Iar pe aeroport. Nu prea am avut net în Ro, nu unul care să îmi permită să vă scriu, însă tare m-am bucurat de toate comentariile.
Înainte să viu în Bucureşti, tot felul de gânduri mi-a trecut pân cap. Mi-era teamă că o să mă simt ciudat, să mă întorc acasă, dar numai în vizită, iată [...]
Acum mai bine de o sută de ani,când încă locuiam la părinţi, casa noastră era foarte mică. Atât de mică, încât nu aveam nevoie de telecomandă la televizor, doar scoteam limba şi apăsam pe buton. Şi eram şi nenumăraţi fraţi şi surori. Una peste alta, nu se punea problema să am intimitate. Acest lucru a [...]
La mijlocul distanţei dintre Unirii şi Universitate, între Sf. Gheorghe şi Spitalul Colţea, în plin buric al Bucureştiului, se află o stradă care e încă pavată cu piatră de râu. Casele sunt toate vechi şi dărăpănate, şi din spatele geamurilor simţi cum te aţintesc priviri îngrijorătoare. La începutul ei e o cârciumă, al cărui patron [...]
Vin de la cenaclul SRSFF, şi sper să fac prima cronică, în timp ce membrii societăţii încă discută la cald şi la o bere textele şi evenimentele.
Texte:
- Doamna Laura Sgârcitu a citit textul acesta. Şi pe siteul Agonia, şi pe hand-out-urile pe care am urmărit povesirea, scria că e science fiction. Nu e. E o [...]
Joi, 24 septembrie, la Observatorul Astronomic de pe Lascăr Catargiu (la 3 min de metroul de la Piaţa Romană), ora 18:00, e încă o şedinţă a Cenaclului Prospect-Art. Detalii, aici. Eu am mai fost, şi pot să vă spun că e SUPERTAREFRATE. Care nu vine, să îi crească un cârnat în vârful nasului.
N-ar strica să [...]
Bucureştii ultimelor vremuri sunt rapid desfiguraţi, ratatinaţi, reformataţi. Peste drum de mine, pe Cometei, s-au demolat 2 case într-o lună, au crescut cancere de sticlă, tablă şi beton. Care nu pot fi demolate, fiindcă sunt monumente istorice, iau foc subit. Foarte curând, nu va mai rămâne nimic din lumea pe care o ştiam, aşa că [...]
Când copilul-minune Maxim Vengherov anunţa acum un an şi jumătate că se lasă de vioară, o lume deja plicticoasă şi dezorientată devenea mai plicticoasă şi mai dezorinetată. Puţini i-au înţeles gestul, în afara unor cercuri strâmte de iniţiaţi. Un virtuoz de succes ştie că duşmanul său cel mai mare e instrumentul care l-a făcut celebru, [...]
Pe strada Amiezii paşii se aud altfel, pentru că nu există asfalt, ci un amestec de pietre şi noroi. În marea căldură de iulie, strada fiind tare, paşii lui Selim se aud mai bine, un zgomot de târşâit de sandale. Fiecare pas e urmat de o scurtă pauză, de abia dacă ai timp să-ţi pui [...]
Înţeleg dragostea unora pentru Tahiti, după cum înţeleg şi de ce, odată ajuns acolo, de obicei mori.
Mă uit niţel la pielea mea: e încă închisă la culoare. Ce păr încâlcit am.
Deschid obloanele, vântul îmi umflă draperiile, încăperea se umple de ţipete de perscăruşi şi de sirene de vapor.
La colţul străzii, se demolează de zor o [...]
