E în mine un soare. Nu, nu „unsoare”, ci un soare, o stea, dacă vreți, dar apropiată, cât să îi simți dogoarea și să vrei să îmbraci veșminte de beduin. Nu știu unde a stat până acum, într-o lungă eclipsă....

Când eram copil, aveam o imaginație debordantă. O bună parte din fluviul de nestăpânit al acestei facultăți mintale încă era cu mine când am terminat liceul. Îmi foloseam imaginația pe atunci fără niciun scop, doar pentru că puteam. Rareori eram...

Ma ville

Am găsit textul ăsta pe blogul meu franțuzesc, abandonat. Vous n’imaginez pas à quel point ma ville peut être moche. D’abord, la nature n’est pas avantageuse. Pas de mer, pas de montagne, pas de collines. Il n’y a qu’une campagne...

Îngustimi

Toată viața mi-am petrecut-o în spații înguste. Îngustă e casa părinților mei. Îngust e parcul Ioanid în care mă jucam. Și strada C. e foarte îngustă. Îngustă e mansarda mea acum. Muchia de pat pe care încăpeam noi doi. Șaua...