Vizavi de mansarada mea era cândva un depozit. Nu era un depozit mare, doar o clădire scundă, suspectez că mai înainte de a fi depozit, a fost locuinţa sărăcăcioasă, în stil vagon, a unei familii numeroase. Nu ştiu prea bine nici ce depozitau acolo. Într-o vreme, acum vreo 25 de ani, au adus apă minerală, [...]

Cu un puternic trosc, un raft al bibliotecii mele a cedat şi s-a prăbuşit peste cărţile de sub el. Adevărul e că bibiloteca mea,  cumpărată de pe vremea când eream în Rahova, din pefeleu masiv, de mult dădea semne de gravă suferinţă, sub povara dezordonată de pe rafturi. Aşa că astăzi am dat o tură, [...]

Repede, repede, ştiţi cum arată o teorbă? E un instrument muzical monstruos şi magnific. O lăută imensă. Pe măsură ce muzica occidentală veche devenea tot mai complicată în polifonia ei, lăutele, de sorginte arabă, au prins a creşte şi a-şi înmulţi corzile din ce în ce mai tare.  Teorba a fost cea mai mare dintre [...]

Şocul cultural Occident-nu tocmai Occident prin care trecem este uneori marcat de manifestări etnologic foarte divergente. Mi-aduc aminte când am intrat o dată într-o băcănie franţuzească de provincie, la începuturi, cu capul meu distrat de bucureştean, şi am prins a mă uita la marfa din rafturi. În câteva secunde, tonul discuţiei dintre băcan şi cei [...]

…azi pe Smârdan. Start Slide Show with PicLens Lite

Start Slide Show with PicLens Lite

Cei care treceţi frecvent prin Piaţa Sudului, cunoaşteţi Aleea Castanilor: o “alee” virtual infinită (nimeni nu a ajuns vreodată până la capătul ei, oricum se spune că se pierde indefinit în câmpia Văcăreştilor, printre şatrele de ţigani) unde vin comersanţi de la care poţi să cumperi orice obiect necomestibil. La intrare, direct pe trotuar, era [...]

Un mare tâlhar de Ferentari a ieşit ieri din puşcărie. Probabil că l-aţi văzut toţi, la televizor, care sunteţi pe aici. Nu discutăm pe blog de ce a ieşit, cum ar fi trebuit să mai stea mult şi bine, cu ce fapte sângeroase a terorizat carteru vreme de peste 10 ani: nu despre asta e [...]

Cică plimbându-se pe lângă cimitirul Père Lachaise, Baudelaire s-ar fi extaziat în faţa unei cârciumi, numită “A la vue du cimetière, Estaminet“. Ei bine, ieri, plimbându-mă în dulceaţa dimineţii de duminică, am văzut una şi mai şi, peste drum de Spitalul Cantacuzino: Start Slide Show with PicLens Lite