Puțini știu că, înainte să devină celebru, Antonin Păduraru redactase un tratat comprehensiv despre salata de roșii, lucrare considerată și azi canonică, deși puțini sunt cei care se încumetă să o urmeze. Dar dificultatea de a urma instrucțiunile Tratatului face... Continue reading →

La un moment dat, am renunțat să încerc să fiu mai mult decât sunt. Drumul ăsta duce spre nicăieri. Nu că nicăieri ar fi un loc rău (sau bun), dar oricum ajungem acolo și fără atâta efort. Nu există o... Continue reading →

Doamna Educatoare mi-a zis că mă emoționez din orice. Nu e adevărat. Mă emoționez doar când e vorba de copii. C’est plus fort que moi. Când se întâmplă, sunt copleșit, înfrând, nu-mi mai aparțin, toate sentimentele ies din staul și,... Continue reading →

Din toate marile enigme ale omenirii, de departe cea care m-a tulburat cel mai tare e prezența bubuitoare a muzicii în restaurantele și birturile românești. Am început să călătoresc foarte târziu. Până să ies din țară, credeam că așa e... Continue reading →

Fi-mea cea mare termină azi grupa mare. Întrucât e încă mică (nu va avea 6 ani în septembrie), va mai face încă o grupă mare. Jumătate din colegii ei, însă, vor pleca la școală. Printre care și prietenele ei cele... Continue reading →

Salutare, fratele meu mahaliot. Zilele trecute am fost (iar) cu bececleta la mare. De data asta, ne-au băgat ăștia pe niște drumuri lăturalnice, inclusiv printr-un sat bărăgănean numit Marsilieni. Vă dați seama cum m-am simțit: cu doar o săptămână înainte... Continue reading →

Cu două zile înainte, două zile la rând, am făcut pană. Niciodată nu mai pățisem așa, două pene, una după alta, în zile consecutive, în scurtul meu drum până la serviciu. În a treia zi, un prieten m-a rugat să... Continue reading →

M-am intors la Marsilia, după 7 ani. Am stat o singură zi întreagă, și chiar și pentru asta a trebuit să apuc de zăbrelele timpului meu măsurat și să trag de ele până s-au strâmbat suficient cât să încapă. Dar... Continue reading →