Bine ai venit!
“Dulce Mahala” este un blog început de Vlad Stroescu în august 2006. Vlad e un băiat din Bucureşti, născut în ‘79, de profesie traducător şi încă medic rezident, ceea ce speră că nu îl defineşte, şi de altfel blogul ăsta nu prea are de-a face cu niciuna dintre profesii.
Dulce Mahala nu ar fi nimic fără comentatorii şi cititorii săi, o seamă de oameni foarte dulci şi deosebiţi. Printre ei te numeri şi dumneata.
Blogul este găzduit de Tapirul, iar tema lui, “Mulce Dahala”, a fost realizată de Gavagai. Aceste contribuţii, din partea unor legende ale netului românesc, nu sunt doar formale, cum ar putea crede cineva. De fapt, între formă şi fond nu există o diferenţă fundamentală în acest blog.
Vlad mai scrie şi pe imed, forumul studenţilor la medicină şi al tinerilor medici, din 2002. E primul loc unde a scris în mod consecvent şi nu vrea să renunţe aşa de uşor. În vremuri imemoriale, Stroescu a lipit câteva poezii pe site-ul poezie.ro, şi a publicat o singură povestire în toată viaţa lui, în revista Time Out.
Unii s-ar putea întreba care este cauza, rostul şi obiectivul acestui blog. Vlad Stroescu nu ştie. Dacă ştii dumneata, te rog să îmi zici şi mie.
Adresa mea e vladstroescu@yahoo.com.
La rubrica “The Secret Language of Birds” mă puteţi urmări pe Tweeturi.
Mai jos, te invit să ne zici şi nouă câte ceva despre dumneata.
Mofturi, monşer! Mofturi! Toate personagiile citesc şi trec mai departe, nimeni nu povesteşte despre el însuşi. În schimb toţi citesc şi se bucură de mahalaua dumitale. Felicitări!
Tu esti ala din poza???
SCOATE poza sexy, te implor, Vlade :))
nici n-am mai citit mai departe de primele doo randuri, da-o drrracului, si io macar is sincera si zic.
ba sa lase poza! si-asa crede ~toata lumea ca nu mai exista barbati destepti, isteti si cu simtul umorului [plus alte simturi, da' de ce sa le zic eu pe toate pe care le suspectez].
poftim aici, asadar :) ca poftesc, poftesc.. :P
Adevarul este ca poza face toti banii: pantaloni inflorati, camasa in dungi, amuleta la gat (apropos, e un colt de elefant?!), mirose a sare si mare…pacat ca nu ti se vad mai bine ochii:)
Pai se uita crucis si deaia :-)
(n-am putut sa ma abtiu, iarta-ma adevaratule Vladule)
(here we go…)
Eva, imi cer scuze daca am parut precum o pisica in calduri, nu-i cazul. Chiar il apreciez pe omul asta pentru cum/ce scrie, ca sa fim bine intelesi.
Dar nu vad de ce nu m-ar bucura “rezonanta frumusetii interioare cu eleganta aia exterioara”.
Me off :) Mai mi-au si bagat astia anti-spam “miau”, deci poate chiar n-am dreptate.
Nu e el. Nu asa mi-l imaginam.
Pai nici nu e el. Nu v-a povestit prin tot blogul lui cum e cu povestile adevarate si cu alea neadevarate? Deci e tare in camuflaje, dreptu-i!
PS
Acuma, ca e el, ca nu e el, nu se stie, suspence!
Insa una se stie, e un traducator tare bun, p’asta nu i-o poate lua nimenea!
PPS
Despre mine, despre mine. Io sunt Zana Matraguna, na!
PPPS
Na si antispam
http://www.cataclop.info/accueil.html
aici nu mai arati deprimat.
desi ma intreb si acum de ce asa, de ce deprimat cand esti…ce mai? realizat! de ce ai fi si altfel, stau si ma intreb daca nu esti camuflat personificat in zeppelinul ala din a doua poza.
medic rezident pe ce? ;)
Gand_licitat, pe psihi. Sorry, acu văzui că suntem colegi.
nu-i bai, colegu ;)
cum se ia gine la rezi? note mari? medii? mici? :)
Din câte ştiu io, până acum era nevoie de notă mare. Dar lucrurile se schimbă, nivelul scade, emigraţia e mare…
mda, las ca vad eu ce-o sa fie la anu.
pt ca , pana amu oricum nu se stie nimic despre rezi din 2010. nici tematica, nici cum se va da…
ma-ntreb: cand au de gand sa spuna ceva ? cumva in oct 2010? :|
“M-aş fi aruncat cu siguranţă dacă n-aş fi fost un asemenea meloman” – aici, Terentius s-a dat de gol ca nu era decat o cobra.
ochii cat 2 farfuriute sceptice; eu credeam ca esti genul tocilar cu capul mare si umeri ingusti, par lung sau macar in ochi si ocazional ochelari; ce fac stereotipurile din imaginatia omului :)
c: I get that all the time. :))
Aveam părul în ochi, dar de acu 3 ani, când m-am mutat în Rahova, mi-l tund foarte scurt.
p.s.: cobra de care ziceam, o regasesti in “Viata pe un peron”, de O. Paler. Terentius mi se pare doar un romantic si cam nepasator, pentru indrazneala (si un pic, nebunia) de care da dovada :) Dar pana la urma, cobra si vipera tot necuvantatoare raman.
eram tot eu, mai sus :P am uitat sa ma semnez..
Hello, rainy. Nu ştiu dacă Terentius era o cobră, cred că toţi suntem pe undeva. Eheei, ce tânăr eream :)
haaaaaaaaaaaaaa! ce schimbări, domle, p-aici, ai dat cu var, ai mai pus niște camere, hi hi.
în despre-ul ăsta ba vorbești cu voi ba cu dumneata ba vlad face ba eu fac.
gu gu gu
Simina, mă vizitezi rar, dar stai mult :)
hi hi, păi n-am mai vizitat pe nimeni de o lună jumate, am chiulit și-acum recuperez.
Mai bine pastrai aparenta…