Guest post de la, da, ați ghicit, Blegoo.
Care este ea?
Ce e ea, de fapt?
Suntem responsabili fiecare pe poteca lui?
Suntem respnsabili în mod colectiv?
Suntem responsabili pentru păcatele altora?
E foarte ieftin să mă refer la responsabilitatea lui Vlad, bunăoară… care responsabilitate e invocată periodic în diferite certuri din mahala.
Ce responsabilitate are Vlad… de fapt?
Unii vor să li se taie macaroana altora… alții insistă pe dreptu’ de a zice orice.
Ce-i de făcut?
Cum împaci capra, varza și tapirul… ca să nu mai menționez alte personaje?
Personal… sunt convins că Vlad nu și-a dorit niciodată rolul de președinte, primar ori șăf dă târlă în mahala… el fiind fericit să-și expună micile lui intimități în speranța de a avea o reacție rezonabilă. Gen… “io așa mă simt/cred/văz/visez/alea… voi ce credeți?”
O vai… O groaznic…
Realitatea… în mahalaua virtuală… e că fiecare personaj e responsabil de propriile prostii și contribuții. Identitatea fiecăruia e delimitată de comentariile fiecăruia. Responsabilitatea urmează în mod firesc.
Un anume post aici a ajuns la maxim de comentarii… chestie care mi s-a părut tristă – considerând subiectul. Am petrecut multe comentarii făcând garagață – inclusiv eu – asta e ce vroiam să discutăm?
Încerc din nou… un dialog onest/cinstit… fără motive ascunse ori dorință de scandal.
Care e gradul de responsabilitate al fiecărui personaj… al fiecărui locuitor al mahalalei… ?
Întreb cu toată umilința, fără ascunzișuri maieutice, sofistice, ori de altă manieră.
Responsabilitatea implică în mod firesc… un anume grad de recunoaștere al greșelilor, al prostiilor postate aici precum și în alte locuri.
Psihologic vorbind… e foarte dificil să admiți greșeli personale. Pe de altă parte, e un act de eliberare odată ce admiți că ai spus o tâmpenie/prostie/aiureală.
E un act de curaj… și de încredere în concetățenii tăi; muieri și șmecheri dân mahala.
Cât curaj aveți?
Cred ca nu trebuie sa ne lasam chiar asa de impresionate, Blegoo spune/inventeaza toate astea ca sa se laude ca este ‘Our Blegoo in Havana” ca in Graham Greene…
Nu stiu grrl de ce am impresia ca esti foarte tanara si sunt jocuri pe care inca nu ai invatat sa le joci.:) ( smile, Tapirule)
Blegoo – cam greu sa reinventezi dupa 100 de comentari, da’ sa vedem ce iese. Daca mai e loc la categoria “batut campii”, fireste. 🙂
Ziceam intr-un post anterior ca fiecare e responsabil de ceea ce zice si continui sa cred ca asa ar trebui sa se intample, fie ca e vorba de viata de zi sau “de virtual”. Responsabilitatea ne defineste ca persoane si este reflectarea directa a deciziilor/ comportamentului fiecarui individ aflat in deplinatatea facultatilor sale mentale.
Libertatea este conditia necesara in definirea responsabilitatii. Nu exista responsalilitate fara libertate. Eu o vad ca pe “un sort de” arbitru care actioneaza in functie de experienta/ varsta/ grad de cultura/ etc al fiecaruia dintre noi. Avand atatea variabile, este deci discutabila moralmente.
Reintorcandu-ne la libertate, putem discuta la nesfarsit despre “natura constrangerilor” si implicit despre “culpabilitatea” iresponsabilitatii.
Ca exemple extreme as lua un individ paralizat de frica versus un altul care e doar incapabil sa-si gestioneze sentimentele in raport cu ceilalti. Sigur ca gradul de culpabilitate e diferit de la unul la altul…
Ignoranta ar fi o alta cauza a iresponsabilitatii, deci putem vorbi de “culpabilitatea ignorantei”…
Si toata aceasta teorie plictisitoare numai pentru a concluziona ca Vlad n-ar trebui sa faca politie pe blog decat daca vreunul dintre noi nu-si poate gestiona sentimentele corespunzator. 🙂
Caci presupun ca suntem cu totii liberi, maturi si ca nu suntem ignoranti. 🙂 Sentimentele sunt mai greu de stavilit, da’ cum zicea cineva aici(cred ca Diligentreader), putem lua cu totii lectii de yoga. :))
Aham, acu vin si eu de acasa, mai ales ca am cetit si definitia responsabilitatii (scurta :)), pe care i-ai scris-o lui grrl. Da, ca ilustrare a responsabilittaii in sensul “pricep ce consecinte pot avea actiunile mele”, cazul tau m-a lamurit.
Dar in schimb, creca noi punem in discutie aici mai degraba malitziozitatea si/sau offtopicul decat responsabilitatea morala, penala, etc.
Hmm,
…eu înţelesesem, la prima lectură, “the nipple effect”, şi mă entuziasmasem degeaba…
Nu ie de la Tapirul, creca ie de la Gavagai :))
Mda, mare bulibăşeala în comentarii, dar sunt prins în capcană, pentru că, dacă scot pluginul cu ramificaţia comentariilor, chiar că nu se va mai înţelege nimica. Puteţi să fiţi şi voi responsabili şi să scrieţi doar la capăt.
Acum, să încerc şi eu să enumăr câteva chestii.
– Cred că lumea vine aici şi prin alte părţi internautice tocmai pentru lipsa de responsabilitate. Totul pare diminuat pe net, inclusiv consecinţele vorbelor şi faptelor noastre. De asta ne e şi mult mai uşor să ciordim pe net, crez.(Adică, e mai uşor decât să ciordeşti un DVD de la magazin).
– However, exemplul lui CST-Link, cu sinuciderea, e unul foarte puternic. Din păcate, da, internetul e plin de persoane “la risc”. Şi puteţi face, fără să vreţi, enorm de mult rău persoanelor respective. Fără să fie premeditat, dar nici un accident de maşină nu e premeditate, şi totuşi faci puşcărie pentru el. Nu trebuie să uităm asta, pentru că nu ştii niciodată peste cine dai pe net.
– Se poate face şi rău premeditat pe net. Există şi stalking, şi nu e deloc plăcut pentru cine trece prin asta, fie şi pt o perioadă scurtă (experienţă proprie).
– pfuaa, ce răsărit frumos de soare văd chiar în acest moment!
– nu, nu vreau să fiu moderator. În ceea ce mă priveşte, responsabilitatea pentru comentarii este 100% a comentatorilor. Doar că nu e aşa mereu. Şi am tot timpul dileme în privinţa asta. E clar că oaspeţii aşteaptă de la gazdă o anume siguranţă, că doar când te duci în vizită la cineva nu te aştepţi să plouă prin acoperiş. Dar este blogul ăsta proprietatea mea? Doar textele din el sunt, conform legii, proprietatea mea. În rest, absolut nimic altceva nu e al meu. Deci, în sens strict legal, nu sunteţi la mine acasă, pentru că spaţiul ăsta nu a fost definit nicăieri. Chiar dacă noi ni-l imaginăm.
– În plus, cum zicea şi Ştefan pe undeva, unii oameni au responsabilitate diminuată.
– Blegoo nu e prost, doar face pe prostul ca să aibe responsabilitate diminuată 🙂
– La mulţi ani la toată lumea!
vladule, io zic să-ţi asumi responsabilitatea şi să de-treduieşti comentariile
că mie mi-a frică 🙂
or să apară în ordine cronologică, şi asta e. îi responsabilizăm pe comentatori să comenteze cu referinţe clare (“băi vlad la comentariul 234, io zic ce zicea şi cocoşilă”)
PS tre’ să plec să plec că s-a tăiat la ţevi şi tre’ să’i iau capacul
In orice caz nu este “The Quiet Blegoo”…
Comentariile au fost dethreduite.
@Blegoo,78. Atunci nu esti caine, ci nebun shakespearean.Blegoo the Fool.
@ Vlad 105. Nu inteleg ce te immpiedica sa te entuziasmezi in continuare la the nipple effect.
Bună dimineața și iooooooi, ce de comentarii. Și-a venit și Tapiru’, asta-i grozav. Vlad, mulțumim pentru dethreduială și pentru scos baloanele. Așteptăm cu nerăbdare să înverzească Mahalaua. În rest, poți să zici tu ce vrei, noi aici tot la tine acasă sîntem, măcar pînă la proba contrarie. Unele noțiuni nu au nevoie de definiție.
Diligentreader, mi-ai luat vorba din gură (că între timp am postat ceva la mine pe blog, dis-de-dimineață, in tanto il tempo se ne va): Curat nebun shakespearean, with a hey, ho, the wind and the rain.
Și, înainte să mă duc la mîncat șorici proaspăt, un citat admirativ deși fără comentarii:
Nu recomand să ne dezlănțuim în ceva gen “Perinița”… unde io mă pup cu alș, ori Mulliganoglu îi pune basmaua tapirului… nu!
Te rooooooooooog! Pleeeeeeeeeeeease!
(*ROFL*)
…așea… deci, unde rămăsesem?
Aa, da, la responsabilități.
Vlad o ține p-a lui… că el e apropitar doar de texte; cumva… are și el dreptatea lui – tema e făcută de Gavagai, codul e de la wordpress… internetu’ e al lui Al Gore…
Dar mai e o chestie – care văz că n-o bagă nimeni în seamă: anume, responsabilitatea fiecăruia pentru felul în care citește.
Nu râdeți băh, acolo în fundu’ clasei! Vorbesc serios…
Uite, ca exemplu la îndemână e chestia cu “nipple effect”.
Io cred că trebe asumată și responsabilitatea de a citi un text ori comentariu ÎN SENSUL ȘI SPIRITUL ÎN CARE A FOST INTENȚIONAT.
Fiindcă, dacă citim ceva urâcios într-un comentariu nevinovat… asta spune mai multe despre noi decât despre autorul comentariului.
…zic și io…
Autocomentar: Blegoole, inspirat de zicerea ta, am postat un posting la mine acasă. Cu ocazia asta am deschis și sertarul “Dialoguri cu Blegoo”, de la care poți să-ți tragi un feed ca să afli imediat cînd îți mai dedic ceva. Last but not least: Aici e la mijloc un experiment, să vedem dacă și cînd reacționează personajele numite. Madelin, ai dreptate, uneori e mai bine să rămîi cu curiozitatea, dar.
bravo vlad!
io o sa fiu experimentul cu daca se mai intelege ceva, ca am de recuperat cel putin 1000 comentarii
Care personaje, Pinocchio?
Asta-i ceva secret, alea?
🙂
(nu-mi spune, că se strică farmecele…)
Serios: nuș’dacă eu sunt ăl mai bun model inspirațional… da’ dacă zici tu… las’că merge!
@tapirul: la muncă, bre! Și vezi să citești cu responsabilitate… nu așa, în doru’ lelii… că odată te tragem dă răspundere… dă nu te vezi!
🙂
@toți: Deci, băh… io remarc cu plăcere gradurile ridicate dă responsabilitate pă care le dedicați comentând alea câteva propoziții intitulate pompos “post”… da’ ca să fiu cinstit, ăl mai tare dân parcare e doru – faza cu ‘telectualismu’ și alea… care mi-a plăcut.
Blegoo, cu un (guest)post de genul asta eu cred ca, în realitate te pregatesti pentru bac. Uite aici si nu te mai obosi :))
http://www.devoir-de-philosophie.com/dissertation-obeir-degage-toute-responsabilite-3564.html
… hai băh, B.deComp… chiar așa… mă devoalezi în public?
Ce-o să zică mahalagioaicele?
Unde-i simțu’ tău de responsabilitate?
:))))))) …
Pinocchio o grait ase:
Io zic: Pinocchio, cand iti pui ceva-n cap, apai iti pui, domne, nu te joci. Acu’s si io curioasa, hihi.
Si nus de ce mi-a venit in minte celebra replica din Casablanca: “this is the beginning of a beautiful friendship” (adik ar putea fi, nu?)
@Blegoo (113):
Nu ştiu cum să definesc asta. Pentru că singurele metode de exprimare ale spiritului şi intenţiei textului constau în chiar textul în sine. 🙂
Oricum, cred că pricep, totuşi. Prin analogie, dacă merg pe stradă şi iau din senin o palmă de la cineva care zâmbeşte, trebuie să mă îndepărtez la rândul meu zâmbind… la urma urmei “această palmă este un pamflet”.
Ah, da! Mai era ceva… și recunosc că provine oarecum din ce spunea tapirul acum f’oo câțiva ani.
Se leagă oarecum de ideea că trebuie să ne asumăm o responsabilitate atunci când citim ceva… comentarii în special.
Acuma… (mă dau pe mine de exemplu) eu unul citesc comentariile altora pornind de la “assume the best, expect the worst”, ca să fac o parafrază (?!?).
http://www.youtube.com/watch?v=E0so0_pEcNw
E filozofia mea de personaj, care vaz’ică.
Adică… chiar încerc să citesc dincolo de cuvinte, să deslușesc sentimentu’ care determină pe cineva să comenteze într-un anume fel. Poate se leagă de tonul general al discuției, poate e determinat mai mult ori mai puțin de ce au zis alții înainte… chestii d-astea, zic.
Normal… asta mă determină să comentez mai rar… deși uneori mai mă ia apa și latru de dragu’ de a mă face auzit… pur și simplu. Da’ cred că ar fi plicticos rău dacă aș promite doar să comentez cu miez și sens la modu’ permanent… tot timpul.
Dar revenind la idee, e și asta o responsabilitate.
A fiecăruia, zic… nuș’ce credeți voi (oricum nu-mi pasă – io fac tot cum știu)
🙂
@CST-link (120): Ei, nu-i chiar așa… tu dai un exemplu extrem. Eu încerc să îngustez subiectul la comentarii… lasă tu postul.
@ Toți: Bre… io n-am avut motive ascunse, misterioase, alea-alea cu postul ăsta. Pur și simplu, am zis să împărtășesc o cestie care mi-a trecut recent prin cap…
Cât despre tapirul – că n-am clarificat ideea – el e din categoria ălora care se leagă de cuvinte și se inervează. Mă rog, el vrea să “definească”… ceea ce-i lăudabil… da’ cum zicea altcineva mai ‘nainte (Pinocchio, cred) unele chestii n-are nevoie de definiție.
Așa, deci; lătrătura mea, dân fundu’ curții.
🙂
Ce a inteles Madelin (vorbind strict de mahalagii, fara conexiuni cu alte cazuri intamplate in paienjenis)
Inceput grandios (Pinocchio):
Cel mai raspuns concis (Doru):
Definitie (Diligentreader):
O parere (Madelin):
Nici chiar asa (Blegoo):
Disclaimar 1 (Blegoo):
Disclaimar 2 (Cora_):
Pb responsabilitatii diminuate (Vlad si respectiv grrl):
Madelin a sumarizat (ori suflecat?) bine situația, mai puțin citatu’ dân Pinocchio:
“…Curat nebun shakespearean, with a hey, ho, the wind and the rain…”
Care corect ar fi:
“…Curat nebun shakespearean, with a hey, ho, the wind and the rain…” and ză trein.
Vlad a decretat că el e responsabil doar la tejgheaua lui… și restu’ e treaba fiecărui locatar în parte. Mie mi se pare corect.
Mahalaua©™® – deși e întemeiată de el, rezistă, persistă și se [alea-alea, știți voi…] prin mahalagioaice și mahalagii.
Care suntem noi.
Toți.
E un exemplu oarecum bizar… unde pacienții pune stăpânire pă azil, zic… dar cumva, pare ceva firesc.
Acuma… dat fiind acest balamuc (la care io cu zel am contribuit)… ce facem mai departe?
O să jucăm veșnica chestie cu “… Vlade, Vlade, vrem posturi”?
Până când?
Că io cred că m-am cam epuizat cu musafirismu’ p-acilea.
Vreau să văz ce vă poate pielea la fiștecare… că la comentat sunteți buni, aia da! Am remarcat…
Nu propun să o dăm în forum… că n-o să meargă oricum… zic doar că dacă aveți subecte dă discuție (aici îi dau cu cotu’ lu’ Madelin) care poate fi ele interesante… ori plicticoase… spuneți ce și cum și alea.
Io crez că Vlad n-o să se împotrivească… dacă e ceva de interes mahalagesc, desigur. Posturi cu parfum politic (“…io cred că Base e prost…”) ori cu iz personal suprasolicitat (“… azi mi-am scos un muc dân nas…”) e posibil să nu declanșeze discuții scandalagioase… da’ vorba aia “…s-au pierdut și mai multe la Rovine ori la Stalingrad…”.
Asumați-vă răspunderea în mahala, zic.
vladule, da’ io intreb: nu ai o senzatiune de dejavu?
si iar din nou incep io maieutic, ce ie blogu, ce ie forumu? – ca cred ca incep sa se separe definitiile si prin prisma responsabilitatilor, ca veni vorba. pe un blog, zic eu, si autorul si comentatorii au responsabilitatea de a mentine o tema de discutie, chiar daca definitia lui “mentine” poate fi mai larga (sa nu se sara cu offtopicul la orice replica mai hacana). un blog incepe cu o scriere anume, cu o tema, care incita (sau nu) niste discutii. pe tema. un forum, pe de alta, parte e o poiana lui iocan unde vine si cocosila de ceteste ziaru’, si ion a lu’ miai sa fie si el oleaca bagat in seama, un forum e ca bursa din niu iorc, toti urla si dau din maini. un blog (zic io) nu ar trebui sa fie chiar asa.
blogul lui vlad incepe sa arate a forum, discutia initiala e uitata, se ramifica inca alte paispe discutii pe scriere, apar guest-posturi, iese nebunia cu treadurile, etc. iar pur tehnic o platforma de blog nu poate face fata.
ce-i de facut?
Să se interzică posturile musafirice, zici?
nup, io mai degraba as avea si forum si blog, da’ nu’s cum sa se faca
Las’că mă ocup io… da’ nu-s sigur că o să-ți placă.
(semnat: cocoșilă)
O să fie un deja viu ol ovăr aghein, zic.
@blegoo şi tapirul
Păi de când tot ziceam io că facem revistă? Deja începe să fie. Sigur, să aştept guest posturi de la Madelin ar fi o mare aroganţă din partea mea, dar dacă mi le dă, eu zic sărumâna!
Serios, dacă Mahalaua ar lua-o în direcţia asta, tare frumos ar mai fi.
Deci am face revistă, asta am face. La care platforma de blog ar face faţă, zic eu. Cred că am avea şi ajutoare externe.
pai da, da’ revista cum va fi? mai inspre blog sau mai inspre forum? (prin definitia din comentariul meu de deasupra). io tot mai spre blog o vad, cu o scriere-tema pe marginea careia se dezbate. intrebarea ramane, ce faci cu ramificarile discutiilor in paispe directii? nu ma refer la binevenirea lor (si io zic ca sunt binevenite), ci la organizarea lor mai inteligibila
@tapirul: Alta acuma… iar scoatem maieul… iar definiții, alea…
(glumesc – e ceva necesar – ca să se înțeleagă care-i mersu’ trebii)
Forumul… e ceva unde face fiecare ce vrea și administratorul retează macaroanele excedentare, în funcție dă regulament – care o fi ăla.
Revista… e ceva care reflectă conceptul cuiva, al unui editor ȘĂF – care impune o direcție, o garagață generală, chestii d-astea.
Acuma… că tot m-am gândit mai bine… (da, tapirule, cu capu’, da!) cred că blogu’ trebe să rămână blog vlădesc. Că d-aia e blog, nu?
Da’ parcă se conturează ceva… o revistă… loc unde se publică alte buruieni… posturi/editoriale musafiricești și astea, zic. Poa’ să fie cu referire la gloaba lui Vlad… da’ nu neapărat necesar, cred.
Adică… serios vorbesc.
Că nu-i mare scofală… nițică grafică, restu-i texte, povești și poezele. Mai bagă Pinocchio câte-un cântecel flautistic… mai scrie doru la rubrica: “Năologismu’ Zilei”, mai ne kritikă alde alș un filmuleț dă iutub… pagina dă gastronomie… ce mai, iese ceva gen revista de “Satâre și Omoruri”…
Revistă fiind… apare o dată pă lună… (că mai avem și trebi dă făcut irl) cu ceva o temă generală – să știe lumea ce să compună… că altfel o dăm cu oiștea-n forum. Normal, avem și pagina de scrisori dă la cititori, unde face fiecare ce vrea.
Mă rog… cam atâta mă duce mintea… mai frământați și voi neutronii proprii, poate iese mai bine.
O dăm ca pidief anonim, zic, cu abonament și alea. La stilu’ “cine nu-i gata, îl iau cu lopata”. Nici nu-i nevoie să mai dăm bani dă tipar… tipărește fiecare, nu? Plus că nu mai ai treabă cu comentariile… deci, scăpăm dreaq’ de responsabilitatea asta.
Nu se pot folosi culorile? Pentru comentariile la post o culoare si pentru subcomentarii alte culori, ca vad ca nu a mers indentation, desi era si asta o solutie buna, daca functiona ca lumea.
Mie forumul mi se pare o idee foarte proasta. Mahalaua lui Vlad trebuie sa ramana asa, a lui Vlad.Cat despre guest posturi, e o problema aici. Madelin e o voce,as vrea sa o vad in continuare pe blogul ei, si aici cu comentarii. Altfel, am impresia ca e sinistrata, daca nu e doar preacinstit musafir, ceea ce e ok . Si asta e valabil pentru toti care sunt capabili sa creeze o lume. Eu, de pilda, nu-s. Daca Impricinatul vine aici, in loc sa-si continue blogul,o sa am o senzatie de mare pierdere. Guest post sa fie, dar musafirul vine doar din cand in cand si mai si pleaca la el acasa. Adica , totusi, Mahalaua trebuie sa ramana casa lui Vlad. Asa cum Jurnalul e casa Madelinei-inchisa temporar vizitelor- Rapirea e a Zazei, Impricinatul e al Impricinatului.
@diligentreader: “Pricina” e a Împricinatului…
🙂
Da, ai zis cam tot ce n-am reușit io să zic.
Chestia cu comentariile e de cîsîsî… om fi noi mari mahalagii cu toții, da’ la coduri nu stăm prea grozav. Chestia e că cei care se pricep o să întrebe ce vrem. Ori pentru asta, e de căutat și găsit ceva un egzemplu vizual de sait cu comentarii încuibărite… ceva gen huffingtonpost, ori gen.
Nuș’… zic și io.
Si Blegoo al cui e? ( Miau e anti -spamul)
De cand vorbiram de o revista, eheeeiii…
Ceam ca facem si cenaclu, la Plostina or pe undeva.
Vlad, sa scriu un post musafiric in stilul tau? 😛
De fapt multumesc de invitatiune, Vlad.
Blegoo, am simtzit cotul amical
Daca ma viziteaza inspiratiunea, promit ca o sa incerc.
Sha-sha pe blogul meu am scris numai citate, urari, poze si ciorba de burta a varului Cornel et comp.
A, si o poveste pentru un concurs, in care am amintit-o si pe Tasha :))
@diligentreader: “Blegoo” e dă capu’ lui, a intrat în viața virtuală ca o concocție colectivistă… care mi s-a dat mie ulterior.
Am adăogat cățelul ca avatar și mi-am însușit cu nerușinare chestia cu “On the internet, nobody knows you’re a dog”, fiindcă se potrivea cu ideea.
[nota scriitorului pentru Blegoo: tot ce pot face, e să scot cățelu’ la plimbare prin internet. Ocazional, mai scapă din lesă, dar e vaccinat și nu mușcă – doar latră]
@Madelin: păi… hai! Ce, vrei să ne milogim dă tine?
Dă-i drumu’… nu mai sta gânditoare ca la Adamclisi.
La o revista intreaga nu ma inham.
Am copchii, alea 🙂
Pentru ca nu stiu cum faceti voi cu citatele,aplic stilul clasic
“@diligentreader: “Blegoo” e dă capu’ lui, a intrat în viața virtuală ca o concocție colectivistă… care mi s-a dat mie ulterior.
Am adăogat cățelul ca avatar și mi-am însușit cu nerușinare chestia cu “On the internet, nobody knows you’re a dog”, fiindcă se potrivea cu ideea.
[nota scriitorului pentru Blegoo: tot ce pot face, e să scot cățelu’ la plimbare prin internet. Ocazional, mai scapă din lesă, dar e vaccinat și nu mușcă – doar latră]”
Bietul catel! El crede ca e de capul lui, dar scriitorul pune lucrurile la punct. Si scriitorul,cel actual, ca inteleg ca au fost mai multi initial, al cui e?
Hai sa facem, Vlad, o discutie despre curiozitate pe internet. Cum alinam dorinta de a sti cine e in spatele unui avatar? cateodata, ca in cazul tau, al Madelinei,Tapirului, Impricinatului, e usor de aflat, ca nu exista dorinta adevarata de ascundere. Dar in cazul unor Blegoo, A.,Zaza, Pinocchio,care sunt cunoscuti doar de cei din imediata apropiere, cum facem? Sau merita sa incercam sa aflam?
Ma primiti si pe mine in primul numar al revistei? Promit sa ma exprim politic corect, logic si cu umor.
@diligentreader (140): Nu-i cum crezi. Cățelul e de capu’ lui, precum un personaj de poveste devine independent. Ca scriitor pentru el, pot doar să-l plimb… cum ar veni vorba… dar nu pot să-l forțez să latre cum vreau eu. Fiind un personaj virtual REAL… are propria personalitate, chestiile și chichițele lui… pe care nu pot decât să le urmez. Scriitorii au fost mulți… dar s-au redus la unul… pe moment. Poate din cauza asta personajul e greu de definit, cu personalitate schimbătoare. Nu-i ce-am vrut… e ce-am moștenit. E greu de explicat, dar așa e, crede-mă pe cuvânt [semnat: scriitorul blegului]
@tbfkl: N-ai înțeles ideea: nu ceri voie… te ÎNDEȘI CU OBRĂZNICIE!
PRETINZI!!
CERI!!!
(că cică… “… cere și ți se va da”)
Chestii politicoase gen lugu-lugu nu duc nicăieri. Consideri că ai ceva de zis/scris? Pune mâna, nu sta ca blegu’ sub dacia ruginită.
Nu ducem lipsă dă lătrături, mieji dă nucă ne lipsește.
Ahem/peseu: iar o să apară unii să zică-că mă dau mare-n mahala.
Așa… și?
🙂
Blegoo, de cand ma stiu am fost un domn, si inca ma mai simt la fel. Ridic cu curtoazie palaria in fata Doamnelor, si zambesc curtenitor chiar si atunci cand sunt improscat cu vidanja. Plus ca respir pozitiv in toate cele chit ca nu-s deloc maieutic, trolic, hiperlogic definitoriu sau pedant.
Apoi sa stii ca nu sunt deloc intimidat de atitudinea ta voit cinica. Sunt sigur ca si sufletul tau mai sangereaza din cand in cand. Caci esti si matale doar un biet mahalagiu tandru si doritor de iubire, ca noi toti.
Asa ca pune-mi te rog o pila la Conducere, si baga-ma rogu-te pe lista de contributori la primul numar al Revistei. Dau o bere, sau mai multe. (Nu si pentru gr-litza, ea sa-si cumpere singura.)
Nu ma pot hotari intre a-mi arata dezamagirea ca Blegoo e o creatie colectiva si a incerca sa ma entuziasmez de perspectiva posibilitatii urmaririi personalitatilor diferite reflectate in (bietul) Blegoo.
Oricum, din punctul meu de vedere, am pierdut un interlocutor.As avea senzatia ca vorbesc cu un personaj de desene animate, si de-abia atunci as intra intr-o realitate virtuala, prea stranie pentru gustul meu. Stiu ca mai bine taceam si faceam.
Deci… bre… m-ați tâmpit… (mă rog, n-a trebuit să vă străduiți prea tare…)
Na:
http://twitpic.com/3n13i5
Pisălogi ca-n Mahala… mai rar găsești.
(afarădăsubiect: băi… nu poate omu’… ori câinele… să facă ceva, surpriză, alea… că sare toată mahalaua la comentat/criticat/alea…)
🙁
io propun să se denumească “Răcnetul Mahalali”
De ce racnetul? Vrei sa o faci combativa? Sau ne dam toti loviti rau?
@tapirul: Aia e o fițuică pă care o concoctezi tu cu alș… la el în atelieru’ dă croitorie… unde forfecați pă toată lumea.
…deci, clar, s-a dat drumu’ la critici deja…
Pă moment, avem doar o copertă (și aia cam “nuș’cum să-i zic…”) și deja apar critici cu greutate și pondere…
Păi… în coada mea… nu mai bine v-ați fi frământat neutronii să scrieți un editorial, ceva?
Primul meu articol s-ar fi fost intitulat (daca mi-ati fi dat voie sa sar la interval) ‘Prelegere blogheristica despre cometa’.
Ar fi fost vorba despre insusi rostogan marius chicos, cucurbitacee, pe(r)danti, identitati, aipiuri, diplome, wiki, pseudoculturi online si alte modernitati.
Sunt trist. Nu ma intelege nimeni.