Categorie: Pelicano solitudinis

În policlinică, aveam un cabinet micuț și fără geamuri. Un fel de dulap. O fostă asistentă șefă îl înveselise cu … Continue reading “Ferestre de cabinet” →

Sunt altul sau sunt același? Deși m-am jucat adesea cu sofismele identității, niciodată nu m-am îndoit de mine însumi, ceea … Continue reading “(Untitled)” →

Am fost ieri într-un lan românesc de levănțică. It’s the thing to do în acest început de vară, să te … Continue reading “Lan de lavandă” →

De vreo șapte-opt ani, am cu mine tot timpul o oboseală. Uneori e mare, de de abia mă mișc cu … Continue reading “Je traverse une période d’intense fatigue” →

Mă mai duc doar vinerea la policlinica din Băneasa, la care mergeam cândva zilnic. Unul dintre lucrurile cele mai dragi … Continue reading “Poveste tristă” →

Sunt foarte supărat pe tine, carteo. Vezi, rareori folosim vocativul substantivului „carte”, dar tu meriți. Sunt atâția de ani de … Continue reading “Carteo,” →

..e pe Varșovia. Nu în Varșovia, unde nu am fost niciodată, ci pe stada Varșovia, în cartierul cu nume de … Continue reading “Centrul lumii” →

“Vreau să mă îndop cu frumusețe până mi se face rău. Vreau să îmbrățișez întreaga astă lume urâtă-urâtă, să o … Continue reading “Nuca” →

Acum foarte multă vreme, înainte să împânzesc interneții cu textele mele mediocre, diluând astfel până la derizoriul homeopatic bruma de … Continue reading “De ce iubim” →