Categorie: Pelicano solitudinis

..e pe Varșovia. Nu în Varșovia, unde nu am fost niciodată, ci pe stada Varșovia, în cartierul cu nume de … Continue reading „Centrul lumii” →

„Vreau să mă îndop cu frumusețe până mi se face rău. Vreau să îmbrățișez întreaga astă lume urâtă-urâtă, să o … Continue reading „Nuca” →

Acum foarte multă vreme, înainte să împânzesc interneții cu textele mele mediocre, diluând astfel până la derizoriul homeopatic bruma de … Continue reading „De ce iubim” →

După cum poate unii dintre cititorii mai vechi poate ştiu, sunt victima unui monumental writer’s block. Nu mai ştiu de … Continue reading „Girafa fără pete” →

Acum foarte, foarte multă vreme, mă plimbam întâmplător pe o străduță dintre Calea Griviței și Unu Mai, când m-a troznit … Continue reading „Alien” →

Toate lucrurile simt! Şi toate au putere asupra ta. Dacă nu înţelegi adevărul ăsta simplu, neputincios o să rămâi tot … Continue reading „Gérad de Nerval” →

Aseară, Ana, cea mare, mi-a lipit niște post-it-uri la căpătâiul patului. Mi-a zis să le citesc doar când mă culc. … Continue reading „L’ange gardien” →

În ultimii ani, îmi pasă tot mai puțin de tot mai multe lucruri. Cred că primul care a picat din … Continue reading „I don’t care” →

Seara înainte de culcare e momentul optim ca să privești către moarte cu mânie. Acum mulți ani am citit „Despre … Continue reading „Exerciții de nevroză” →