Sau advertizing sau cum îi zice. Acuma, am văzut că cine are blogi meseriaşi, neapărat vorbeşte despre abvertising. (Reclame, nene.) Deci m-am gândit să scriu şi eu unul, un post despre adverbising, vreau să zic. Problema este că nu mă pricep la avertaising, nu lucrez in acest domeniu, nici în media, nici în altele înrudite. O să încerc totuşi.
Azi la metrou, am văzut mai multe reclame:
- un căţel care dădea din urechi ritmic, şi nu mai făcea nimic altceva, efectul mâncării de căţel.
- un moş îmbrăcat ca un gigolo care stătea pe un fotoliu de pele, reclamă la mobilă, cu sloganul ” eşti bine mobilat”, sau cam aşa ceva.
- o pisicăcare ţinea între dinţi un maus.
- nişte macaroane vietnameze instant.
- nişte telefoane mobile care face şi poze.
Se spune că adbtverteisingul , dacă-l vezi, te apucă cheful să cumperi chestia la care face reclamă. Recunosc, mi s-a făcut un pic poftă de macaroane vietnameze instant (care ustură, ceea ce-mi place la ele). În rest, nu văd de ce aş vrea să-i dau căţelului meu o mâncare care să-l facă să dea din urechi nonstop, poate într-un acces de sadism ca la copiii mici care chinuie animalele.. Nu ţin nici să fiu un gigolo bătrân care stă pe fotoale de pele, deşi poate reclama ar fi fost bună dacă era pentru o cremă de dureri de şale sau hemoroizi. Nici nu mai ştiu la ce era reclama cu pisicacare ţinea-n dinţi mausul. Şi nu o să înţeleg vreodată la ce sunt bune telefoanele mobile care fac şi poze, e ca şi cum aş vrea să vorbesc cu cineva la distanţă prin aparatul de fotografiat (cum adică cu extratereştrii? toată lumea ştie că cu extratereştrii comunici prin furtunul de la duş.)
Deci, nu înţeleg ce atâta gălăgie cu azertisingul, după părerea mea nu are nici un rost şi vă promit că nu mai scriu niciodată vreun post despre el.
