Bicicleta iarna

Eu am mers zilele astea cu bicicleta la serviciu. Nu a fost mare filozofie, și tocmai de asta mă gândesc să-mi scriu experiența banală aici, poate o interesa pe alt bececlist amator, ca mine.

1. Ca bececletă, am schimbat pe mountain bike. Pentru că mi-era milă de biata mea fixie, care începe să ruginească foarte repede în zăpadă, și pentru că m-am gândit că niște cauciucuri groase ar fi mai bune. Nu știu dacă am dreptate. Mountainbike-ul meu, care e de fapt împrumutat de la tatăl meu, este cel mai ieftin și bazal cu putință: un DHS galben, de oțel masiv (cântărește 20 de kile), fără niciun amortizor. E bun că are apărătoare și nu te umpli de noroi.

2. Ca timp de ajuns, am făcut ceva mai mult, adică 35 de minunte în loc cele 20 obișnuite, pentru cei 6 kilometri pe care îi am de făcut până la policlinică (din centru până în Băneasa).

3. Am mers și pe zăpadă, și pe strada curățată.
3a. Cât am mers pe carosabil, șoferii au fost, incredibil, relativ civilizați. Nu m-a înjurat nimeni (ceea ce nu se întâmplă pe vreme frumoasă) și, de frică, probabil, mi-au dat chiar și prioritate acolo unde aveam dreptul (ceea ce nu se întâmplă NICIODATĂ pe vreme frumoasă). Și eu m-am abținut de la a face lane splitting în coloane.
3b. Cel mai distractiv a fost pe zăpadă, serios, e aproape la fel de distractiv ca săniușul copilăriei. Pe unde erau nămeții mai mari, am mers în cea mai mică treaptă de viteză. el mai frumos a fost prin Herăstrău, unde zăpada era parțial curățată, dar mai curând tasată, de niște mașinuțe ale ADP, și se poate merge cu MTB-ul. Cred că, dacă nu cântăriți 100 de kile, cu tot cu bececletă, ca mine, e și mai frumos. Trotuarele sunt însă complet nepracticabile, dar ele sunt oricum ilegale și e un gest urât și anti-civic să mergi cu bicicleta pe trotuar, dacă ai peste 14 ani.

4. Nu am căzut, aderența pe bicicletă e mai bună decât pe bocanci.

4 bis. Nici nu m-a dărâmat vântul.

5. Da, familia, colegii, prietenii (imensa majoritate, din păcate, nebicicliști) au considerat, mai pe față sau mai pe dos, că nu sunt tocmai întreg la cap. În mod total nejustificat: nimic din pedalatul de zilele astea nu a semănat a sport extrem.

6. În realitate, mi se pare mai periculos să mergi cu mașina, și CU MULT mai periculos să mergi pe jos. De fapt, ca impresie generală, înțeleg că prioritatea primăriei/prefecturii/cine se ocupă cu astea este așa: întâi șoferii (cu strada), apoi iar șoferii (cu locurile de parcare), apoi poate pietonii, dar doar prin câteva locuri bine alese. Dacă sunteți persoană cu handicap sau mamă cu copil în căruț, nu există nicio prioritate și atitudinea generală e “stai naibii acasă”. Trotuarele au fost locuri bune de depozitat zăpada luată de pe șosea (de ex. pe șos București Ploiești). În câteva locuri am văzut mămici chinuindu-se să care căruțurile cu prunci peste nămeți, la traversări. Mașinile sunt parcate și mai hain ca de obicei: de exemplu, dacă eu mi-am dat zăpada în fața porții bloculețului în care stau, în minutele următoare un șofer a profitat și și-a pus mașina pe tot trotuarul. Așa că dacă dați sau nu zăpada din fața caselor domniilor voastre depinde de ce preferați să escaladați, nămetele sau mașina unui străin. Nămetele e mai ușor, mașina oferă mai mari satisfacții, dacă auzi cum crănțăne caroseria sub bocanc.
Acum că mă gândesc, cred că totuși primăria pune mormanele de zăpadă pe trotuar pentru protecția pietonilor. Mai bine să fii călcat de mașină decât spinalizat de un țurțure gigantic. Sau poate nu? Voi ce părere aveți?

Puținele rasteluri de biciclete sunt îngropate în nămeți. La Billa Dorobanți, de exemplu, au luat toată zăpada din parcarea de mașini și au pus-o fix peste parcarea de biciclete. Nu-mi pasă, de obicei acolo era parcată altă mașină oricum, deci tot șoferii ies în pierdere, iar bicicleta se poate lega de orice (sugerez de piciorul șefului de tură de la Billa.)
Străduțele mici nu au prioritate la deszăpezire, chiar dacă includ un acces la spital (de exemplu, pe strada Grigore Alexandrescu, nămeții erau mai mari și mașinile parcate și mai aberant decât de obicei). Cât despre rampe de acces sau alte facilități de genul ăsta: hahaha.

7. Spre bucuria mea, m-am întâlnit și cu alți bececliști, la fel de banali ca mine, mergând pe la treburile lor.

8 (Later edit): Pentru că azi de dimineață temperaturile erau undeva în zona de superconductibilitate (dați pe wikipedia, doar n-o să vă explic eu tot), mi-am adus aminte că n-am zis nimic de vestimentație. Până ieri, singurul element vestimentar obligatoriu au fost mănușile. (Nu, nu m-am dat pe bicicletă în pielea goală și cu mănuși, am avut blugi, bocanci, plovăr și haină; n-am avut căciulă.) Fără mănuși, pericolul de degerătură e real, și, deși majoritatea dintre dumneavoastră pot merge pe bicicletă și fără să se țină de ghidon, e bine uneori să ai mâini din care să dai la trecători, sau degete de arătat șoferilor. Azi de dimineață însă mi s-a părut important să îmi pun un fular peste nas. De obicei nu fac asta niciodată și râd de bicicliștii care, cum vine toamna, își ascund trăsăturile delicate cu o bandanea din aia de cowboy. Însă azi, fără fular, respirația care îmi ieșea din nas se solidifica instantaneu, producând țurțuri mari care mă făceau să arăt ca o morsă și mi se prindeau printre spițe.

În concluzie, dacă vreți să mergeți cu bicicleta, și nu sunteți genul care merge doar pe trotuar, e perfect fezabil. Dacă sunteți genul care merge doar pe trotuar, limitați-vă la parcuri, sunt goale, deci, în premieră, nu veți deranja pe nimeni. Succes!