Cineva m-a rugat să îi dau articolele pe care le scriu deja de 6 luni, de două ori pe lună, în săptămânalul brelsaș Viața Medicală.
Mă grăbesc să o fac aici: poftim.
Apar pe net cu o întârziere (ultimul n-a apărut încă). Sunt extrem de proaste, sunt un jurnalist oribil. Sunt de altfel curios: un jurnalist oribil are totuși dreptul să-și zică jurnalist?
Excepție face ultimul din lista aia, care e un interviu cu Sebastian A. Corn, despre ultimul lui roman și nu numai. Ăla nu e chiar un articol prost, dar asta din cauză că e de fapt scris de împricinat în majoritatea lui.
Titlurile nu-mi aparțin, au fost de fiecare dată schimbate, se pare că nu mă pricep deloc să pun un titlu.
În speranța că nu veți pierde vremea citind articolele alea (cu excepția menționată), rămân al dvs. mahalagiu.
intr-un orasel de provincie din sudul romaniei, la un spital judetean, profesa un medic chirurg(nu-mi mai amintesc numele ci doar porecla..CHICHI).. acest chichi era toba de carte, era as in teorie, insa la capitolul practica rar ii reusea vreo apendicita..asa si cu scrisu’.
Domnu’ doctor, pardon, de cand scriti ‘mneavoastra la revista incepui iar s-o cumpar. Ca scriti asa, ca pentru mahala. Sunteti din popor cum ar fi. Sa mai scriti, as zice. Cu vorbe simple ca pan’acu’, as adauga.
Aha, deci suntem colegi!
De fapt, de când s-a schimbat echipa editorială, și mai ales conducerea editorială, VM arată net mai bine, acum îl citesc și eu.
Care domnu’? Vu me confonde… Eu sunt doar ajutoru’ de la Salubrizare-n Mahala. Dau din cand in cand cu matura, cand e urat afara si s-aduna noroiu-n colturile care este.