Les colchiques – o traducere

Una dintre poeziile mele preferate (dacă nu cumva Poezia Preferată) este “Les Colchiques” a lui Apollinaire. Nu spun că e cea mai bună poezie din lume, deși, ca formă și meșteșug, și pentru scopurile ei, e cât de aproape de perfecțiune se poate. Dar sigur că sunt și motive personale  la mijloc, cu care nu o să vă plictisesc.

Iată textul ei:

Le pré est vénéneux mais joli en automne
Les vaches y paissant
Lentement s’empoisonnent
Le colchique couleur de cerne et de lilas
Y fleurit tes yeux sont comme cette fleur-la
Violatres comme leur cerne et comme cet automne
Et ma vie pour tes yeux lentement s’empoisonne

Les enfants de l’école viennent avec fracas
Vêtus de hoquetons et jouant de l’harmonica
Ils cueillent les colchiques qui sont comme des mères
Filles de leurs filles et sont couleur de tes paupières
Qui battent comme les fleurs battent au vent dément

Le gardien du troupeau chante tout doucement
Tandis que lentes et meuglant les vaches abandonnent
Pour toujours ce grand pré mal fleuri par l’automne

Cea mai bună traducere e cea a lui Mihai Beniuc. Din păcate, n-am cărțulia la mine și pe net nu e pe nicăieri. În fine, am avut dintotdeauna fantezia să încerc să o traduc, dar credeam că n-o s-o fac, tocmai din cauza lui Beniuc. Spre surpriza mea, am descoperit ieri că de fapt am tradus-o acum doi ani și jumătate, dar uitasem complet. Am tradus-o în graba mare (cred că mi-a luat trei minute) pentru a o posta pe un forum, sub formă de ghicitoare (ghiciți cine a scris poezia). Scopul fusese, așadar, nu o traducere bună, ci imposibilitatea de a găsi autorul cu google. E o traducere foarte proastă, dar e a mea, mi-o asum, și o lipesc aici ca să nu mai uit de ea. Sună mai bine dacă faceți abstracție de silabele accentuate.

Toamna e otrăvită păşunea da-i frumoasă
Şi vacile păscând-o
Încet se-înveninează
Brânduşa de culoarea cearcănelor răsare
Iar ochii tăi iubito sunt ca această floare
Mov precum toamna şi cearcănul de colcică
Iar viaţa mea de ochii-ţi încet se intoxică

Ies de la şcoală-n zarvă mare copiii mici
Cântând la muzicuţe şi-nţoliţi în tunici
Şi culegând brânduşa care e ca o mamă
A fiicei ele fiică, cu pleoapa ta de-o seamă

Ce se zbate cum floarea se zbate-n vânt tembel

Ciobănaşul cirezii murmur-un cântecel
În timp ce părăseşte mugind orişice vită
Pe veci păşunea mare de toamnă otrăvită