Grădina cu smochini

Există locuri care te fac realitatea molcomă să se sfâşie, şi îţi deschid, în plină trezie, posibilităţile aleatorii şi nenumărate ale visului. Ca şi cum te-ai plimba pe o stradă obişnuită, şi după colţ, te trezeşti în plină junglă amazoniană.

Zilele trecute mă plimbam fără ţintă pe străzile din Mangalia. (Am lipit şi nişte poze urâte). De dooj şi mulţi de ani mă plimb fără ţintă, vară de vară, pe străzile acestui oraş extraordinar, încă de când nici nu puteam să umblu, credeam că nu mai pot avea surprize. Ieşisem din port şi îmi târam agale papucii, şi m-am trezit lângă un zid de piatră. Pe deasupra lui, într-un frunziş bogat, se vedea un mic crâng de smochini. Când eram mic, aveam o mătuşă undeva, în măruntaiele îndepărtatului şi sumbrului cartier Colentina. La ea în grădină exista un smochin micuţ, care necesita îngrijiri  cu totul speciale, proptele şi un fel de acoperământ de plastic, doar ca să dea, o dată pe an, câte unul-două fructe pipernicite şi acre. Nu semăna deloc cu smochinii din Mangalia, bogaţi şi exuberanţi şi plini de rod, şi asta de capul lor şi fără grădinar, altul decât blastofagii, căci proprietatea de lângă port era dărăpănată, fără acoperiş şi părea părăsită.

Am dat ocol grădinii, şi am descoperit faţada ruinată a conacului, între tribunal şi o policlinică. Câţiva muncitori lucrau, cocoţaţi pe un graţiosul balcon brâncovenesc de lemn. Tătarii la care stăteam, care ştiu cam toate casele din Mangalia, cu toţi proprietarii lor vechi şi noi, n-au putut de data asta să mă lămurească. Uite, astea sunt pozele, dacă poate careva să mă ajute. Dacă nu voi rezolva misterul, voi fi copleşit de miile de poveşti alternative care mi se înghesuie în cap.

Iată şi alte câteva poze. (Concurs: care nu e din Mangalia?).

About The Author

13 thoughts on “Grădina cu smochini

  1. imaginile din mangalia imi dau totdeauna fiori. nu stiu daca am mai spus aici, dar la mangalia, intr-o seara tarzie, am capatat spaima de neant, care spaimă s-a transformat în thanatofobia mea de azi.
    la mangalia mirosea a regina-nopţii şi era o lumină soecială. are şi un sunet numai al ei.
    cât despre “conacul” acela… l-am remarcat pentru prima oară acum vreo patru ani. o să încerc să dau de un alt mangaliot, arhitect pe deasupra, care ar putea să ne zică ce şi cum…

  2. Multumiri pentru poze. De ani (prea) multi nu am mai ajuns in Mangalia, care ma leaga, in virtutea “istoriei”, de o parte din copilaria mea. Atunci toate cladirile le vedeam imense si tin minte ca erau multe flori pe strada si cativa duzi pe langa blocuri, care te alimentau cand iti era foame dar nu aveai chef sa intri in casa. Memories… Multumesc inca o data.

  3. to-morrow: cu plăcere. Am mii de poze din Mangalia, e unul dintre locurile care îmi sunt cele mai dragi din Universul ăsta. O parte mică se mai găsesc pe aici pe blog.

  4. Madelin, te premiez, fiindcă eşti singura înscrisă la concurs. Că altminteri poza cu bărcile e bien et bel din Mangalia. Mă bucur că ai remarcat-o, fiindcă e unul din locurile puţin cunoscute din Mangalia, un mic secret de-ale mele. Şi luptele greco tot în Mangalia a fost, că am nimerit în plin beach wrestling competition. Aşadar, ie alta.

  5. Mira, la mine randul de jos are patru poze! Bine te-ai intors din vacanta !
    Deci da, inseamna ca trebuie sa fie una cu mahalaua, deci nr.4 sau nr.8?
    Ce am castigat de participare? Sau nu se mai pune, ca acuma e si Mira? 😛

  6. Iete ca acuma imi arata si mie numa’ trei poze pe randul de jos.
    Bravo, Mira!!!
    Vlad, merit si io un premiu de impacare, uff, de consolare umblam sa zic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.