Categorie: Pelicano solitudinis

Am incercat azi de doua ori sa scriu un post, si n-a mers. De ce naiba? Era un post cu … Continue reading „Nu mai pot sa scriu posturi” →

  Primele noţiuni elementare de conversaţie sunt dobândite târziu în dezvoltare. Uneori după 50 de ani. Există cazuri în care … Continue reading „Arta conversaţiei” →

Citeam ultimul post al lui Luci Sandor, şi mă gândeam la nişte chestii. Acuma, eu deşi sunt adept al relativismului … Continue reading „Anton Pann – notiţă biografică” →

Doar o însemare minusculă, conţinând o completare la bazinul hidrografic bucureştean, precum şi cu cerul de ieri din cartier. Aş … Continue reading „Rahova elementală” →

 „Mírala. Es tu espejo.” În mai multe rânduri mi s-a spus că sunt un mistificator. Există o anume dreptate în … Continue reading „Versuri pentru o formaţie de hip-hop” →

Mă gândisem, înainte să apară probleme tehnice la ordpres, să zic ceva de Kantemiroglu, inspirat de manelele lui Gavagai. Dar … Continue reading „Kantemiroglu” →

Quesalid era un vrăjitor sceptic. Mai intâi a fost sceptic, apoi vrăjitor. S-a angajat la şcoala de vrăjitorie, nu cea … Continue reading „Quesalid” →

Conform definiţiilor din revistele branşate, nici măcar nu sunt un bucureştean autentic. Habar n-am ce cafenea e mai bengoasă, ce … Continue reading „Cartiere secrete” →

Sfântul Tapiru, în caz că n-aţi ştiut, e protectorul acestui blog. Ne ştim de muuult, deşi n-am apucat vremea când … Continue reading „Odă Sfântului Tapiru” →