Recent, cineva mai deștept decât mine mi-a explicat că Bucureștii sunt așezați pe un strat gros de loess. În plus, Bucureștii sunt așezați la o intersecție de vânturi. Dacă nu știți ce e loess, e un praf gălbejiu, ușor dus de vânt încolo și încoace și care, în combinație cu apa face un noroi gălbejiu.
Nene, în ultima vreme, aveam loess în cap, în urechi, în nas, peste tot. După fiecare mers cu bicicleta la serviciu. O dată ajuns la cabinet, îi spuneam primului pacient să aștepte nițel cât timp dau jos de pe mine stratul de loess, folosind o daltă.
Mă cam săturasem de situație, așa că m-am dus la magazinul de biciclete și mi-am cumpărat o nouă invenție numită “apărătoare de noroi”. Ce, e nouă, e din secolul XIX, la scara geologică a loessului asta înseamnă acum o fracțiune de secundă. Bătrâna mea Batavus, cu care mergeam la piață, avusese cândva niște apărători bune, dar după o iarnă bucureșteană acum câțiva ani, când ninsese o săptămână încheiată doar cu loess, apărătorile au ruginit de tot și au căzut spontan. Sigur, mai am o apărătoare de plastic, din aia gen “mâță în călduri”, pe care o prinzi de tija de la șa, dar nu făcea față.
Deci mi-am luat apărători. Am zis că mi le instalez singur. Cât de greu poate fi?
N-a fost foarte greu. Mi-a luat vreo 3 ore, în care a trebuit să desfac aproape complet bicicleta, în bucățele mici-mici, să scotocesc peste tot după șuruburi de dimensiuni excentrice (not included cu apărătoarele), în care o ploaie măruntă și înghețată m-a umplut de loess (atelierul meu e în curtea blocului și nu are pereți sau acoperiș). Mi-am făcut praf hainele de pe mine și mi-am zdrelit mâinile. După cele trei ore, se făcuse întuneric beznă afară, bicicleta era tot bucăți, iar eu eram un fel de golem din loess și unsoare plus rugină de lanț de bicicletă.
Așa că am ridicat mâinile către cerul înnorat și am răcnit: “Nu sunt în stare să pun niște amărâte de apărătoare de noroi! Mi-am distrus bicicleta (îi rupsesesm saboții de la frâna de mână, n.a.)! NU MERIT SĂ MERG PE BICICLETĂ! DIN ACEST MOMENT, NU VOI MAI MERGE CU BICICLETA!!!”. Apoi am adunat cu lacrimi în ochi de pe jos rămășițele Batavusului, care mă servise cu credință atâția ani și ar fi meritat o soartă mai bună, și le-am urcat în pod. (Întrucât Batavusul e foarte greu, pe scări m-am împiedicat și mi-am făcut încă un cucui.)
A doua zi de dimineață m-am trezit, mi-am băut cafeaua, mi-am pus parpalacul de pieton în vremuri imemoriale, și am pornit-o către serviciu. Pe jos.
Să știți că a fost o experiență minunată. Pietonii sunt mult mai prietenoși decât mi-i aminteam. Desigur, noi, participanții la trafic (șoferi plus bicicliști) suntem atât de înrăiți încât războinicii însetați de sânge ai lui Atilla ar părea niște studenți Erasmus zâmbitori și cu coșuri, prin comparație. Asta e problema cu bicicleta, de fapt. În traficul bucureștean, trebuie să fii foarte concentrat. Viața și conștiința se îngustează, nu există decât clipa prezentă, asfaltul crăpat dinaintea ta și șoferii care te împresoară. Nu poți să te uiți în jur și să admiri frumusețile patriei. Strângi din dinți și devii una cu mașina de sub tine, te umpli de adrenalină, și la capătul drumului mulțumești Providenței și reflexelor tale că ai supraviețuit încă o zi. Poate fi o senzație în mod ciudat plăcută, un triumf al vieții asupra dezumanizării perverse din trafic, dar este și izolare. Și eu care propovăduiam biciclismul ca un mijloc de dez-izolare. În alte orașe, chiar e. Poți să pedalezi liniștit și să te și bucuri de viață și de împrejurimi. Nu și pe bulevardul Magheru. Aici mai bine mergi pe jos. În ciuda vremii mohorâte, am ajuns la serviciu relaxat și zâmbitor. Drumul înapoi a fost de asemenea minunat. M-am oprit să mă uit la mărțișoarele de la tarabe, m-am minunat de cât de oribile sunt, am mirosit o zambilă. Niște studente la ASE mi-au zâmbit. Mi-am cumpărat un covrig care avea în interior – ce invenție extrardinară – un cabanos. Am ridicat capul și am scos limba, și am înghițit câteva dintre picăturile de loess care picau, dansând, din cer. De la mecdonaldsul din Piața Romană până pe Ana Ipătescu am mers în pasul ștrengarului.
Bref, mersul pe jos e mare chestie. E o experiență aproape transcendentală. Cum de uitasem de ea? Cum de am putut trăi fără ea în ultimii 4 ani?
Complet destins și cu o nouă perspectivă asupra vieții, am ajuns acasă, am urcat în pod și, cu răbdare, mi-am reasamblat Batavusul, cu tot cu apărătoare de noroi, așa că ieri și azi am ajuns la serviciu cu un strat mai subțire de loess pe mine. Dar îmi voi aminti cu plăcere tot restul vieții de ziua în care m-am lăsat de bicicletă.
Asa ceva nu se poate.
Acum e frig. E urat afara. E depresie la patrat. Acum nu prea e de mers cu bicicleta pentru ca e frig si vant si vantul vantura si praful care se depune pe sudoarea biciclistului si se face lios d’ala.
Dar mai e un pic si iese soarele si atunci toate vor fi doar un vis urat si bicicleta va fi data jos din pod iarasi, ca sa cutreiere iarasi drumurile si sa mearga la mare de 1 mai.
Ce soarta poate fi mai rea pentru o bicicleta decat sa moara intr-un pod, ucisa de soareci (pardon, poate de molii atunci), cu cacuciucurile dezumflate, prafuita, ruginita, dandu-si ultimul scartait de lant intr-o vara superba in care stapanul a decis, de ciuda ca n-a facut un curs de mecanica bicicletelor care se tine pe undeva pe Magheru parca si nu-i nici foarte scump, de ciuda deci, sa isi ucida cel mai bun prieten care este?
Cum zice și Chupadogra… omoar-o nene!
Ia-i gîtu’!
Păii… așa se transportă pisichiatrii azi?!?
Nu-i dă mirare că Ioropa e cum e…
Uite-aici – mașină dă doftor:
http://twitpic.com/dxmhut/full
Treci cu ea peste trotuare, peste mafioți, peste pacienți…
Doar halat și stetoscop să hai hîn dotare.
Blegoo, Blegooo, aloooo… soyons rezon!
Aia e masina de presedinte cubanez!
Zic cubanez, dar foarte bine poate fi si kualalumpurez sau papuanouaguinez.
Ziceam preventiv. Daca doctorul a ajuns ieri pieton, maine, cine stie, se poate intampla sa retrogradeze si mai tare. Daca va ajunge, cum ar fi, chiar SOFER, ce cosmar! Cand o sa inceapa sa faca apologia condusului de 4×4 ca mijloc de integrare sociala atunci cu adevarat se va demonstra ca Limita e doar cerul.
Saru’ mana nasu’, 2+1=3.
@ Chupadogra:
BLEGOO (arțăgos): “Io când latru… latru!. Vroiesc doctor cu prestanță, cu agresivitate, să bage frica-n bolile oamenilor… să se ducă pă pustii! Ce prestanță are un doctor… pă trotinetă?!? Râde și țiganii dă el… “
(gânditor): “Dac-ar fi după mine… i-aș pricopsi pă doftori… cu TAB-uri… http://en.wikipedia.org/wiki/TAB_(armoured_personnel_carrier)
gratis! zic… că fac ei rost dă motorină… le toarnă pacenții gaz în buzunar, se știe…”
(hotărât): “Să nu-i mai hauz că n-a ajuns la cabinet că era ploaie, revuluție… alte alea…!”
Care motorina? In patria noastra folosim GPL ca e ieftin si bun!
Care trotineta? Nu citisi ca e vorba de un Batavus de douazeci de kilograme?
Doctor pe bicicleta este definitia promovarii starii de sanatate. Care rade sa i se faca gura punga.
@ Chupadogra:
BLEGOO (cu superioritate): ” Tabu… e pă motorină! Dizăl, alea… Batavus… douăj’ dă chile… hapăi douăj’ dă lei îți dă țiganii pă el – la fiare vechi!”
(rânjind cu gura pungă): “Stare dă sănătate, zici? Așa să te-ajute Ăl dă Sus, la tine-n sat! Mă doare-n coadă dă starea dă sănătate a doftorului, pă mine mă enteresează STAREA MEA! Iar el… doftoroiu’… trebe să se deplaseze, că io-s bolnav, nu poci!
D-aia are nevoie dă gipan, TAB ori ce-o mai trebui… să-l văz la ușă cu besturiu’ la șold și urechelnița aia… cum îi zice… streptoscop, da! Dă gât!
Sunt maidanez ioropean și am drepturi!
Ei comedie… sanchi acuma… doctorii face reclamă la biciclete!
Că e sănătoase!
La prezervative… cine mai face reclamă?
Răduleasca?
Că și alea… cică te ferește de una și alta…
Nu stiu daca m-am facut inteles. M-am lasat de bicicleta doar o singura zi. Chiar acuma ma urc pe ea si ma duc la piata, desi ploua iar pe rupte cu loess.
@Vlad
Te-ai facut inteles (pana la urma, dupa ce ai dat emotii grele auditoriului). Numai Blegoo vrea, cu obstinatie, sa te suie in TAB. Cred ca s-a foit toata ziua de ieri de bucurie la gandul ca ar fi posibil.
@ Chupadogra:
Sistemu’ medical dîn România e în degringoladă pă pârtie-n jos.
Ăsta e un fapt, o realitate.
Io propun o soluție – care să oprească scurgerile dă doctori pă alte meleaguri – unde toți își ia gipane.
Dacă guvernu’ ar da gipane la doctori, sănătatea în România s-ar îmbunătăți vizibil, palpabil și clinic.
Am hoferit ho soluțiune.
Acuma… s-o hauzim p-a ta.
Solutia care ar functiona, Blegoo, ar fi sa inteleaga tot omul care s-a dat jos din pom ca:
– nu e bine sa furi,
– nu e bine sa scuipi,
– nu e bine sa iei spaga,
– nu e bine sa te porti cu pacientul ca si cu o musca enervanta.
A, si ca e foarte benefic pentru sanatate:
– sa te speli,
– sa nu stergi copilul la fund cu fusta,
– sa nu trasnesti a alcool cand vii la o camera de garda,
Si ca tine de bun simt minim:
– sa iti inchizi mobilul cand iti prezinti problemele medicale unui om strain
– sa nu raspunzi la telefonul acela mobil atunci cand te suna Savica sa te intrebe ce ti-a zis ala, il interneaza pe Spartacus sau nu
– sa nu mirosi a ghena de gunoi cand te duci la un om strain care trebuie sa te consulte (n.a. sa te dezbrace)
Cam astea ar fi niste prime solutii, Blegoo.
Doctorul, dupa umila mea parere, nu pleaca din patrie pe partiile altora pentru ca nu are jeep. Se multumeste cu o masina normala, cu un apartament normal, cu o familie normala. Doctorul pleaca din Romania din cauza ca nu mai poate suporta nesimtirea, furtul, ipocrizia.
Nu cred ca ii rezolvi situatia daca ii dai – utopic oricum – jeep. A doua zi ii gaseste cauciucurile sparte de baieti care se distreaza si ei. Daca il mai gaseste in fata blocului.
Ei, daca ii dai si o vila cu parcare subterana in care sa isi bage jeepul, poate-poate…
In fine, asta nu are legatura cu liosul pe care il mancam zilnic. Sau poate ca fix cu asta are legatura.
@ Chupadogra:
Ceea ce faci tu acuma… e să dai cu bățu-n gard, să întărâți cățelu’.
“…doctorul se mulțumește…”
Hai, mă lași?
Se mulțumește pe dreaq’!
Orice doctor care se mulțumește cu mașină “normală”, apartament “normal” și familie “normală” – unde “normalitatea e definită ca la “porțile orientului” e ANORMALla mine în carnețel.
E un doctor care o să mă trateze… la modu’ “NORMAL”… unde “normalitatea” e cel mai mic numitor comun.
Ori… eu nu consider asta “normal”.
Un doctor… tocmai din cauză de specificu’ muncii… trebe ferit de “normalitate”; ocrotit chiar!
N-am chef de “normalitatea” Împricinatului (să exemplific la întâmplare) venit să mă taie cu o oră întârziere, nădușit prin tramvaie și metrouri… și furios că nește țigani l-a ușurat dă portofel.
Nu.
Îl vreau limpede, la minte și trup… precum peștișoru’ dă pă televizor – știi dă care vorbesc, nu?
Ăla de lângă sticluța dă colonie în formă dă mașinuță.
“…pleaca din Romania din cauza ca nu mai poate suporta nesimtirea, furtul, ipocrizia…”
Aici atingi patriotismu’ mioritic.
Să spui că nu suporți alea… se cheamă că rejectezi patria-mumă!
Care te-a crescut, ți-a dat țîță să sugi, alea.
Io n-am sugerat respingerea patriotismului – precum o faci tu.
Io am oferit o soluție medicală, cum ar veni vorba.
D-asupra normalității!
Tu… doar vrei să ne supunem la “normalitatea” care este!
Halal soluțiune!
Blegoo, ai o mie de puncte daca raspunzi la intrebarea urmatoare: de ce se sinucid doctorii americani in America? Bonus doua mii de puncte daca demonstrezi legatura (sau absenta ei) cu prezenta jeepului personal in curtea personala si sub forma de sticluta de colonie pe televizorul de plasma cu diagonala cat jumatate de perete (perete american, sa ne-ntelegem, nu d-asta oriental cu mucegai pe la colturi).
@ Chupadogra:
Orice liberal adevărat… cu carnet dă membrache dă partid socialist, cu cotizația la zi… folosește aceeași metodologie:
Când n-ai răspuns la ce a zis adversaru’…
• Propui alt subect – total nerelatat la topic (Chupadogra)
• Faci mișto (Tapirul)
• Abordezi o superioritate poetică (Vlad)
Mă rog… mai există și speranța că o să crape dreaq’ maidanezu’ ăsta incomod, cu lătrăturile lui lipsite de eleganță ioropeană… și o să ne lase dreaq’ să ne scăldăm în băița noastră călduță dă idei… cu teorii încălzite pă haragaz.
Cum zicea cineva… cândva… speranța moare prima.
@Blegoo:
Nu vrea nimeni sa crape maidanezul, mie imi esti simpatic.
Solutia mea este mai adaptata realitatii decat a ta.
Doctorul roman nu va avea in veci jeep de la stat, nici nu va fi scos din “normalitate”, cum spui tu. De ce, nu stiu. De ce la altii da si aici nu, nu stiu.
Ce stiu insa este ca, pe termen lung, mai degraba educi un popor care, ulterior, isi va procura mijloacele necesare traiului decent, bun, luxos chiar, decat sa dai un tun de masini scumpe (care se strica si ele, apropo, in timp) unui segment redus de populatie. Ce vrei tu este, cum spunea un clasic in viata acum ceva vreme, “sa repari piulita 48 si sa iti inchipui ca o sa mearga trenul”. Sau asa ceva.
Si nu, nu am carnet de membru de partid. Si nici nu am avut. Pen’ ca nu plateam cotizatia si m-au dat aia afara.
Auzi Blegoo, tu ai bicicleta?
Nu?
NUUUUUUUUUUU????
Pai ia-ti.
Mai vorbim dupa aia.
@ Chupadogra:
Continui să dai cu pietre în coteț.
E o tactică ieftină, folosită dă socialiști pretutindeni.
Atâta poți, atâta faci.
Desigur, luînd în considerațiune gândirea d-tale, doctorii români nu vor beneficia în vecii-vecilor (hamin!) de avantaje – deși asta s-ar traduce în avantaje cu foo’… să zic… 2 grade hartimetice superioare pentru societate – indiferent dă sistemu’ politic.
Rușii sovietici, iezuiți-iezuiți! altminterea, nu-s proști! au băgat în seamă asta; doctorii aveau precădere la cumpărat Moskviciuri.
“…mai degraba educi un popor care, ulterior…”
Mai degrabă… o RÎLĂ! pardon mai frenci.
Un popor… nu-l educi – el există.
Fantezia progresistă cu “ieducația” a fost probată ca fiind falsă de-a lungul istoriei.
Un popor nu se educă… se “FORȚEAZĂ!
Să accepte legi, percepte și comportament nefiresc cu pisicologia sa personală.
N-ai să educi NICIODATĂ pe suedezi să ia șpagă, să fure statu’, să mintă ori să fenteze sistemul.
După cum n-ai să educi NICIODATĂ pe români să acționeze – ca bobor! – precum suedezii…
Cu excepția regimului PolPot, nimeni n-a reușit să “educe” un popor – nici măcar Petru cel Mare al Rusiei.
E-adevărat că în cazul PolPot… operația a reușit, da’ pacientu’ a decedat.
Tu consideri propunerea mea ca fiind “un tun” – ceea ce spune mai multe despre mentalitatea ta decât despre a mea.
Tu ești programat să vezi “tunuri” deoarece trăiești în interiorul crătiții.
Echivalezi propunerea mea cu ceva deja existent – unde pîrjolito… pardon, parlamentarii români, vreau să zic, beneficiază de gipane.
Ori… nu-i deloc același lucru. Doctorii produc (ori se presupune că produc) sănătate. Pompierii sting incendii, nu? Ce-ar fi să le luăm tulumbele… și să le dăm câte-o găleată pă cap de pompier?
Eu spun că sistemul medical – în special la țară… ar fi mult mai bun dacă doftorii ar avea gipane.
Cît mai mari posibile. Hamviuri, dacă se poate.
Să le dea dă la armată… armata oricum arde gazu’ degeaba.
Regret să te informez… da’ dacă nu repari piulița dă 48, trenu’ n-o să meargă.
O să pufăie, cel mult.
Da’ n-o să tragă 12 vagoane… c-o să-i cadă biela-manivela.
N-am bicicletă – nici n-o să am vreodată.
Nu-s ioropean, nu văd rostul de a mă pedepsi singur, fără motiv clar.
Pocnitul peste oo, deși descris în literatura dă specialitate ca fiind ceva comun, nu mă atrage;
nici durerea dă dinți nu-mi pare ceva superior – ‘telectual or fizic.
Să umbli pe bicicletă… ca un act de a te murdări cu noroi… și a suferi vicistitudinile vremii…
nu-mi pare ceva intelectual – cel mult lipsa de cap – vai dă chicere. Aaaa… scriitorii francezi, alea…
le notre com le conifer… etc.
Juvenil-pueril.
Nu mi-aș lua bicicletă doar ca să mă fotografiez cu ea.
Bicicleta… așa cum o văd eu… e un instrument tribal. Bun de folosit în interiorul satului.
Ceva care te obligă la introspecție perpetuă.
Obții același rezultat desenînd un cerc pă peretele sufrageriei… și-l desemnezi:
“Loc dă Dat cu Capu’ ”
Un divais care te obligă la negarea lumii dă dincolo dă bine și dă dincoace dă rău.
Bleah.
Ei gata, gata, nu te inflama asa de tare, Blegoo, ca vine ora mesii si iti da statul os de ros bun, ecologic.
“Satul” olandez a adoptat cu bucurie si nefortat de nimeni mentalitatea biciclista si numai rau nu o duce.
Suedez, romanez, papuanouaguinez – peste tot sunt oameni.
Ia zi, ce era in America dinainte de Columb? Nu erau tot oameni?
Si oamenii pot fi – si trebuie sa fie – educati.
Daca nu ii educi, fac boale, nu merge treaba cu sanatatea. Vezi Africa neagra.
Conteaza cum gandeste omul, Blegoole. Ce are el si anume in cap. Cum se raporteaza la ala de langa el. Bunul simt. De aici pleaca tot. Nu de la jeep.
Nu am zis sa iti iei bicicleta ca sa faci poza cu ea, ci ca sa iesi cu ea pe afara atunci cand e soare si frumos. S-ar putea sa iti schimbi parerea.
Nush ce-i piulita de 48 dar sigur e ca nu face ea sa mearga trenul daca mecanicu-i beat crita.
@ Chupadogra:
Da. Olanda a adoptat bicicleta.
http://twitpic.com/da2nx6
Mai bagă, că-mi place.
Oase d-aste rod oricând.
“…peste tot sunt oameni.
Ia zi, ce era in America dinainte de Columb? Nu erau tot oameni?
Si oamenii pot fi – si trebuie sa fie – educati.
Daca nu ii educi, fac boale, nu merge treaba…”
Da. Oameni sunt peste tot.
Problema e aia cu egalitatea.
Oare sunt toți egali?
Oare toți vor să fie “educați”?
Oare cine îi educă?
Că la Pitești… educația… dar să mă abțin, că fac spume la bot.
Educația e făcută de cei care au puterea, pușca și glonțul.
Așa a fost… așa este… așa va fi veșnic.
Unii au rețineri; alții n-au, atunci când au pușca-n mână.
“EDUCAȚIA” marcsito-socialisto-naționalisto-comunistă a costat
foo’… o sută de meleone de suflete – în ultima sută dă ani.
Tu vrei mai mult?
Nu contează ce are omul în cap… cum se raportează la cel de lângă el.
Ai scris “Africa”.
Oamenii d-acolo… prețuiesc gipanele și calașnicoavele mai mult decât educația.
E un fapt, o realitate.
Pe cei d-acolo… nu-i interesează “educația”… ori valori morale pariziene/dîmbovițene/brucseleze.
Pe ei îi interesează PUTEREA.
Ori aia… precum bine a pus-o chinezul… vine din țeava de pușcă.
Tu continuă să te raportezi la ăla de lângă tine… cu prietenie și educație. Nu uita să-mi scrii din spital, cu capu’ spart.
N-am nevoie de divais să ies afară când e frumos. Am picioare… chiar 4.
Nu-mi trebuie contracepție să admir natura, precum n-am nevoie de pr)nache ca să experimentez plăcerea secsului.
Mecanicii dă locomotivă mioritică e criță dîn ’89.
Pssssssst, Blegoo, mai incet ca rupi cotetul.
Ia aici si rumega: PUTEREA vine de la cap.
Nu de la pusca.
Omul care are pusca este un INSTRUMENT al aluia care da comanda. Nu are el puterea.
Puterea adevarata, cu care manevrezi un popor, vine din GREIER. Nu din bataie, nu din pusca. D-aia s-a inventat diplomatia. Altfel eram si acum niste triburi care se bateau unele cu altele cum scoteau nasul din pestera.
Normal ca orice om vrea sa fie educat odata ce descopera beneficiile educatiei. Macar ca vezi ca nu te murdaresti pe maini cand folosesti o furculita sau ca in jurul tau pute mai putin dupa ce te speli cu apa si cu sapun si tot e ceva.
Si de unde ideea asta ca bicicleta e mijloc contraceptiv? Nu pot sa cred ca nu te-ai suit macar o data pe o bicicleta. Nu pot sa cred.
Apropo de Olanda: imagineaza-ti ca toate hoardele de biciclisti periculosi erau inarmati cu jeep. Pe unde circulau, mai exact???
In Olanda a fost full de masini pana cand au decis, cu capul pe umeri, sa treaca la mersul pe biciclete. Pentru ca ajunsesera sa isi darame cladirile ca sa faca loc masinilor.
Chupadogra a zis:
BLEGOO (necăjit): “N-ai cu cine dom’le, n-ai cu cine. Persoane care le țîrîie greieru’n cap.
Țîrrr…țîrrr… zgomot dă lanț dă bicicletă ruginit: Țîrrr…țîrrr…”
Blegoole, dar în România medicii AU deja gipane. Mai toți, sau cel puțin ăia care contează. Eu nu am, dar sunt de acord că eu nu contez. Mă camuflez în spatele fițelor, dar realitatea e că merg pe bicicletă pentru că ăsta este mijlocul de transport pe care mi-l permit. Sunt perfect capabil să accept că e pentru că atâta merit.
@ Vlad:
Eu am oferit un punct de vedere ca soluție generală.
Tu vii acuma cu exemple anecdotice, particulare.
Ce fel de discuție mai e și asta?
in sfirsit, iete unul care se intereseaza despre felul dicutiei de pe acest blog.
@ doru:
Ce porc ejți, măi Dorule.
Mi-e rusine sa spun asta, dar NU STIU sa merg pe bicicleta.( desi la sala, la cycling, paradoxal, sunt in fruntea plutonului :D). Dar, cand te citesc pe tine, mai ca-mi vine sa-mi cumpar una( imi doresc din clasa a II-a!) si sa-mi inving teama de a-mi frange gatul la venerabila varsta de 30+.