara, la Sala Radio. Richard Strauss le-a compus când avea 84 de ani, şi fură într-adevăr ultimele: nu a apucat să audă premiera. (Bine, nu le-a botezat el "Ultimele patru cântece", ci editorul său, după deces, al lui Strauss, nu al [...]
Disclaimer
-
All acros the nation
Canpanie
