Categorie: Pelicano solitudinis

Sunt cel mai mare scriitor care n-a scris niciodată nimic. Cumva, mi-am creat singur un fel de aură, de mit, … Continue reading “Bene latuit, bene vixit” →

Mai țineți minte starea de urgență, când toți ne dezvoltam personal, ne făceam noi hobbyuri, învățam o limbă, cântam la … Continue reading “Moartea hobbyurilor” →

Acum vreo doișpce ani scriam textulețul ăsta, în care îmi imaginam că există două lumi, două vieți, una banală și … Continue reading “Două lumi” →

În policlinică, aveam un cabinet micuț și fără geamuri. Un fel de dulap. O fostă asistentă șefă îl înveselise cu … Continue reading “Ferestre de cabinet” →

Sunt altul sau sunt același? Deși m-am jucat adesea cu sofismele identității, niciodată nu m-am îndoit de mine însumi, ceea … Continue reading “(Untitled)” →

Am fost ieri într-un lan românesc de levănțică. It’s the thing to do în acest început de vară, să te … Continue reading “Lan de lavandă” →

De vreo șapte-opt ani, am cu mine tot timpul o oboseală. Uneori e mare, de de abia mă mișc cu … Continue reading “Je traverse une période d’intense fatigue” →

Mă mai duc doar vinerea la policlinica din Băneasa, la care mergeam cândva zilnic. Unul dintre lucrurile cele mai dragi … Continue reading “Poveste tristă” →

Sunt foarte supărat pe tine, carteo. Vezi, rareori folosim vocativul substantivului „carte”, dar tu meriți. Sunt atâția de ani de … Continue reading “Carteo,” →