Bine ai venit!
“Dulce Mahala” este un blog început de Vlad Stroescu în august 2006. Vlad e un băiat din Bucureşti, născut în ’79, de profesie traducător şi psihiatru, ceea ce speră că nu îl defineşte, şi de altfel blogul ăsta nu prea are de-a face cu niciuna dintre profesii.
Dulce Mahala nu ar fi nimic fără comentatorii şi cititorii săi, o seamă de oameni foarte dulci şi deosebiţi. Printre ei te numeri şi dumneata.
Blogul este găzduit de Tapirul, iar tema lui, “Mulce Dahala”, a fost realizată de Gavagai. Aceste contribuţii, din partea unor legende ale netului românesc, nu sunt doar formale, cum ar putea crede cineva. De fapt, între formă şi fond nu există o diferenţă fundamentală în acest blog.
Mica imagine din stânga sus, de sub header, care a însoţit Dulcea Mahala încă de la începuturile sale, se cheamă Zepelinul, şi îi aparţine lui Carel Willink, un pictor al “realismului imaginar”. O găsiţi ceva mai mare, în josul acestei pagini.
Vlad mai scrie şi pe imed, forumul studenţilor la medicină şi al tinerilor medici, din 2002. E primul loc unde a scris în mod consecvent şi nu vrea să renunţe aşa de uşor. În vremuri imemoriale, Stroescu a lipit câteva poezii pe site-ul poezie.ro, şi a publicat o singură povestire în toată viaţa lui, în revista Time Out. De asemenea, îşi chinuie zilnic vecinii cu flautul său marca Artley fabricat în 1972, precum şi pe cititorii Mahalalei, cu pozele pe care le face, cam nasoale – dar se ameliorează!
Unii s-ar putea întreba care este cauza, rostul şi obiectivul acestui blog. În primul rând, el conţine frământările şi speculaţiile lui Vlad Stroescu despre lucrurile care îl înconjoară. În al doilea, el ar vrea să fie un cotlon mai ferit de internet, unde eşti binevenit să te hodineşti şi să bei nişte bragă rece. Vlad nu se poate împiedica să fie şi psihiatru, dar acestea NU este un blog “profesional”, nici un loc potrivit pentru consultaţii. Dar dacă aveţi întrebări, el se va strădui să răspundă cum poate. Îl avem însă pe doftorul Arnold Negrescu, care din când în când ţine conferinţe despre fitness, wellness, tras de feare, etc.
Ne putem întreba de asemenea de ce oare vorbeşte Vlad despre el la persoana a 3-a pe această pagină. Nu ştie nici el.
Adresa mea e vladstroescu@yahoo.com.
La rubrica “The Secret Language of Birds” mă puteţi urmări pe Tweeturi.
NOU! Vlad Stroescu e şi pe Facebook!
Mai jos, te invit să ne zici şi nouă câte ceva despre dumneata.
Mofturi, monşer! Mofturi! Toate personagiile citesc şi trec mai departe, nimeni nu povesteşte despre el însuşi. În schimb toţi citesc şi se bucură de mahalaua dumitale. Felicitări!
Tu esti ala din poza???
SCOATE poza sexy, te implor, Vlade :))
nici n-am mai citit mai departe de primele doo randuri, da-o drrracului, si io macar is sincera si zic.
ba sa lase poza! si-asa crede ~toata lumea ca nu mai exista barbati destepti, isteti si cu simtul umorului [plus alte simturi, da' de ce sa le zic eu pe toate pe care le suspectez].
poftim aici, asadar :) ca poftesc, poftesc.. :P
Adevarul este ca poza face toti banii: pantaloni inflorati, camasa in dungi, amuleta la gat (apropos, e un colt de elefant?!), mirose a sare si mare…pacat ca nu ti se vad mai bine ochii:)
Pai se uita crucis si deaia :-)
(n-am putut sa ma abtiu, iarta-ma adevaratule Vladule)
(here we go…)
Eva, imi cer scuze daca am parut precum o pisica in calduri, nu-i cazul. Chiar il apreciez pe omul asta pentru cum/ce scrie, ca sa fim bine intelesi.
Dar nu vad de ce nu m-ar bucura “rezonanta frumusetii interioare cu eleganta aia exterioara”.
Me off :) Mai mi-au si bagat astia anti-spam “miau”, deci poate chiar n-am dreptate.
Nu e el. Nu asa mi-l imaginam.
Pai nici nu e el. Nu v-a povestit prin tot blogul lui cum e cu povestile adevarate si cu alea neadevarate? Deci e tare in camuflaje, dreptu-i!
PS
Acuma, ca e el, ca nu e el, nu se stie, suspence!
Insa una se stie, e un traducator tare bun, p’asta nu i-o poate lua nimenea!
PPS
Despre mine, despre mine. Io sunt Zana Matraguna, na!
PPPS
Na si antispam
http://www.cataclop.info/accueil.html
aici nu mai arati deprimat.
desi ma intreb si acum de ce asa, de ce deprimat cand esti…ce mai? realizat! de ce ai fi si altfel, stau si ma intreb daca nu esti camuflat personificat in zeppelinul ala din a doua poza.
medic rezident pe ce? ;)
Gand_licitat, pe psihi. Sorry, acu văzui că suntem colegi.
nu-i bai, colegu ;)
cum se ia gine la rezi? note mari? medii? mici? :)
Din câte ştiu io, până acum era nevoie de notă mare. Dar lucrurile se schimbă, nivelul scade, emigraţia e mare…
mda, las ca vad eu ce-o sa fie la anu.
pt ca , pana amu oricum nu se stie nimic despre rezi din 2010. nici tematica, nici cum se va da…
ma-ntreb: cand au de gand sa spuna ceva ? cumva in oct 2010? :|
“M-aş fi aruncat cu siguranţă dacă n-aş fi fost un asemenea meloman” – aici, Terentius s-a dat de gol ca nu era decat o cobra.
ochii cat 2 farfuriute sceptice; eu credeam ca esti genul tocilar cu capul mare si umeri ingusti, par lung sau macar in ochi si ocazional ochelari; ce fac stereotipurile din imaginatia omului :)
c: I get that all the time. :))
Aveam părul în ochi, dar de acu 3 ani, când m-am mutat în Rahova, mi-l tund foarte scurt.
p.s.: cobra de care ziceam, o regasesti in “Viata pe un peron”, de O. Paler. Terentius mi se pare doar un romantic si cam nepasator, pentru indrazneala (si un pic, nebunia) de care da dovada :) Dar pana la urma, cobra si vipera tot necuvantatoare raman.
eram tot eu, mai sus :P am uitat sa ma semnez..
Hello, rainy. Nu ştiu dacă Terentius era o cobră, cred că toţi suntem pe undeva. Eheei, ce tânăr eream :)
haaaaaaaaaaaaaa! ce schimbări, domle, p-aici, ai dat cu var, ai mai pus niște camere, hi hi.
în despre-ul ăsta ba vorbești cu voi ba cu dumneata ba vlad face ba eu fac.
gu gu gu
Simina, mă vizitezi rar, dar stai mult :)
hi hi, păi n-am mai vizitat pe nimeni de o lună jumate, am chiulit și-acum recuperez.
Mai bine pastrai aparenta…
Treceam intamplator pe net. O plimbare ca alea de dupa amiaza. Si gasesc intamplator locsorul asta simpatic foc. Ma bucur, rasfoiesc si ma-ntorc acasa. :)
Sa traiesti, ca mai vin! :)
Vlad, tocmai am văzut că eşti şi pe Facebook. :(
Şi că ai un “friend”, Ahileas C.
Vroiam să-ţi spun că nu este eu.
Vlad, după ce am parcurs jumate din lista de prieteni se impune o întrebare tout naturellement: da’ tu “friends requests” de la bărbaţi nu primeşti? Sau nu le aprobi? Sau aşa i se întâmplă, din oficiu, oricărui bărbat care-şi face cont pe FB? Că în cazul ăsta iute tre’ să-mi fac şi eu!
Pi, hai, fa-ti! Sai n-ai coraj?
drstoica: păi bine ai venit pe la noi, şi te mai aşteptăm.
A.hile, fă-ţi şi tu, e plin de gagici! Glumesc. Cred că pur şi simplu gagicile sunt mai interesate de descoperirea vechilor prieteni. Nu ştiu, o fi vreo statistică pe undeva.
Sorry pt cenzură, dar nu avui încotro.
Draga Vlad, n-am stiut unde sa las comentariul asta, asa ca il las aci. Meden Agan, de care cred ca am mai zis pe-aici mai demult (cu blogul Soirs), tocmai a facut o descriere dura a mahalalei. Eu si o prietena de-a mea credem ca voi vorbiti de lucruri diferite; sintem de acord si cu modul in care vede el mahalaua (ca pe ceva abject) si cu perspectiva ta romantata :). Dar ma opresc aici; vroiam doar sa-ti zic de text.
http://soirs.wordpress.com/2010/08/10/984943/
Dragă The Arrow,
Mulţumesc pentru link. Nu ştiu dacă vorbim despre lucruri diferite. Probabil că nu.