Categorie: Pelicano solitudinis

Prima ploaie de primăvară. Nu vă îngijoraţi, n-o să comit eroarea estetică de a încerca să vă descriu ceea ce … Continue reading „Prima ploaie” →

Urmare a postului meu precedent, am fost asaltat de un curier de sute de milioane de scrisori din toată lumea, … Continue reading „La Bâlci” →

În primul capitol al biografiei lui Evaristo Carriego, dedicat unei mahalale din Buenos Aires (ar fi putut fi orice mahala, … Continue reading „Pateticul se află în chiul” →

Întrucât timpul în zilele noastre este o reală problemă, ceasurile şi calendarele fiind aproape toate profund desincronizate de mersul universului, … Continue reading „Semiologie sezonologică” →

În ordine cronologică. Sâmbătă, 17 martie, la Palatul Şuţu (muzeul Bucureştiului, cel de la Universitate), un concert de muzică barocă, … Continue reading „Chitară şi vreo două clavecine” →

Ieri în tramvai s-a urcat un tânăr zdrenţuit, cu un acordeon stricat. A început să cânte un valse musette. Era … Continue reading „Pomana” →

Ieri seară, reporterii noştrii aflaţi în misiunea lor continuă de a găsi noi lumi şi noi civilizaţii, au asistat la … Continue reading „Crunta încăierare din strada Poseidon” →

Pentru că altceva mai bun nu-mi trece prin cap chiar acum, m-am gândit să vă prezint unul dintre fluierele mele. … Continue reading „Fluierul meu” →

Bonjour les amis. Oare eu sunt calculator? Creierul meu funcţionează pe baza unor reguli şi algoritmi? Dar cine citeşte aceste … Continue reading „În spatele fiecărui gând e un gând e un gând e un gând” →